În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea căilor ferate, a telegrafului și expansiunea Imperiului Britanic au schimbat radical ritmul vieții. Medicii vremii au observat că presiunea profesională și activitatea intelectuală intensă afectau sănătatea unei părți a populației, în special a claselor educate, scrie The Conversation.

Turiști victorieni în vacanță la Menton. Arhivele Municipale, Menton.

Termenul folosit atunci era „overwork” – surmenaj. Unul dintre cei mai cunoscuți medici care au analizat fenomenul a fost C.H.F. Routh, autorul lucrării „On Overwork and Premature Mental Decay”, publicată în mai multe ediții între 1873 și 1888.

Când odihna devenea tratament medical pentru burnout

În epoca victoriană, una dintre cele mai recomandate soluții pentru combaterea surmenajului era călătoria către stațiuni considerate benefice pentru sănătate. Printre cele mai populare destinații se număra Menton, un oraș de pe Coasta de Azur, aproape de granița dintre Franța și Italia. Popularitatea localității a fost amplificată de medicul James Henry Bennet, care susținea că aerul curat, clima blândă și expunerea la soare contribuie la recuperarea pacienților afectați de diverse boli sau de epuizare psihică.

Bennet însuși a povestit că a ajuns la Menton convins că este grav bolnav, însă și-a văzut starea de sănătate îmbunătățită după ce a renunțat la stresul și responsabilitățile vieții profesionale din Londra.

O alternativă la ritmul infernal al marilor orașe

Teoria climatoterapiei, foarte populară în secolul al XIX-lea, susținea că anumite afecțiuni puteau fi ameliorate prin schimbarea mediului și a stilului de viață. Într-o perioadă în care marile orașe industriale erau sufocate de poluare, sudul Franței era văzut ca un refugiu pentru sănătate. Pacienții erau încurajați să petreacă timp în aer liber, să facă plimbări și să se bucure de natură, în loc să rămână izolați în camerele de spital sau în locuințe. Pentru cei afectați de surmenaj, medicii recomandau chiar și sejururi de câteva luni sau repetate pe parcursul mai multor ani.

O lecție care rămâne actuală

Fenomenul descris de medicii victorieni seamănă surprinzător de mult cu ceea ce astăzi este numit burnout. Diferența este că, în urmă cu peste un secol, societatea recunoștea deja efectele ritmului excesiv de muncă și încerca să ofere perioade extinse de recuperare.

Menton, Franța, 1917. John Buckland-Wright 1897-1954, acuarelă.

Istoricii consideră că succesul stațiunilor precum Menton a fost legat nu doar de climă, ci și de ideea unei „lene legitime”, în care profesioniștii suprasolicitați puteau lua o pauză reală de la presiunile cotidiene. Într-o epocă dominată de productivitate și conectare permanentă, această perspectivă pare mai actuală decât ar putea sugera vechimea ei.

Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliţiei Române informează că circulația rutieră se desfășoară îngreunat pe DN 7 Râmnicu Vâlcea-Sibiu, la kilometrul 249, la ieșire din localitatea Boița, județul Sibiu.

Acolo s-a produs un eveniment rutier soldat doar cu pagube materiale, între un autotren și un autoturism. Autotrenul a fost extras în afara părții carosabile, dar în continuare sunt formate coloane de autovehicule pe ambele sensuri de deplasare.

Tot în județul Sibiu este ceață.

„Este semnalată ceață pe mai multe drumuri din județul Sibiu, vizibilitatea în trafic fiind redusă sub 200 de metri, izolat sub 50 de metri”, transmite Infotrafic.

Infotrafic anunță că se circulă normal pe cele mai multe șosele

Pe celelalte artere rutiere principale, respectiv A1 București – Pitești, A2 București-Constanța, A3 București-Brașov, A7 Ploiești-Adjud și DN 1 Ploiești – Brașov, circulația se desfășoară pe un carosabil parțial umed, cu vizibilitate bună și valori normale de circulație, adaugă Infotrafic.

