Londra și Tokyo pregătesc investiții de 18 miliarde de lire. Acordul ar putea crea zeci de mii de locuri de muncă

Premierul britanic Keir Starmer se va întâlni duminică cu omoloaga sa japoneză, Sanae Takaichi, pentru a finaliza un acord de investiții de 18 miliarde de lire sterline. Se așteaptă ca peste zece acorduri comerciale și guvernamentale să fie semnate în timpul vizitei.

Printre acestea se numără și un proiect de aproximativ 9 miliarde de lire sterline pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore.

De asemenea, compania britanică Rolls-Royce își va extinde colaborarea cu Agenția pentru Energie Atomică a Japoniei, printr-un nou acord privind dezvoltarea tehnologiilor de generație viitoare, potrivit The Independent.

Investiții de miliarde în energie, tehnologie și apărare

Discuțiile dintre oficialii britanici și japonezi vor include noi oportunități de creștere economică, precum și modalități prin care companiile britanice din domeniul apărării să atragă investiții japoneze.

„Aceste acorduri istorice vor aduce investiții de miliarde de lire în Regatul Unit, creând zeci de mii de locuri de muncă și stimulând noi dezvoltări”, a declarat Keir Starmer.

Premierul britanic a subliniat că Londra și Tokyo colaborează în domenii tehnologice de vârf.

„Ca economii membre G7 și parteneri apropiați în domeniul securității, lucrăm împreună cu Japonia la unele dintre cele mai inovatoare tehnologii din lume, valorificând cercetarea și industria britanică și japoneză pentru a genera creștere economică și securitate”, a afirmat Starmer.

Starmer, criticat de propriul partid

Vizita premierului japonez Sanae Takaichi la Londra are loc într-un moment sensibil pentru guvernul britanic. Demisia recentă a ministrului Apărării, John Healey, în urma disputelor privind finanțarea armatei, a amplificat presiunile asupra premierului Keir Starmer.

Critici la adresa premierului britanic Keir Starmer au venit și din interiorul Partidului Laburist, formațiunea de centru-stânga pe care o conduce și care se află la guvernare în Marea Britanie. Primarul orașului Manchester, Andy Burnham, a avertizat că politica britanică riscă să devină la fel de polarizată ca cea din Statele Unite.

„Lucrurile devin mai dificile, iar politica este tot mai polarizată. Dacă nu suntem atenți, riscăm să urmăm calea Statelor Unite către o politică polarizată și toxică”, a declarat acesta.

New York Knicks cucerește primul titlu NBA după 53 de ani. Jalen Brunson, 45 de puncte în victoria decisivă pe terenul lui San Antonio Spurs

Eroul meciului pentru Knicks a fost liderul Jalen Brunson, care a marcat 45 de puncte, dintre care 13 consecutive în ultimul sfert. A stabilit un nou record al francizei pentru cele mai multe puncte înscrise într-un meci din finala NBA.

Precedentul record, de 38 de puncte, îi aparținea legendarului Willis Reed și data din finala câștigată de Knicks împotriva Los Angeles Lakers în 1970.

„Nu am cuvinte. Este tot ceea ce am visat vreodată”, a declarat Brunson în timpul festivității de pe teren, după cucerirea trofeului.

Ulterior, conducătorul de joc al formației din New York a evidențiat spiritul de luptă care a caracterizat echipa pe parcursul întregului sezon.

„Nici măcar nu știu ce simt. Sunt copleșit. De fiecare dată când cineva ne-a considerat învinși, am găsit o cale să revenim și să demonstrăm contrariul”, a spus el.

Victoria a fost încă o demonstrație a capacității de revenire a lui Knicks

Echipa a recuperat un deficit de două cifre în toate cele patru meciuri câștigate în această finală. În partida de duminică, Spurs au condus la un moment dat cu 16 puncte, însă avantajul nu a fost suficient pentru a opri ofensiva oaspeților.

Mikal Bridges și Josh Hart au contribuit cu 14, respectiv 13 puncte. Cei trei, alături de Brunson, formează nucleul supranumit „Nova Knicks”, după ce au evoluat împreună la Universitatea Villanova, unde au cucerit titluri NCAA înainte de a se reuni la New York.

De partea cealaltă, debutantul Dylan Harper a fost principalul marcator al lui Spurs, cu 25 de puncte. Victor Wembanyama a încheiat meciul cu 19 puncte, 14 recuperări și cinci capace.

Partida a început însă sub semnul dominației gazdelor. San Antonio a preluat rapid controlul și a devenit prima echipă din era statisticilor detaliate, începută în sezonul 1996-1997, care a avut un avantaj de cel puțin 10 puncte în primul sfert al tuturor celor cinci meciuri ale unei finale NBA.

Knicks au avut mari probleme în ofensivă la începutul întâlnirii, ratând 16 dintre primele 18 aruncări și toate primele 11 tentative de două puncte.

