Fiica lui Kim Jong Un, cunoscută sub numele de Kim Ju Ae, se află într-o etapă avansată a procesului de desemnare internă ca succesor al liderului nord-coreean, a anunțat Serviciul Național de Informații din Coreea de Sud (NIS).

Deputatul Lee Seong-kweun a anunțat joi: „În trecut, NIS a descris-o pe Kim Ju Ae ca fiind „în curs de studiu pentru a deveni succesor”, dar astăzi expresia folosită este că ea „se afla în etapa de a fi numită succesor intern”, după un briefing al serviciilor de informații la care au participat parlamentarii de la Seul. 

Spionajul de la Seul va urmări cu atenție dacă Kim Ju Ae va participa la următorul Congres al Partidului Muncitoresc, programat pentru finalul lunii februarie, precum și modul în care va fi prezentată public, inclusiv dacă va primi un titlu oficial, relatează Reuters. 

Kim Ju Ae, despre care se crede că are puțin peste 10 ani, a început să aibă apariții tot mai frecvente alături de tatăl său. Printre acestea se numără vizite de lucru și inspecții la diferite proiecte militare, inclusiv din sectorul armamentului strategic.

Potrivit NIS, rolul pe care îl are în aceste apariții publice sugerează că ar fi început să ofere contribuții la nivel de politici și că este tratată drept „numărul doi” în cadrul ierarhiei de la Phenian. 

De asemenea, NIS susține că Kim Jong Un supervizează dezvoltarea unui submarin de mari dimensiuni, cu un deplasament estimat la 8.700 de tone, care ar putea transporta până la 10 rachete balistice lansate de pe submarin.

Salvamontiștii au primit 9 apeluri pentru Salvamont Municipiul Brașov, 8 apeluri pentru Salvamont Lupeni, 7 apeluri pentru Salvamont Maramureș, 6 apeluri pentru Salvamont Alba, 5 apeluri pentru Salvamont Voineasa, 4 apeluri pentru Salvamont Harghita, 4 apeluri pentru Salvamont Caraș Severin-Semenic, 3 apeluri pentru Salvamont Prahova, 3 apeluri pentru Salvamont Sibiu, 3 apeluri pentru Salvamont Județul Brașov,  2 apeluri pentru Salvamont Mureș, dar și câte un apel în județele Bihor și Bacău, arată o informare publicată, joi, pe Facebook de Dispeceratul Național Salvamont. 

În cadrul intervențiilor au fost salvați 56 de cetățeni. Dintre aceștia, 23 au fost transportați la spital cu ambulanța.

„În cazul acestor intervenții au fost salvate 56 de persoane. Dintre acestea, 23 de persoane au fost transportate cu   Ambulanțele SAJ, SMURD sau SALVAMONT la spital, iar restul au primit acordul să fie transportate cu mașinile aparținătorilor”, informează Dispeceratul Național Salvamont.

Salvatorii au primit și alte 35 de apeluri de la cetățeni care solicitau sfaturi și informații despre traseele turistice din zona montană. 

„Echipele Salvamont România vă îndeamnă la prudență și responsabilitate în derularea activităților montane și vă invită să le fiți alături în campania de reducere a numărului de accidente montane”, transmite Dispeceratul Național Salvamont. 

Grupul Carrefour a anunţat joi, la Bursa franceză Euronext, că a intrat în negocieri exclusive cu Paval Holding pentru vânzarea tuturor activităţilor sale din România, evaluate la un total de 823 milioane de euro, anunță Ziarul Financiar.

„Această operaţiune face parte din analiza strategică iniţiată de Carrefour la începutul anului 2025. Paval Holding este vehiculul de investiţii al familiei Paval, antreprenori români de top şi proprietarii Dedeman, liderul naţional în domeniul bricolajului şi una dintre cele mai mari poveşti de succes antreprenorial din ţară”, se arată în comunicatul grupului francez.

Carrefour România operează o reţea multi-format de 478 de magazine (inclusiv 55 de hipermarketuri, 191 de supermarketuri, 202 magazine de proximitate şi 30 de magazine discount) şi a generat vânzări brute (inclusiv TVA) de 3,2 miliarde de euro în 2024 şi 2025 estimat, reprezentând aproximativ 3,5% din vânzările Grupului.

Finalizarea acestei operaţiuni rămâne condiţionată de obţinerea autorizaţiilor de reglementare obişnuite. Se preconizează că aceasta va avea loc în a doua jumătate a anului 2026.