Autoritățile reamintesc faptul că „în perioada 12 – 25 iunie 2026 sunt efectuate lucrări de întreținere periodică la pasajul peste Râul Vadului, pe DN 7 Râmnicu Vâlcea – Sibiu, între kilometrii 237+051 metri – 237+400 metri, circulația desfășurându-se alternativ, pe un singur sens, fiind dirijată cu piloți de trafic sau prin semafoare electrice.”

Mineriada din 13-15 iunie 1990 este considerată unul dintre cele mai controversate și dramatice momente din istoria României postcomuniste.

În urma intervenției minerilor veniți din Valea Jiului la București, protestul din Piața Universității, îndreptat împotriva conducerii instalate după Revoluția din 1989, a fost reprimat violent.

Mineriada din iunie 1990 s-a soldat cu patru morți prin împușcare, peste 1.388 de răniți și aproximativ 1.250 de persoane ridicate de pe stradă și transportate în spații de detenție.

La 36 de ani de la acele evenimente, Dosarul Mineriadei nu are încă o soluție definitivă.

Se împlinesc 85 de ani de la primul val al deportărilor organizate de regimul bolșevic împotriva românilor din Basarabia și Bucovina de Nord – una dintre cele mai dureroase răni din istoria României.

În toiul nopții de 12 spre 13 iunie 1941, NKVD-ul sovietic a organizat operațțiunea de deportare a 30.000 de români din Basarabia și Bucovina de Nord.

Pentru 30.000 de români, începea, în acea noapte, un coșmar care nu mai avea să se termine. Duși în Siberia, Kazahstan și în alte părți ale imperiului sovietic, transportați în condiții inumane, însetați, înfometați, înghesuiți unii într-alții în vagoane cu aer irespirabil.

Înghesuiți în vagoane pentru vite

După cum se arată în studiul-document „Deportările în masă din R.S.S. Moldovenească din 13-16 iunie 1941”, oamenii aveau dreptul la doar 200 de ml de apă – pe care s-o folosească și pentru băut, și pentru igiena personală.

La plecarea forțată din casă, au avut voie la maximum 10 kilograme  de efecte personale.

Au călătorit în vagoane pentru vite, înghesuiți câte 70 – 100, timp de două sau trei săptămâni. Cei mai slabi nu făceau față condițiilor și mureau.

Trupurile celor morți erau aruncate în câmp. Bărbații în putere erau deportați în lagăre de muncă forțată (Gulag), unde trăiau în condiții greu de suportat și unde, de altfel, își găseau și sfârșitul.

Mulți basarabeni au ajuns să muncească în minele din Munții Ural. Aici au pierit 80 la sută dintre ei, se arată în studiu.

Ambițiile lui Stalin

Deportările au început imediat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, în vara anului 1940.

Regimul stalinist urmărea să elimine orice posibilă opoziție și să transforme rapid teritoriile ocupate după modelul sovietic.

Intelectuali, preoți, profesori, foști funcționari români, țărani înstăriți, comercianți sau oameni considerați „nesiguri politic” au devenit ținte ale represiunii.

Primul mare val de deportări a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941

Operațiunea a fost organizată minuțios de NKVD, poliția politică sovietică. Oamenii erau treziți brusc, li se dădeau câteva minute să își adune câteva lucruri și erau urcați în trenuri păzite de soldați înarmați. Familiile erau adesea despărțite: bărbații erau trimiși în lagăre de muncă, iar femeile, copiii și bătrânii în așezări speciale din Siberia sau Kazahstan.

Cei deportați nu știau unde merg și nici dacă vor mai vedea vreodată casa de care fuseseră smulși. Drumurile durau săptămâni întregi, în condiții cumplite. Vagoanele erau supraaglomerate, fără apă suficientă, fără hrană și fără condiții minime de igienă. Mulți copii și bătrâni au murit încă din timpul transportului.

După reocuparea Basarabiei de către sovietici, în 1944, represiunea a continuat.