Spurs au condus cu 10 puncte în primul sfert și cu până la 16 în cel de-al doilea, însă Knicks au revenit printr-un parțial de 22-9 și au redus diferența înainte de pauză. Un coș marcat de Devin Vassell în ultimele secunde ale reprizei a stabilit scorul de 42-37 pentru San Antonio la jumătatea meciului.

Prima parte a meciului, săracă în realizări ofensive

Prima jumătate a meciului a intrat în statistici ca una dintre cele mai sărace din punct de vedere ofensiv din istoria recentă a finalelor NBA. Cele două echipe au înscris împreună doar 79 de puncte, cel mai mic total într-un meci de finală după partida decisivă dintre Los Angeles Lakers și Boston Celtics din 2010.

De asemenea, procentajul combinat al aruncărilor reușite, de numai 31,8%, a fost cel mai scăzut din era play-by-play pentru o primă jumătate de finală.

După pauză, Brunson a preluat controlul jocului, iar Knicks au continuat să reducă diferența înainte de a trece la conducere în ultimul sfert.

Titlul încununează un parcurs remarcabil al formației din New York, care ajunsese la un pas de trofeu după o revenire istorică în meciul al patrulea.

Miercuri, Knicks au recuperat un deficit de 29 de puncte și s-au impus cu 107-106 datorită unui coș marcat de OG Anunoby cu 1,2 secunde înainte de final. A fost cea mai mare revenire din istoria finalelor NBA.

Semnificație aparte pentru Brunson

Pentru Brunson, succesul are și o semnificație personală aparte. El a câștigat două titluri universitare NCAA cu Villanova, ambele în Texas – în 2016 la Houston și în 2018 la San Antonio, la doar câțiva kilometri de arena lui Spurs. Trofeul NBA obținut acum pe pământ texan reprezintă însă cea mai importantă realizare a carierei sale.

Knicks au câștigat toate cele patru meciuri în care au avut ocazia să închidă o serie în actualul play-off, de fiecare dată în deplasare. Cu mii de suporteri veniți din New York la San Antonio pentru a asista la momentul istoric, atmosfera din arenă a semănat adesea cu cea de pe teren propriu.

Este al treilea titlu NBA din istoria francizei și primul după triumful din 1973, punând capăt uneia dintre cele mai lungi perioade de așteptare pentru o echipă de tradiție din baschetul nord-american.

Elveția votează plafonarea populației la 10 milioane de locuitori. Imigrația ar putea fi restricționată, iar acordul cu UE renegociat

Referendumul vizează una dintre cele mai sensibile teme din politica elvețiană: imigrația. În prezent, Elveția are aproximativ 9,1 milioane de locuitori, iar inițiativa prevede că autoritățile ar trebui să intervină dacă populația ajunge la 9,5 milioane.

Potrivit SWI swissinfo.ch, serviciul internațional al radiodifuzorului public elvețian, inițiativa intitulată „Sub 10 milioane” obligă guvernul și parlamentul să adopte măsuri pentru reducerea imigrației nete, respectiv diferența dintre numărul persoanelor care intră în țară și cele care o părăsesc.

Libera circulație cu UE, miza principală a referendumului

Inițiativa a fost lansată de Partidul Popular Elvețian (SVP), o formațiune de dreapta cunoscută pentru pozițiile sale ferme privind imigrația.

Susținătorii măsurii afirmă că imigrația pune presiune asupra infrastructurii, locuințelor și serviciilor publice. Ei avertizează asupra efectelor supraaglomerării și susțin că Elveția are nevoie de o creștere demografică sustenabilă.

Dacă măsurile interne nu vor fi suficiente pentru limitarea creșterii populației, autoritățile ar putea renegocia acorduri internaționale care favorizează imigrația.

În centrul dezbaterii se află acordul de liberă circulație a persoanelor dintre Elveția și Uniunea Europeană. Acesta permite cetățenilor elvețieni și celor din statele UE să trăiască și să lucreze reciproc pe teritoriul celuilalt, în condiții simplificate.

Deoarece majoritatea imigranților din Elveția provin din state membre ale Uniunii Europene și ale AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb, organizație din care fac parte Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein), inițiativa ar putea obliga, în ultimă instanță, autoritățile să renegocieze sau chiar să denunțe acordul privind libera circulație cu UE.

Guvernul se opune inițiativei

Guvernul și parlamentul elvețian resping inițiativa, susținută de Partidul Popular Elvețian (SVP), formațiunea care a propus referendumul.

Autoritățile avertizează că limitarea imigrației ar putea afecta economia țării, care depinde de forța de muncă din străinătate în domenii precum sănătatea, construcțiile și tehnologia.

Oponenții măsurii avertizează că restricționarea imigrației ar putea afecta relațiile cu Uniunea Europeană și economia Elveției, care depinde de lucrători străini pentru a acoperi deficitul de personal calificat și pentru a susține sistemul de asigurări sociale.