În noiembrie 2025, Mediafax a relatat că frații Pavăl, proprietarii Dedeman, au depus o ofertă pentru a prelua rețeaua Carrefour din România, care include 458 de magazine pe întreg teritoriul țării. Pe lista ofertanților se numără și retailerul francez Auchan și polonezii de la Zabka (Froo).

În decembrie 2025 au apărut informații în presă potrivit cărora acest acord ar fi aproape încheiat, cu o valoare estimată a tranzacției între 750 – 900 milioane de euro. Cu toate acestea, compania controlată de frații Pavăl a respins informațiile potrivit cărora ar fi cumpărat deja rețeaua Carrefour, spunând că știrile apărute sunt speculații neconfirmate.

Tot anul trecut, Consiliul Concurenței preciza că nu a primit nicio notificare oficială privind vânzarea Carrefour România, ceea ce sugera că, la acel moment, negocierile se aflau încă în desfășurare și nu exista un acord oficial.

Analiza ieșirii din România

În toamna anului 2025, presa franceză a relatat despre Carrefour că ar intenționa să își vândă magazinele din România, la 24 de ani după intrarea pe piață (în 2001). Mai mult, retailerul a mandatat o bancă de investiții (BNP Paribas) pentru a găsi potențiali cumpărători pentru operațiunile sale locale, ca parte a strategiei de revizuire a portofoliului.

Carrefour nu a negat oficial procesul de evaluare a vânzării, nici nu a confirmat, dar a subliniat că se află într-o perioadă de analiză a portofoliului și își menține poziția pe piața românească până la decizia finală.

Strategii recente și retragerea de pe mai multe piețe internaționale

Conform datelor oficiale din primele nouă luni ale anului 2025, Carrefour România estimează pentru 2025 vânzări nete de 2,7 miliarde euro, un EBIDTA de 173 milioane euro şi un profit operaţional recurent de 29 milioane euro.

Brandul a continuat campanii de reduceri pe termen lung, cu mii de articole la prețuri mai mici pentru a atrage consumatorii într-un context economic dificil.

De asemenea, retailerul s-a retras oficial sau a închis magazine în diverse piețe externe, inclusiv Bahrain, Grecia, Italia, Singapore, Malaezia și Columbia în ultimii ani, ca parte a unei reorganizări strategice la nivel global.

Planul vizează concentrarea resurselor pe piețele principale profitabile, ceea ce explică interesul de a vinde active în țări periferice, inclusiv România.

De-a lungul istoriei sale recente, Cuba a depins constant de o serie de parteneri externi pentru a-și asigura resursele fundamentale, precum alimente, carburanți și alte produse indispensabile. În era Războiului Rece, ajutorul substanțial acordat de Uniunea Sovietică a fost determinant pentru menținerea sistemului comunist din capitala Havana. Prăbușirea URSS, survenită în 1991, a aruncat Cuba într-o perioadă de recesiune severă. Produsul Intern Brut a înregistrat un declin de 35% într-un interval de trei ani, volumul importurilor de țiței s-a micșorat drastic, iar cetățenii au fost afectați de lipsuri alimentare acute, arată Il Post.

În deceniile ce au urmat, autoritățile cubaneze nu au reușit să diminueze vulnerabilitatea insulei față de importurile externe. Deși Cuba extrage aproximativ 40% din necesarul său de petrol, această cantitate este aproape în totalitate destinată generării de electricitate. Prin urmare, carburanții pentru transport, alături de o proporție semnificativă din produsele alimentare – estimată între 30% și 40%, ajungând la 80% în anumite sectoare – rămân dependente de aprovizionarea din străinătate.

Venezuela: Un aliat energetic dispărut

Până de curând, Venezuela, sub conducerea lui Nicolás Maduro, a reprezentat principalul pilon energetic al Cubei. Aceasta livra zilnic între 20.000 și 70.000 de barili de țiței, satisfăcând o parte considerabilă din cererea totală a Cubei, care se ridica la circa 100.000 de barili pe zi.

Această situație a suferit o modificare drastică la începutul lunii ianuarie, ca urmare a intensificării acțiunilor Statelor Unite în Venezuela. Acțiunile SUA au vizat conducerea și, implicit, sectorul petrolier. Drept consecință, livrările de țiței către Cuba au fost complet sistate, lăsând insula fără cel mai important furnizor de combustibil.

Mexicul, sub presiunea americană

Mexicul, un alt partener tradițional, a continuat să ofere sprijin Cubei, chiar și în contextul embargoului american în vigoare din 1960. Acesta asigura un flux zilnic de aproximativ 20.000 de barili de petrol.