Al doilea mare val de deportări

Al doilea mare val de deportări, cunoscut drept Operațiunea „Iug”, a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 și a vizat în special țărănimea.

Sovieticii încercau să forțeze colectivizarea agriculturii, iar țăranii care refuzau să intre în colhozuri erau considerați „dușmani ai poporului”.

Documentele vremii arată că deportările erau atent planificate. Se întocmeau liste, dosare personale, inventare ale bunurilor confiscate. În multe cazuri, oamenii erau denunțați chiar de vecini sau cunoscuți, într-un climat de frică și teroare care a distrus încrederea dintre oameni.

Consecințele au fost devastatoare

Sate întregi au rămas fără gospodarii lor cei mai harnici, fără intelectuali, fără preoți și fără lideri locali.

Potrivit cercetării realizate de istoricul Viorica Olaru-Cemîrtan, regimul sovietic a lovit sistematic în toate categoriile considerate incomode: „reprezentanți ai clerului, intelectualii, țăranii înstăriți, foști funcționari ai administrației românești, proprietarii, comercianții, foștii ofițeri ai armatei române și țariste”.

Deportările nu au însemnat doar pierderea libertății, ci și distrugerea unei lumi întregi.

Averile erau confiscate, casele ocupate, iar cei rămași trăiau cu teama permanentă că pot fi următorii. Frica s-a instalat adânc în conștiința oamenilor și a rămas acolo zeci de ani.

Al treilea val de deportări

În studiul citat se vorbește despre „deformarea mentalității oamenilor și distorsionări comportamentale sub frica terorii roșii”.

În 1951 a avut loc un nou val de deportări, numit Operațiunea „Sever”, care i-a vizat în special pe membrii cultului Martorii lui Iehova. Era încă o dovadă că regimul sovietic nu tolera nici libertatea religioasă, nici diferențele de opinie.

Abia după moartea lui Stalin, începând cu 1956, o parte dintre deportați au primit permisiunea să se întoarcă acasă.

Dar pentru mulți nu mai exista „acasă”. Casele fuseseră ocupate, bunurile dispăruseră, iar rudele muriseră sau se risipiseră. Unii nu s-au mai întors niciodată.

Încercare brutală de ștergere a identității românești

Istoricii estimează că, în anii stalinismului, milioane de oameni din întreg spațiul sovietic au fost deportați în Siberia și Asia Centrală. Basarabia și Bucovina de Nord au făcut parte din acest mecanism uriaș al terorii.

Astăzi, mărturiile supraviețuitorilor și documentele scoase la lumină din arhive reconstruiesc una dintre cele mai tragice pagini din istoria românilor. În spatele cifrelor se află destine frânte, familii destrămate și generații întregi marcate de frică și suferință.

Deportările din Basarabia și Bucovina de Nord nu au fost doar un episod al represiunii sovietice.

Au fost o încercare brutală de a șterge identități, de a distruge elite și de a transforma prin teroare o societate întreagă.

Pe 13 iunie 1990 începea unul dintre cele mai grave episoade de violență politică din România de după Revoluție.

După aproape două luni de proteste în Piața Universității, forțele de ordine au intervenit pentru evacuarea zonei, iar evenimentele au degenerat rapid în confruntări de stradă, incendieri și atacuri asupra unor instituții publice.

Protestul din Piața Universității începuse pe 22 aprilie 1990 și avea ca principală revendicare aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, prin care se cerea ca foștii activiști comuniști și ofițeri ai Securității să nu poată ocupa funcții publice. Președintele României, Ion Iliescu, i-a numit pe manifestanţi „golani”. Piața Universității fusese numită de participanți „zona liberă de neocomunism”.

Evacuarea din 13 iunie și violențele care au urmat în Capitală

În dimineața zilei de 13 iunie, forțele de ordine au evacuat piața. Intervenția a fost urmată de ciocniri violente în centrul Capitalei, iar mai multe instituții au fost atacate sau incendiate. Printre acestea s-au numărat sediul Poliției Capitalei, Ministerul de Interne și Televiziunea Română.