Sondajele realizate înaintea votului arătau un avantaj pentru tabăra care se opune inițiativei. La sfârșitul lunii mai, 52% dintre respondenți declarau că vor vota împotrivă, 45% erau în favoarea măsurii, iar 3% erau încă nehotărâți.

Vot și pentru reforma serviciului civil

Elvețienii votează duminică și asupra unei reforme care ar face mai dificilă trecerea de la serviciul militar obligatoriu la serviciul civil, o alternativă care presupune activități în folosul comunității, precum munca în spitale, instituții sociale sau proiecte publice. În Elveția, bărbații sunt obligați să efectueze serviciul militar, însă pot opta, în anumite condiții, pentru această formă alternativă.

Guvernul susține că reforma este necesară pentru a menține efective suficiente în armată, în contextul tensiunilor geopolitice din ultimii ani.

Împotriva măsurii a fost organizat un referendum susținut de partide de stânga și organizații civice, care spun că armata nu se confruntă cu un deficit de personal și că restricțiile suplimentare nu vor rezolva această problemă.

Tot duminică, în mai multe cantoane elvețiene au loc referendumuri locale. În cantonul Vaud, alegătorii decid dacă introduc un salariu minim regional de 23 de franci elvețieni pe oră, în condițiile în care Elveția nu are un salariu minim la nivel național.

În Geneva, cetățenii votează asupra interzicerii simbolurilor religioase vizibile în parlament.

Mușcătura de căpușă poate declanșa o alergie severă la carne. Ce este sindromul alfa-gal

Afecțiunea a fost asociată pentru prima dată cu anumite specii de căpușe în urmă cu aproximativ 15 ani. Spre deosebire de alte boli transmise de aceste insecte, sindromul alfa-gal nu este cauzat de bacterii sau virusuri, ci de o reacție a sistemului imunitar la o moleculă de zahăr numită alfa-gal.

Potrivit Associated Press, alfa-gal se găsește în carnea majorității mamiferelor, inclusiv în cea de vită, porc și miel, dar nu și la oameni sau alte primate. Substanța este prezentă și în saliva anumitor căpușe, care o pot introduce direct în sânge prin mușcătură.

Cum reacționează organismul

Odată ajunsă în organism, molecula poate determina sistemul imunitar să producă anticorpi. Ulterior, consumul de carne sau, în unele cazuri, de produse lactate poate declanșa reacții alergice care apar la câteva ore după masă.

„Pielea este o cale excelentă pentru declanșarea unui răspuns alergic”, a explicat dr. Scott Commins, cercetător al sindromului alfa-gal la Universitatea din Carolina de Nord. El a subliniat că organismul nu dezvoltă aceeași reacție atunci când alfa-gal este ingerat în mod obișnuit prin alimentație.

Simptomele pot include urticarie, mâncărimi, amețeli, umflarea buzelor sau a gâtului, dificultăți de respirație, precum și probleme digestive, cum ar fi greața, vărsăturile și diareea. În unele cazuri, reacțiile pot evolua spre șoc anafilactic, o urgență medicală care necesită tratament imediat.

Diagnosticul necesită mai mult decât analize

Experții spun că numărul cazurilor diagnosticate este în creștere atât datorită unei mai bune cunoașteri a afecțiunii, cât și extinderii habitatului unor specii de căpușe. Potrivit unui studiu al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, publicat în 2023, aproximativ 450.000 de americani ar putea fi afectați de această alergie.

„Cred că o parte din explicație este că tot mai mulți oameni au aflat despre acest sindrom și sunt atenți la simptome”, a declarat Maria Diuk-Wasser, cercetătoare la Universitatea Columbia, specializată în boli transmise de căpușe.

Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor, a istoricului de expunere la căpușe și a unui test de sânge care detectează anticorpii alfa-gal. Medicii avertizează însă că rezultatele testelor trebuie interpretate cu prudență.

„Testul de sânge este foarte util, dar nu te poți baza doar pe el pentru diagnostic. Ai nevoie și de simptomele clinice”, a explicat Commins.

Fără carne de mamifere

Tratamentul constă în principal în evitarea cărnii provenite de la mamifere și, în unele cazuri, a produselor lactate sau a alimentelor care conțin gelatină. Persoanele cu reacții severe sunt sfătuite să aibă la îndemână un auto-injector cu epinefrină.

În urmă cu doi ani, autoritățile americane au aprobat utilizarea unui medicament injectabil, Xolair, pentru mai multe alergii alimentare, inclusiv pentru sindromul alfa-gal. Medicamentul nu vindecă, dar poate reduce severitatea reacțiilor alergice după expunerea accidentală la alimentele declanșatoare.

La unii pacienți, alergia se poate diminua sau chiar dispărea în timp, însă specialiștii avertizează că rămâne esențială evitarea unor noi mușcături de căpușă.