Cu toate acestea, administrația Trump a notificat intenția de a impune tarife vamale statelor care aprovizionează Cuba cu petrol. În urma acestui avertisment, guvernul mexican a hotărât să sisteze livrările. În loc de combustibil, Mexicul a expediat ajutoare umanitare. Acestea se limitează la alimente și articole de igienă. Totodată, Mexicul depune eforturi diplomatice pentru a negocia cu Washingtonul o soluție care să permită transporturi limitate de combustibil. Se încearcă încadrarea lor drept asistență umanitară.

China și Rusia: Un suport restrâns

China și Rusia au păstrat legături diplomatice solide cu Havana și au condamnat public sancțiunile impuse de Statele Unite. Deși Beijingul a asigurat un sprijin „în funcție de capacități”, până la acest moment nu au fost concretizate acțiuni care să poată echilibra volumul de petrol pierdut, provenit anterior din Venezuela și Mexic.

În trecut, Rusia a efectuat livrări sporadice de petrol, însă acestea au încetat odată cu introducerea noilor restricții americane. Reprezentanți ruși au menționat posibilitatea reluării acestor transporturi, dar fără a oferi detalii sau confirmări definitive.

Criza energetică și amenințarea economică severă

Întreruperea importurilor de țiței are un impact direct asupra generării de electricitate, a sistemului de transport și a întregii activități economice. Deficitul de carburant generează pene de curent frecvente. Se impun astfel restricții asupra circulației și se creează dificultăți majore în lanțul de distribuție a produselor alimentare.

Dacă nu va beneficia de o intervenție externă substanțială, Cuba riscă să se confrunte din nou cu o situație comparabilă cu „perioada specială” de după 1991.

În contextul actual, chiar dacă se mențin declarațiile de solidaritate la nivel diplomatic, capitala Havana pare mai izolată decât în ultimele decenii. Aceasta se confruntă cu o presiune economică crescândă și cu o rețea de aliați care se dovedește a fi fie neputincioasă, fie reticentă în a oferi un sprijin decisiv.

Capodopera care i-a aparținut primului rege al României și care ar fi fost scoasă din țară de regele Mihai în tumultuosul an 1947, estimată la câteva milioane de dolari, stă în depozitele din Statele Unite ale Americii ale celebrei case de licitații Christie’s de peste un an, așteptând ca instanțele americane să decidă definitiv care dintre cele trei entități care o revendică are de fapt drept de proprietatea asupra sa.

• Este vorba de statul român, prințul Paul, în calitate de moștenitor al părinților săi și nu al Casei regale a României, și, pentru ca intriga să fie și mai densă, o companie controlată de oligarhul Dmitri Ribolovlev, colecționar de astă, filantrop și actual proprietar și președinte al echipei de fotbal AS Monaco.
• Acesta este entitatea care l-a dus anul trecut pe „Sfântul Sebastian” la Christie’s în New York pentru a-l vinde la licitație.
• Anunțul a atras atenția statului român, care, prin Ministerul Finanțelor, autoritatea cu atribuții în recuperarea patrimoniului, care a angajat o echipă internațională de avocați pentru a revendica dreptul de proprietate asupra tabloului.
• La notificarea statului român privind demersurile legale inițiate, Christie’s a retras lucrarea de la vânzare pe 4 februarie anul trecut, cu o zi înaintea licitației la care era cap de afiș.

Traseul litigiului

Celebra lucrare a lui El Greco, pe numele lui adevărat Doménikos Theotokópoulos (1541 – 1614) în anii 1610 – 1614, estimată la o sumă cuprinsă între 7 și 9 milioane de dolari, este găzduită de Christie’s din New York până la finalizarea acțiunilor în justiție, au confirmat pentru Mediafax avocații Alexandru Stănescu si Irina Vasile, parteneri Lexters, parte din echipa internațională angajată de statul român, alături de colegii de peste Ocean, Nixon Peabody LLP și De Baecque Bellec Avocats.

Potrivit avocaților mandatați de statul român, ultimele informații cu privire la acest tablou, înainte de apariția lui la Christie’s, erau de mai bine de acum 35 de ani.

Dincolo de găzduire, casa de licitații din New York nu are niciun rol în acest adevărat film de acțiune, din informațiile reporterului Mediafax, care a consultat și derularea demersurilor în instanțele americane.

„Nu comentăm probleme legale care nu ne implică”, a declarat un purtător de cuvânt al Christie’s, contactat de Mediafax, la finalul lunii ianuarie, înainte cu câteva zile de aniversarea retragerii de la licitație.