Pe 14 iunie, minerii din Valea Jiului au ajuns în Capitală și au fost trimiși spre principalele puncte vizate: Piața Universității, Universitatea din București, sediile partidelor de opoziție și unele redacții.

Principala zonă vizată a fost Piața Universității, locul protestului început în aprilie. Minerii au intrat în Universitatea din București și în Institutul de Arhitectură, unde au lovit studenți și alte persoane aflate în clădiri, au devastat spații și au distrus bunuri. Alte grupuri au mers la sediile partidelor de opoziție, inclusiv PNȚCD și PNL, precum și la redacții considerate critice față de Frontul Salvării Naționale.

Pe străzi, oameni au fost opriți, bătuți sau duși la secții de poliție. Au fost vizați protestatari, studenți, jurnaliști, membri ai opoziției, dar și simpli trecători. Ziua de 14 iunie a fost momentul cel mai violent al Mineriadei.

Pe 15 iunie, minerii au fost adunați la Romexpo, unde s-au întâlnit cu Ion Iliescu. Președintele le-a mulțumit public pentru intervenția din București.

Potrivit datelor oficiale, în urma Mineriadei din iunie 1990 patru persoane au murit prin împușcare, peste 1.388 au fost rănite, iar aproximativ 1.250 au fost ridicate de pe stradă și duse în mai multe spații de detenție.

Dosarul Mineriadei rămâne, la 36 de ani distanță, fără o soluție definitivă.

Potrivit unui comunicat al Biroului Directorului Național al Serviciilor de Informații (ODNI), analiza arhivelor comunității de informații a durat mai multe luni. Documentele ar indica faptul că guvernul american a finanțat peste 120 de biolaboratoare în mai mult de 30 de țări.

Oficialii susțin că informațiile privind existența și finanțarea acestor facilități nu au fost prezentate integral publicului până acum.

Ucraina, printre statele menționate în documente

Comunicatul face referire și la laboratoare aflate în Ucraina. Potrivit ODNI, unele dintre aceste facilități ar fi putut găzdui agenți patogeni periculoși.

Serviciile americane afirmă că astfel de laboratoare au fost considerate vulnerabile în contextul războiului ruso-ucrainean. Printre riscurile identificate s-au numărat atacurile militare, capturarea instalațiilor sau distrugerea acestora.

Instituția nu a oferit detalii suplimentare despre tipurile de agenți patogeni la care face referire.

Îngrijorări privind cercetările biologice

Potrivit comunicatului, unele laboratoare finanțate de SUA au desfășurat cercetări folosind agenți patogeni periculoși și foarte contagioși.

Documentul menționează inclusiv cercetări de tip „gain-of-function”. Acestea presupun modificarea anumitor caracteristici ale microorganismelor în scop științific.

ODNI susține că astfel de activități au beneficiat de o supraveghere limitată în anumite cazuri. Instituția nu a prezentat însă dovezi publice privind încălcări ale legislației.

Critici la adresa fostei administrații

Tulsi Gabbard a acuzat foști oficiali americani că au negat existența unor programe finanțate de Statele Unite. Ea a afirmat că cercetările asupra agenților patogeni pot genera riscuri majore pentru sănătatea publică.

Comunicatul amintește și de ordinul executiv semnat de președintele Donald Trump în mai 2025. Măsura a pus capăt finanțării federale pentru cercetări de tip „gain-of-function” desfășurate în afara SUA.

Comunitatea de informații va intensifica verificările

ODNI a anunțat noi directive pentru agențiile de informații americane. Acestea vizează colectarea de date despre laboratoarele biologice finanțate peste hotare.

Potrivit instituției, verificările au produs deja informații suplimentare despre studii clinice aflate în desfășurare. Oficialii americani susțin că aceste date ridică întrebări de ordin etic, financiar și de securitate.

Până în prezent, documentele prezentate de ODNI nu au fost însoțite de concluzii privind eventuale activități ilegale. De asemenea, nu au fost anunțate măsuri concrete împotriva instituțiilor implicate.