Limbajul matematic în care este scris Universul. Un profesor român din SUA explică de ce apar în natură aceleași tipare

Invitat în podcastul „Altceva”, realizat de Adrian Artene, profesorul Daniel Onofrei a vorbit despre tiparele matematice care se repetă în natură, explicând că aceasta poate fi descrisă prin modele matematice observabile atât în lumea vie, cât și la scară cosmică.

Tiparele matematice ale Universului

Unul dintre cele mai cunoscute exemple invocate în sprijinul ideii că Universul este guvernat de reguli matematice este șirul lui Fibonacci, asociat cu proporția de aur și identificat în structuri dintre cele mai diverse, de la semințele florii-soarelui și cochiliile melcilor până la forma unor galaxii. Repetarea acelorași modele în sisteme aparent fără legătură între ele a alimentat de-a lungul timpului întrebarea dacă natura urmează un limbaj matematic comun.

Șirul este construit după o regulă simplă: fiecare număr este suma celor două precedente. Raportul dintre două numere consecutive din șir tinde către așa-numitul număr de aur, considerat de secole un simbol al armoniei matematice.

Întrebarea care i-a preocupat deopotrivă pe filosofi, matematicieni și oameni de știință este de ce aceeași secvență matematică poate fi întâlnită în contexte atât de diferite: în forma cochiliilor de melc, în aranjamentul semințelor de floarea-soarelui sau chiar în structura galaxiilor. Dacă Universul ar fi rezultatul exclusiv al hazardului, cum se explică apariția repetată a acelorași structuri?

Daniel Onofrei a precizat că importanta șirului lui Fibonacci depășește cu mult simpla curiozitate matematică. „La un nivel mai profund, avem un aparat matematic care caracterizează fenomene total diferite ale naturii”, a spus profesorul, explicând că există aceleași structuri sau reguli matematice care descriu aspecte foarte diferite ale lumii naturale.

De la problemă matematică la tipar universal

Leonardo Fibonacci este cunoscut astăzi mai ales pentru șirul care îi poartă numele, însă contribuția sa a fost mult mai amplă. Matematicianul italian a jucat un rol important în răspândirea numeralelor arabe în Europa medievală, într-o perioadă în care continentul folosea încă abacul și sistemele de calcul moștenite din Antichitate.

Deși a apărut inițial ca soluție la o problemă matematică, șirul lui Fibonacci avea să devină una dintre cele mai cunoscute succesiuni numerice, fiind identificat ulterior în numeroase structuri naturale.

Onofrei: Singurul mod în care putem ști totul este prin credință

În viziunea matematicianului român, prezența acestor modele nu înseamnă că matematica oferă răspunsuri la toate întrebările despre Univers. Dimpotrivă, studiul matematicii îi învață pe oameni cât de limitată este, în realitate, cunoașterea umană.

„Matematica ne învață că știm foarte puțin și știm doar în parte și singurul mod în care putem ști totul este prin credință. Asta este concluzia mea”, a afirmat el.

Pentru Daniel Onofrei, matematica nu există izolată de restul realității, ci se află într-o permanentă legătură cu alte domenii ale cunoașterii și ale vieții.

„Ea se găsește peste tot (…), în conexiune cu domeniile de interes, în conexiune cu alte aspecte ale vieții”, a spus profesorul.

Ordinea ascunsă a lumii

Matematicianul, care le vorbește frecvent studenților despre limitele cunoașterii și despre relația dintre știință și spiritualitate, consideră că matematica nu epuizează misterele existenței. Ea poate însă dezvălui ordinea ascunsă a lumii și poate deschide noi perspective asupra unor întrebări care îi preocupă pe oameni de secole: este Universul rezultatul întâmplării sau expresia unei ordini mai profunde?

Un matematician român în mediul academic american

Format în România și stabilit de peste două decenii în mediul academic american, Daniel Onofrei predă matematică la Universitatea din Houston, unde activează atât în cadrul Departamentului de Matematică, cât și al Departamentului de Inginerie Electrică.

Cu studii și stagii de cercetare în Europa și Statele Unite, profesorul român a publicat numeroase lucrări științifice și a participat la proiecte de cercetare pentru Departamentul Apărării al SUA, inclusiv în domeniul reducerii amprentei radar a aeronavelor.

Activitatea sa științifică acoperă domenii ale matematicii aplicate și ingineriei, rezultate ale cercetărilor sale fiind publicate în reviste de specialitate internaționale.

Brazilia se împiedică la debutul de la Cupa Mondială 2026. Maroc smulge un egal de prestigiu, 1-1 / 80.000 de fani pe stadionul finalei Mondialului

Selecționata Marocului a deschis scorul în minutul 21 prin Ismael Saibari, mijlocașul lui PSV Eindhoven. Servit excelent de Brahim Díaz, jucătorul lui Real Madrid, Saibari a observat ieșirea portarului Alisson Becker, de la Liverpool, și l-a lobat elegant pentru 1-0.