„Instanța a confirmat că România este parte indispensabilă în litigiu”

Un câștig major al acțiunilor din ultimul an este faptul că instanța americană a confirmat că România este parte indispensabilă în litigiu, au explicat avocații Alexandru Stanescu si Irina Vasile, parteneri Lexters, care au detaliat, într-un amplu răspuns pentru Mediafax, stadiul actual al litigiului federal la un an de la blocarea participării la licitația Christie’s.

Potrivit declarațiilor echipei, în anul care s-scurs de la victoria inițială reputată, prin blocarea scoaterii la licitație, avocații care reprezintă România au analizat un volum semnificativ de documente și au pregătit multiple depuneri procedurale.

„Fiind o cauză complexă, implicând mai multe părți care pretind drepturi asupra tabloului, era previzibil să nu avem o soluție definitivă într-un an.Un rezultat important obținut de echipa de avocati coordonata de Lexters: tabloul San Sebastian se află în prezent în custodia Christie’s, unde ar trebui să rămână până la soluționarea definitivă a litigiilor”, au explicat partenerii Lexters.

Apărătorii statului au precizat că în cadrul dosarului federal, instanța a respins parțial cererea formulată de Paul Philippe, deoarece acesta nu a chemat în litigiu toate părțile indispensabile judecății, inclusiv România.

Avocații au reamintit faptul că Paul Philippe, nepotul Regelui Carol al II-lea al României, a intentat o acțiune pe rolul instanței din Districtul de Sud din New York pentru revendicarea tabloului San Sebastian, la o săptămână după ce România a reușit blocarea licitației organizate în cadrul casei de licitații Christie’s.

„Instanța a confirmat că România este parte indispensabilă în litigiul având ca obiect stabilirea proprietarului tabloului San Sebastian, validând astfel demersurile echipei Lexters de a asigura participarea statului român la judecată. Avem, deci, șansa de a prezenta argumentele de drept și plenitudinea de probe disponibile, care susțin dreptul de proprietate al României asupra tabloului”, au explicat avocații Alexandru Stănescu si Irina Vasile.

În prezent, litigiul se află la finalul etapei scrise, ultimele documente fiind depuse la începutul lunii februarie 2026.

Toate părțile – statul român, Accent Delight – societatea care, prin intermediul Christie’s, a scos inițial la vânzare tabloul San Sebastian – și Paul Philippe – au depus expunerile de motive și răspunsurile lor cu prvirie la proprietatea tabloului.

„Avem acum o imagine de ansamblu a argumentelor celorlalte părți, în baza căreia construim strategia pentru următoarele etape. Este greu de estimat un calendar procedural pentru etapele dezbaterilor, deoarece sunt multe variabile care îl pot influența. Judecătorul federal este cel care ia deciziile privind oportunitatea organizării dezbaterilor orale și administrării probelor”, au răspuns partenerii Lexters, rugați să avanseze o estimare a duratei procesului.

„În orice caz, apreciem ca un semnal pozitiv faptul că una dintre problemele centrale, așa cum au fost reținute de judecătorul este stabilirea proprietarului de drept al tabloului în temeiul succesiunii Regelui Carol I și dacă tabloul a fost scos ilegal din România, și că aceste probleme centrale «depind de interpretarea dreptului român». Totodată, este foarte important că, știind că tabloul nu va fi restituit până la soluționarea definitivă a acestuia, echipa de avocați Lexters, împreună cu experții avocați americani – Nixon Peabody – își pot concentra eforturile spre pregătirea urmatorilor pași în litigiu”, au precizat avocații Alexandru Stanescu si Irina Vasile.

Ce argumente a adus prințul Paul

În prima sa plângere adresată instanței, consultată de reporterul Gândul anul trecut, datată pe 9 februarie 2025, prințul Paul detaliază, prin avocații săi, de ce consideră că lucrarea îi aparține de drept. Prințul Paul este descendentul lui Carol Mircea Grigore, fiul lui Carol al II-lea, și i s-a recunoscut inclusiv de instanța supremă din România dreptul de moștenitor al averii tatălui lui.

În acțiunea sa, Paul Philippe al României se arată cel puțin discriminat de statul român, susține că în ultimii 100 de ani, România a dus o campanie cu rea-credință împotriva părții fostei familii regale aparținând prințului Paul pentru a-i împiedica să obțină moștenirea cuvenită ca moștenitori ai lui Carol al II-lea.

Paul Philippe Al României s-a judecat cu Casa Regală pentru a fi recunoscut drept prinţ moştenitor şi pentru a dobândi o parte din averea acesteia. În februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut sentința din 1955 a unei instanțe din Lisabona prin care tatăl prințului Paul, Carol Mircea Grigore, era recunoscut ca fiu al regelui Carol al II-lea.