Potrivit Inspectoratului de Poliție Județean Neamț, oamenii legii au fost sesizați vineri, printr-un apel la 112. Sesizarea a fost făcută de un bărbat de 44 de ani, care a reclamat că a fost amenințat de o altă persoană.

La fața locului au intervenit polițiști din cadrul Poliției orașului Roznov și ai Secției de Poliție Rurală Săvinești. Aceștia au demarat verificări pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs incidentul.

Amenințări cu un cuțit

Din cercetările efectuate a reieșit că scandalul ar fi izbucnit pe fondul unor neînțelegeri legate de copiii minori ai celor doi bărbați.

Anchetatorii susțin că bărbatul de 48 de ani ar fi provocat un conflict în curtea școlii. Acesta l-ar fi amenințat pe reclamant folosind un cuțit.

Potrivit poliției, comportamentul său a stârnit indignarea persoanelor aflate în zonă. De asemenea, incidentul ar fi tulburat ordinea și liniștea publică.

După sesizare, suspectul a fost identificat la scurt timp de polițiști. El a fost condus la sediul unității de poliție pentru audieri și continuarea cercetărilor.

Reținut pentru 24 de ore

În urma administrării probelor, polițiștii au dispus reținerea bărbatului pentru 24 de ore.

Acesta este cercetat pentru amenințare, tulburarea ordinii și liniștii publice și portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

Cercetările continuă sub coordonarea procurorului de caz pentru stabilirea tuturor circumstanțelor în care s-a produs incidentul.

Polițiștii reamintesc că persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o hotărâre definitivă a instanței.

Federația Engleză de Fotbal (FA) încearcă să stabilească exact ce bunuri au fost furate. Din primele informații, printre obiectele dispărute s-ar putea număra mingi și ghete de fotbal, dar și alte materiale logistice. Potrivit presei britanice, printre bunurile furate s-ar afla și mingi oficiale ale Cupei Mondiale.

Vehiculele cu echipament, sparte

Echipamentul era transportat către Swope Soccer Village, complexul sportiv care servește drept bază de pregătire a Angliei în Kansas City, când vehiculele care îl transportau au fost sparte. Selecționerul Angliei, germanul Thomas Tuchel, și jucătorii săi urmau să ajungă acolo sâmbătă după-amiază.

Poliția locală a intervenit vineri seara și colaborează cu oficialii Federației Engleze de Fotbal pentru investigarea incidentului. Potrivit BBC, echipamentul trebuia să fie deja instalat la baza de antrenament înainte de sosirea lotului englez.

Incidentul creează dificultăți pentru stafful lui Thomas Tuchel, întrucât naționala Angliei urmează să efectueze sâmbătă după-amiază prima ședință de pregătire la baza din Kansas City.

Primele arestări în cazul furtului

Tot presa britanică a relatat că poliția ar fi efectuat două arestări în legătură cu incidentul, însă autoritățile nu au oferit deocamdată detalii despre identitatea suspecților sau eventualele acuzații. Federația Engleză nu a confirmat încă oficial lista obiectelor furate și nu a comentat informațiile.

Baza Angliei, sub măsuri speciale de protecție

Oficialii englezi și-au exprimat deja îngrijorarea privind securitatea și intimitatea bazei de pregătire din Kansas City, unde au fost luate măsuri suplimentare pentru limitarea accesului și prevenirea spionajului sportiv.

Înainte de sosirea în Missouri, Anglia a efectuat un cantonament de acomodare în West Palm Beach, Florida, unde a disputat meciuri amicale cu Noua Zeelandă și Costa Rica.

Reprezentativa engleză își începe parcursul la Cupa Mondială 2026 miercuri, 17 iunie, împotriva Croației. Partida este programată să înceapă la ora 23.00 a României.

Explozia a fost auzită dimineață. ISU Timiș anunță că sâmbătă „în jurul orei 05:50, am fost solicitați să intervenim în urma unei explozii urmate de incendiu într-un apartament de pe strada Versului din Timișoara”.