Brazilia a reacționat și a egalat în minutul 32 prin Vinícius Júnior. Atacantul lui Real Madrid a finalizat o acțiune individuală spectaculoasă cu un șut imparabil la colțul porții apărate de Bono, goalkeeperul lui Al-Hilal.

Brazilia a dominat repriza secundă

Echipa antrenată de italianul Carlo Ancelotti a controlat jocul în multe momente și a creat numeroase ocazii după pauză. Igor Thiago, atacantul lui Brentford, a fost aproape de gol în minutul 52, însă Bono a avut una dintre cele mai spectaculoase intervenții ale partidei.

Brazilienii au continuat să preseze, iar Raphinha, extrema Barcelonei, și Danilo Santos au trecut și ei pe lângă golul victoriei, portarul marocan reușind noi parade decisive.

Maroc a rămas însă periculos până la final. În minutele de prelungire, Neil El Aynaoui, mijlocașul lui AS Roma, și Ayoube Amaimouni au fost aproape să aducă victoria africanilor, însă Alisson a intervenit salvator de două ori.

Căldura a impus pauze de hidratare

Partida, arbitrată de slovenul Slavko Vinčić, s-a disputat pe MetLife Stadium din East Rutherford (New Jersey), arenă redenumită de FIFA drept New York New Jersey Stadium pe durata turneului și care va găzdui și finala Cupei Mondiale 2026. Meciul s-a desfășurat la temperaturi ridicate, fiind întrerupt de două pauze de hidratare, câte una în fiecare repriză.

Brazilia vizează al șaselea titlu mondial

Brazilia a intrat în turneu cu ambiția de a cuceri cel de-al șaselea titlu mondial din istorie, record absolut în fotbalul internațional. Naționala braziliană venea după trei victorii consecutive în meciuri amicale, în care marcase 11 goluri, confirmând statutul de favorită la câștigarea trofeului. Sud-americanii păstrează amintiri excelente din America de Nord, ultimul lor titlu mondial fiind obținut în Statele Unite, în 1994.

Chiar dacă de la triumful din 2002 Brazilia a trecut de sferturile de finală o singură dată, rămâne cea mai titrată națională din istoria competiției. Nicio altă echipă nu a disputat mai multe meciuri la Cupa Mondială și nu a obținut mai multe victorii decât Brazilia.

Maroc a intrat în turneu în mare formă

De cealaltă parte, Maroc continuă să confirme ascensiunea începută la Mondialul din 2022, când a devenit prima națională africană care a ajuns în semifinale.

După acel turneu, Leii Atlasului au avut un parcurs impresionant, câștigând toate meciurile din preliminarii, cucerind Cupa Arabiei și ajungând în finala Cupei Africii pe Națiuni.

Loturi valoroase și absențe importante

Înaintea debutului de la Cupa Mondială 2026, echipa pregătită de Mohamed Ouahbi era neînvinsă în cinci meciuri amicale, inclusiv după o remiză, 1-1, cu Norvegia.

În formula de start a Braziliei s-au regăsit Alisson Becker de la Liverpool, căpitanul Marquinhos de la Paris Saint-Germain, Gabriel de la Arsenal, Raphinha de la Barcelona și Vinícius Júnior de la Real Madrid. Starul brazilian Neymar a lipsit din cauza unei accidentări la gambă.

Maroc a mizat pe fotbaliști cu experiență în campionatele de top ale Europei, precum Achraf Hakimi de la Paris Saint-Germain, Noussair Mazraoui de la Manchester United și Brahim Díaz de la Real Madrid. Fundașul Nayef Aguerd și extrema Abde Ezzalzouli au ratat turneul din cauza accidentărilor.

Remiza obținută în meciul de debut la turneul final reprezintă un rezultat important pentru Maroc, care rămâne neînvins în fața uneia dintre marile favorite ale competiției, în timp ce Brazilia ratează șansa de a începe cu o victorie cursa spre al șaselea titlu mondial.

„Cortina digitală de fier” poate fi ocolită: cum îl păcălesc pe Putin VPN-urile și telefoanele duble

Autoritățile ruse au înăsprit în acest an controlul asupra internetului, împingând utilizatorii către aplicații și servicii digitale susținute de stat, în numele așa-numitei „suveranități digitale”.

Măsurile adoptate de Kremlin au afectat în ultimele luni serviciile bancare, transporturile și comerțul electronic, provocând nemulțumiri înaintea alegerilor parlamentare programate în septembrie. Potrivit Reuters, inclusiv bloggeri influenți și partide considerate apropiate de Kremlin au criticat restricțiile digitale impuse de autorități.

Cum ocolesc rușii restricțiile

Într-o cafenea din Moscova, o rusoaică în vârstă de 41 de ani a descris pentru sursa citată rutina digitală pe care a adoptat-o pentru a evita restricțiile online. Ea folosește un VPN – serviciu care maschează locația utilizatorului și permite accesul la site-uri sau aplicații blocate – pentru a comunica pe WhatsApp cu prieteni din străinătate, dezactivează apoi serviciul pentru a cumpăra bilete de tren online și utilizează un al doilea telefon pentru aplicația MAX, susținută de statul rus.