Apartamentul în care a avut loc explozia este situat la parter. Imobilul are patru etaje.

Trei persoane primesc îngrijiri medicale la fața locului, fiind „în stare conștientă și cooperantă”.

Din imobil s-au evacuat sau au fost evacuate de pompieri 43 de persoane. ISU mai anunță că incendiul a fost lichidat, se acționează pentru ventilarea casei scării.

La fața locului intervin pompierii din cadrul Detașamentului 1 Timișoara cu o autospecială de primă intervenție si comandă, două autospeciale de stingere, un echipaj SMURD, echipajul CBRN, o autospecială pentru transport personal și victime multiple din cadrul Detașamentului 2 Pompieri Timișoara, dar și o ambulanță SAJ.

Clubul de lectură coordonat de învățătoarea Loredana Biliboc a reunit, pe parcursul anului școlar, zece elevi din clasele a II-a, a III-a și a IV-a, într-un demers educativ menit să transforme cititul într-o activitate plăcută și firească.

Nu este sora lui Ion Creangă, dar… coincidențele sunt mari

„Din cărţi culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare!” (Amintiri din copilărie, 1879), spunea Ion Creangă.

În fiecare dimineață, înainte ca ulițele satului să prindă viață, Loredana Biliboc se îndreaptă spre școală cu aceeași responsabilitate și dăruire. Pentru mulți copii, ea este prima persoană care le deschide poarta către cunoaștere și către lumea din afara satului.

În sala de clasă, atmosfera este caldă și prietenoasă. Cu răbdare și înțelegere, învățătoarea explică lecțiile, răspunde întrebărilor și îi încurajează pe elevi să aibă încredere în propriile forțe. Copiii o privesc cu respect, iar părinții o apreciază pentru munca și implicarea sa.

Locuitorii satului spun că un învățător adevărat nu este doar un profesor, ci și un sfătuitor al comunității. Loredana participă activ la evenimentele culturale, susține tradițiile locale și contribuie la formarea caracterului tinerilor.

Astfel, învățătorul de la sat rămâne una dintre cele mai importante figuri ale comunității, un om care modelează destine și pregătește generațiile viitoare pentru viață.

Loredana Biliboc a crescut la țară, iar când era mică a avut grijă de verișorii ei și de copiii vecinilor. Privirea blândă, vocea calmă și dorința de a-i ajuta pe cei mici sunt trăsături care o definesc.

Prin exemplul personal, ea îi învață pe copii valori fundamentale precum respectul, cinstea și responsabilitatea.

Expresiile din mediul online, înlocuite cu replici din cărți

„Elevii au așteptat cu nerăbdare cărțile din fiecare lună și au fost extrem de dornici să descopere noile aventuri. Cel mai important aspect este că au ajuns să citească de bunăvoie, chiar dacă nu au mereu susținere și ajutor acasă”, povestește Loredana Biliboc.

Clubul de lectură – locul unde cărțile au devenit prieteni de nădejde

Întâlnirile au avut loc lunar, în afara programului școlar, fie în sala de clasă, fie în casa Loredanei, oferind copiilor un cadru relaxat și prietenos pentru descoperirea lumii cărților.

Departe de formalismul orelor obișnuite, elevii au avut ocazia să citească și să discute liber despre personajele și întâmplările care i-au impresionat.

„Scopul principal al clubului a fost cultivarea gustului pentru lectură și transformarea acesteia într-un obicei practicat cu plăcere. În același timp, activitățile au contribuit la îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea atenției și a puterii de concentrare — competențe esențiale într-o lume dominată de stimuli rapizi și conținut digital”, explică învățătoarea de la școala unde, cândva, a fost și ea elevă.

Un dascăl dedicat, care educă prin bucurie

Loredana Biliboc este un om bine pregătit, răbdător și apropiat de copii. Ea îi învață nu doar să scrie și să citească, ci și să fie cinstiți, respectuoși și harnici — valori care să-i ajute în viața de zi cu zi.