„Desigur, este extrem de enervant, dar ce altceva putem face?”, a declarat femeia, sub anonimat. „Te obișnuiești și îți petreci zilele pornind și oprind VPN-uri, schimbând aplicațiile de mesagerie.

Între MAX și VPN-uri

Autoritățile ruse promovează conceptul de „suveranitate digitală”, încercând să direcționeze utilizatorii către alternative locale la platformele occidentale. Totuși, unii utilizatori se tem că aplicațiile susținute de stat ar putea înlesni supravegherea comunicațiilor, acuzații respinse de VK, compania care deține aplicația MAX.

Potrivit cotidianului Kommersant, cele mai populare cinci servicii VPN au fost descărcate de 9,2 milioane de ori din Google Play doar în luna martie, de 14 ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut.

„Nu am mai văzut niciodată un asemenea ritm de adopție”, a menționat un activist rus pentru libertatea internetului, stabilit în Portugalia.

Control digital în vreme de război

Kremlinul susține că restricțiile sunt necesare din cauza războiului din Ucraina. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a afirmat în repetate rânduri că măsurile sunt justificate de confruntarea pe care Moscova o prezintă drept una existențială cu Occidentul.

În același timp, Putin a cerut în aprilie autorităților să evite accentul exclusiv pe interdicții și restricții, apreciind că o astfel de abordare este „contraproductivă”.

Serviciile de securitate ruse au ordonat în numeroase regiuni suspendarea internetului mobil, invocând riscul ca dronele ucrainene să folosească rețelele pentru navigație. Autoritățile au blocat sau încetinit, de asemenea, accesul la tot mai multe aplicații și site-uri străine.

Chiar și apropiații puterii se protejează

Chiar și unii oficiali loiali Kremlinului folosesc VPN-uri și telefoane separate pentru a-și proteja comunicațiile personale, au declarat pentru Reuters surse apropiate puterii. Unele persoane ar elimina chiar microfoanele și camerele dispozitivelor pe care este instalată aplicația MAX.

„Chiar dacă nu faci nimic rău, nimeni nu vrea ca serviciile secrete ruse să-i citească mesajele”, a declarat una dintre surse.

Putin pierde din popularitate

Creșterea restricțiilor online este considerată de unii analiști unul dintre factorii care au contribuit la scăderea popularității lui Putin. Potrivit institutului de sondare VTsIOM, rata de aprobare a președintelui rus a coborât de la 75,1% în februarie la 65,6% în aprilie, cel mai redus nivel de la începutul războiului din Ucraina.

Una dintre rusoaicele intervievate a rezumat mai simplu situația, printr-o zicală populară: „În Rusia avem o vorbă: nimic nu este mai permanent decât temporarul”.

Qatar smulge un egal dramatic cu Elveția la Cupa Mondială 2026. Gol în minutul 90+4 pentru 1-1

Elveția, ocupanta locului 19 în clasamentul FIFA și una dintre favoritele Grupei B, a debutat la Cupa Mondială 2026 în fața Qatarului, aflat pe poziția 56 mondial.

Naționala pregătită de Murat Yakin s-a bazat pe jucători cu experiență în campionatele de top ale Europei, precum Manuel Akanji de la Manchester City, Gregor Kobel de la Borussia Dortmund, Breel Embolo de la AS Monaco și căpitanul Granit Xhaka de la Sunderland.

De cealaltă parte, Qatarul, campioana Asiei din 2019 și gazda Cupei Mondiale din 2022, a mizat pe nucleul format în jurul clubului Al Sadd, din care fac parte vedeta ofensivă Akram Afif și fundașul central Boualem Khoukhi.

Gol din penalty pentru Elveția

Elvețienii au început în forță și și-au creat primele ocazii prin extrema Dan Ndoye de la Nottingham Forest și mijlocașul Denis Zakaria de la AS Monaco, însă portarul Mahmoud Abunada a intervenit inspirat în mai multe rânduri.

Presiunea a dat roade în minutul 17, când arbitrul Said Martinez a acordat penalty după consultarea reluărilor video, în urma unui fault al lui Abunada. Breel Embolo, atacantul lui AS Monaco, a transformat fără emoții lovitura de la 11 metri și a deschis scorul.

Elveția a continuat să controleze jocul, având 78% posesie încă din minutul 19 și dominând clar la capitolul ocazii. Granit Xhaka a dirijat jocul la mijlocul terenului, în timp ce fundașii Akanji și Nico Elvedi de la Borussia Mönchengladbach au asigurat construcția din apărare, depășind 90% precizie a paselor.

Elveția și-a arătat superioritatea și la capitolul șuturi: până în minutul 73, elvețienii aveau 20 de încercări de gol, față de doar patru ale Qatarului. Dan Ndoye a fost unul dintre cei mai activi jucători de atac, cu șase șuturi spre poarta adversă, iar Breel Embolo a fost cel mai bine notat jucător al partidei.

Egalare dramatică în prelungiri

În ciuda dominării europenilor, Qatarul a rezistat datorită intervențiilor portarului Abunada și a devenit tot mai periculos pe final. Akram Afif, desemnat în trecut cel mai bun fotbalist asiatic, a fost principalul pericol pentru poarta elvețiană pe finalul partidei.

Cu doar câteva momente înaintea fluierului final, în minutul 90+4, fundașul Homam Al Amin a trimis o centrare precisă în careu, iar Boualem Khoukhi, fundașul central al lui Al Sadd, a înscris cu capul din apropiere și a stabilit scorul final, 1-1.

Meciul s-a disputat pe SoFi Stadium din Los Angeles, în fața a aproape 68.000 de spectatori.

Qatar păstrează șanse la calificare

Rezultatul poate fi considerat o surpriză moderată a debutului de turneu, în condițiile în care Elveția era favorita clară a confruntării și a controlat mare parte din joc. Lipsa de eficiență în fața porții a costat însă formația europeană, în timp ce Qatarul a demonstrat că poate rămâne în lupta pentru calificarea în fazele eliminatorii ale Grupei B.

Ce mai face în 2026 familia care a inspirat filmul „Fjord” al lui Cristian Mungiu. Cazul Bodnariu

Pentru publicul larg, numele Bodnariu a revenit brusc în prim-plan odată cu „Fjord”, filmul lui Cristian Mungiu premiat cu Palme d’Or la Cannes în 2026. Dar pentru familie, povestea nu a fost niciodată doar subiect de cinema. A fost trauma despărțirii de copii, lupta cu un sistem străin, mutarea definitivă în România și încercarea de a reclădi, zi după zi, normalitatea.

Marius Bodnariu, român, și Ruth Bodnariu, norvegiancă, locuiau în 2015 în Norvegia, în Redal, comuna Naustdal, într-o zonă rurală aflată pe marginea unui fiord. El lucra în IT, iar ea avea pregătire medicală pediatrică. Aveau cinci copii și o viață aparent discretă, până când autoritățile norvegiene de protecție a copilului, Barnevernet, au intervenit.

Pe 16 noiembrie 2015, cei cinci copii ai familiei au fost preluați de statul norvegian, în urma unor acuzații privind posibile pedepse fizice. Copiii au fost separați și plasați în familii diferite, iar cazul a devenit rapid unul dintre cele mai mediatizate conflicte dintre o familie de români din diaspora și sistemul de protecție a copilului din Europa de Nord.

Familia a ales România

În România și în diaspora au urmat proteste, apeluri publice, intervenții diplomatice și o puternică mobilizare religioasă și civică. În iunie 2016, copiii s-au întors acasă. La scurt timp după aceea, Marius și Ruth Bodnariu au decis să plece din Norvegia și să se stabilească în România.

Astăzi, familia trăiește în zona Brașovului. Și-au construit o casă, iar numărul copiilor a crescut de la cinci la șapte: după întoarcerea în România s-au născut încă doi copii, Rebecca și Matei. Marius lucrează în IT la Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav, iar Ruth se ocupă de copii și de educația lor. Copiii fac școala acasă și vorbesc română, norvegiană și engleză.

Într-un interviu TVR difuzat în decembrie 2023, la „Rețeaua de Idoli”, realizatoarea Irina Păcurariu a revenit la familia Bodnariu la șapte ani după momentul care le-a schimbat viața. Emisiunea arăta o familie retrasă din centrul scandalului public, dar nu desprinsă de memoria lui. Marius și Ruth au vorbit atunci despre frică, despre decizia de a pleca din Norvegia și despre sentimentul că nu ar fi putut rămâne acolo cu teama unei noi intervenții.

De ce cazul lor a devenit simbol

Cazul Bodnariu a atins un nerv sensibil în România: frica de abuz instituțional, neîncrederea în sistemele occidentale atunci când intră în conflict cu familii de imigranți și dezbaterea despre limitele autorității statului asupra copiilor.

Pentru susținătorii familiei, intervenția Barnevernet a fost un abuz și o dovadă că diferențele culturale și religioase pot fi interpretate greșit de instituții. De cealaltă parte, apărătorii sistemelor ferme de protecție a copilului spun că statul are obligația să intervină rapid atunci când există semnale de posibil abuz, chiar dacă acestea se dovedesc ulterior incomplete sau greșit interpretate.

Ani mai târziu, tocmai această zonă gri pare să-l fi atras pe Cristian Mungiu. Regizorul nu a făcut un film-document despre familia Bodnariu și nici o reconstituire fidelă a cazului. „Fjord” pornește din această dramă reală, dar o transformă într-o ficțiune despre neîncredere, polarizare și imposibilitatea oamenilor de a se mai asculta unii pe alții.