Îi pregătește suplimentar pe toți cei care vor să aprofundeze materia, iar răsplata nu este de ordin financiar, ci constă în dragostea și respectul elevilor săi. Pentru ei, învățătoarea a devenit cel mai bun prieten.

Creativitatea, o abilitate esențială pentru dezvoltarea copiilor

Creativitatea nu a lipsit din activitățile clubului. Participanții au realizat hărți ale textelor citite, au desenat personajele preferate, au imaginat finaluri alternative pentru povești și au participat la jocuri de rol inspirate din lecturile parcurse. Aceste exerciții au stimulat gândirea critică și capacitatea de exprimare, transformând lectura într-o experiență interactivă.

„Lectura a devenit și un instrument de dezvoltare socio-emoțională. Punându-se în pielea personajelor, copiii au învățat să înțeleagă emoțiile celor din jur, să distingă între bine și rău și să privească situațiile din perspective diferite. Totodată, întâlnirile au cultivat ascultarea activă, elevii învățând să își aștepte rândul la discuții și să respecte opiniile colegilor, chiar și atunci când acestea erau diferite de ale lor”, adaugă Loredana Biliboc.

Un sprijin important pentru dezvoltarea clubului l-a reprezentat îmbogățirea fondului de carte. Prin donații și prin câștigarea unui concurs, au fost obținute numeroase volume pentru copii, inclusiv cărți cu tematică STEM, menite să stârnească interesul pentru știință, tehnologie, inginerie și matematică.

„Începând cu luna ianuarie 2026, clubul a fost inclus în proiectul „Cartea din bancă”, organizat de  Brd Asset Management și Bookisit, la invitația Adinei Giurgea, fondatoarea comunității „Părinți pe sârmă”. Lunar, elevii au primit titluri adaptate vârstei și intereselor lor. Pentru cei mai mari a fost aleasă îndrăgita serie „Țup” de Alex Donovici (primele cinci volume), iar cei mici s-au bucurat de aventurile șoricelului cititor Max, din volume precum „Aventuri de iarnă cu Max”, „Max spune Stop”, „Max și bucuriile primăverii”, „Max merge la dentist” și „Max este furios””, menționează învățătoarea.

Educația financiară predată de Bancnoțilă și Mărunțilă

Clubul a abordat și tema educației financiare prin intermediul cărții „Bancnoțilă și Mărunțilă”, scrisă de Roxana Bucur. Experiența a fost completată de o întâlnire online cu autoarea, care le-a explicat copiilor conceptele economice și procesul din spatele creării cărții, răspunzând cu răbdare tuturor întrebărilor.

Entuziasmul elevilor a crescut de la o lună la alta. Fiecare nouă carte era așteptată cu nerăbdare, iar aventurile personajelor deveneau rapid subiect de discuție între colegi în pauze. Chiar și expresiile uzuale împrumutate din mediul online (precum „six-seven”) au început să fie înlocuite de replici și referințe din cărțile citite, semn că lectura devenise cu adevărat parte din universul lor cotidian.

Cititul este o adevărată comoară

„Poate cea mai mare reușită a acestui club este faptul că elevii au ajuns să citească din proprie inițiativă. Chiar dacă nu beneficiază întotdeauna de sprijin sau de resurse suficiente acasă, copiii au descoperit că o carte poate fi un prieten, un profesor și o sursă nesfârșită de aventuri. Iar această descoperire reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-au primit în cadrul Clubului de lectură creat de învățătoarea de la Școala Gimnazială din Pustiana”, declară Loredana Biliboc.

Loredana Biliboc a intrat în învățământ acum 14 ani și de cinci ani predă la școala unde a fost și ea elevă. În anul 2024, munca sa a fost recunoscută la nivel național, câștigând trofeul la Gala Profesorul Anului în Mediul Rural, la categoria „Dezvoltarea literației“.

P.S. „N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta” – Ion Creangă