Filmul: de la cazul Bodnariu la „Fjord”

În „Fjord”, Sebastian Stan joacă rolul lui Mihai, un tată român, iar Renate Reinsve o interpretează pe Lisbet, soția sa norvegiancă. Cei doi se mută cu cei cinci copii într-o comunitate izolată din Norvegia. La început, familia pare acceptată. Apoi apar suspiciuni privind felul în care copiii sunt crescuți, iar autoritățile intervin.

Filmul pune în opoziție o familie conservatoare, profund religioasă, și o societate care se definește prin toleranță, dar care poate deveni rigidă atunci când întâlnește valori pe care nu le înțelege. Filmul arată felul în care lumea contemporană transformă diferențele morale în linii de front.

La Cannes, „Fjord” a câștigat Palme d’Or, al doilea din cariera lui Cristian Mungiu după „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Regizorul a spus că filmul este o pledoarie pentru empatie și pentru capacitatea de a ne pune la îndoială propriile certitudini. Nu a vrut, a explicat el, ca pelicula să fie privită ca propagandă pentru una dintre tabere, ci ca o poveste despre dialogul care se rupe.

Cum au reacționat Marius și Ruth Bodnariu

După succesul filmului, Marius Bodnariu a spus că s-a întâlnit cu Cristian Mungiu înainte ca acesta să înceapă lucrul la „Fjord” și că regizorul a documentat subiectul discutând cu membri ai familiei extinse, vecini, avocați și alte persoane implicate în cazuri similare. Marius a subliniat însă că familia Bodnariu este doar o parte din sursa de inspirație a filmului.

Familia nu a revenit în Norvegia. Marius a declarat recent că nu au o interdicție oficială, dar consideră că întoarcerea ar fi un risc. Pentru el și Ruth, fiordul nu mai este doar un peisaj spectaculos, ci locul unei rupturi.

În același timp, apariția filmului le-a dat sentimentul că povestea lor poate fi utilă și altora. Ruth și Marius au spus la Antena 3 că speră ca „Fjord” să readucă în atenție familii care se confruntă cu situații asemănătoare în țările nordice. Au transmis inclusiv mesaje de încurajare pentru alte familii românești aflate în conflicte cu autorități de protecție a copilului.

Ce plante să eviți când îți scoți câinele la plimbare

Odată cu venirea sezonului cald și a apariției florilor, un medic veterinar precizează ce plante să eviți atunci când ieși cu câinele la plimbare, potrivit Express.

Deși unele plante pot părea inofensive, ele ar putea transforma o plimbare perfectă într-o adevărată cursă contracronometru pentru a salva viața patrupedului tău.

Medicul veterinar Tom Mason susține că, de cele mai multe ori, pericolul se află la vedere.

„Unele plante comune pot fi cu adevărat periculoase”

„Grădinile ar trebui să fie un spațiu în care atât proprietarii, cât și câinii lor se pot relaxa și distra. Dar merită să vă faceți timp să vă gândiți la ceea ce plantați. Unele alegeri foarte comune pot fi cu adevărat periculoase pentru câini”, a transmis veterinarul.

Tom avertizează că gama de toxicitate a plantelor de grădină este vastă. Unele provoacă ușoare disconforturi stomacale, iar altele prezintă riscuri cu adevărat letale.

„Unele dintre aceste plante se găsesc atât de des în grădini încât proprietarii pur și simplu nu le consideră un pericol. Asta le face atât de periculoase”, a transmis el, potrivit sursei.

Ce plante trebuie evitate

Bulbii de narcisă reprezintă o plantă preferată de primăvară în multe grădini. Însă, bulbii conțin substanțe ce pot provoca vărsături severe, diaree și probleme cardiace la câini.

Ingerarea clopoțeilor albaștri de către câinele tău poate duce la vărsături, diaree și disconfort abdominal.

Tisa reprezintă unul dintre cele mai grave riscuri. Toate părțile plantei, inclusiv fructele de pădure, pot fi fatale pentru câini dacă sunt consumate.

Iedera poate provoca salivare, vărsături, diaree și dureri abdominale.

Delphinium, cunoscută și sub numele de pinten de ciocârlie, poate provoca efecte neuromusculare, inclusiv rigiditate, slăbiciune și tremur.

Digitalis (sau Degețel): spicele înalte și izbitoare ale florilor conțin digitalis, care poate provoca probleme cardiace severe la câini.

Aconitum este foarte toxic, cu potențialul de a provoca simptome gastrointestinale, cardiace și neurologice grave.

Azalee: ingerarea poate duce la vărsături, diaree și salivare, iar în cazuri grave poate duce la comă sau deces.

Rododendron: similar ca risc cu azaleea și capabil să provoace disconfort gastrointestinal grav și complicații cardiace în rândul câinilor, mai arată sursa.