Instanța supremă i-a recunoscut însă lui Paul Philippe Al României calitatea de nepot al regelui Carol al II-lea şi drepturile ce decurg de aici în ce privește averea fostului rege exilat, nu averea Casei Regale. Potrivit Casei Regale a României, decizia Înaltei Curţi din 2012 nu a creat niciun drept dinastic şi nici nu a stabilit apartenența lui Paul Philippe Al României la familia regală.

Paul Philippe al României susține în documentele depuse pe rolul judecătorilor americani că statul român mereu a favorizat partea din familia regală reunită în jurul regelui Mihai, cel despre care spune că a luat tabloul din țară în 1947 și l-a vândut când tatăl lui decedase, iar mama lui era pe patul de moarte și nu se putea opune, susținând că este unicul succesor al lui Carol al II-lea și ținând secretă tranzacția față de tatăl său.

Potrivit documentelor din instanță, „în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii l-au recompensat pe Mihai pentru colaborarea sa, permițându-i să transporte în afara țării o parte din picturile din colecția lui Carol al II-lea. Telegramele ambasadorului lui Hitler în România, Manfred Freiherr von Killinger, l-au autorizat pe Mihai să folosească vagoane blindate pentru a transporta picturi la Florența, Italia, unde locuia mama lui Mihai.

În decembrie 1947, Mihai a fost forțat să abdice. Înainte de a părăsi România, însă, în seara zilei de 12 noiembrie 1947, Mihai și personalul său au încărcat două vagoane de marfă cu bunuri valoroase, inclusiv Saint Sébastien și Canon Bosio, la gara de lângă Castelul Peleș.

Documentele depuse în instanță de prințul Paul arătau că vagoanele de marfă au fost atașate la Orient Express și au fost descărcate la sosirea trenului la Geneva, unde aghiotantul lui Mihai, Jacques M. Vergotti, a supravegheat descărcarea și a transferat posesia tuturor lucrurilor către Arthur Lang, directorul băncii elvețiene UBS din Zurich.

Potrivit argumentației sale, după aproape un an, în decembrie 1948, domnul Lang a întocmit un inventar al investițiilor pe care le făcuse în numele lui Mihai, precum și «cele mai importante articole depozitate în seif». Numerele de obiect 105 și 106 din inventar se refereau la Sfântul Sébastien și, respectiv, la Canonul Bosio”.

În plâgerea sa, prințul Paul spune că, atunci când tatăl lui Mihai, Carol al II-lea, era în viață, Mihai știa că nu putea vinde niciuna dintre picturi, deoarece Carol al II-lea le considera proprietatea sa personală. Astfel, în timpul vieții tatălui său, viitorul rege Mihai l-a lăsat pe Carol al II-lea să creadă că prețioasa sa colecție de artă fusese confiscată de regimul comunist. De fapt, susține prințul Paul, Mihai furase 42 dintre picturi și le ascundea într-un seif UBS din Zurich.

Mai mult, potrivit documentului din instanță, după moartea lui Carol al II-lea, în 1953, văduva sa, prințesa Elena, a continuat să locuiască în Portugalia încă 24 de ani, iar Mihail a continuat să ascundă picturile în această perioadă. În 1977, Mihai vinde în secret tablourile Sfântul Sebastián și Canonul Bosio către Wildenstein, care le revinde.

Intră în scenă oligarhul rus

Derulând pe repede înainte până la începutul anului trecut, compania care pretinde un drept de proprietate asupra tabloului, Accent Delight, susține, în documentele enumerate în plângerea în instanțe, consultate de Gândul, ca au cumpărat legitim lucrarea, fiind ultimul din mai mulți cumpărători care i-au urmat regelui Mihai.

Potrivit documentelor din instanțele americane, este o entitate înregistrată în Insulele Virgine Britanice, deținută de un trust înființat de și în beneficiul membrilor familiei Ribolovlev. Este vorba de Dmitri Ribolovlev, oligarh rus, cunoscut colecționar de artă actual proprietar și președinte al echipei de fotbal AS Monaco.

Averea familiei, estimată de Forbes, miercuri, la 6,5 miliarde de dolari, pe locul 626 în lume, a fost construită inițial din afacerea cu îngrășăminte chimice.

„În februarie 2025, Philippe și România au intervenit în mod necorespunzător pentru a împiedica Accent să vândă Sfântul Sebastian, o pictură a artistului „Maestru Vechi” din Renașterea spaniolă, Doménikos Theotokópoulos, cunoscut sub numele de El Greco („Pictura”). Accent achiziționase lucrarea în 2010 de la un comerciant de artă profesionist, cel mai recent dintre mai mulți proprietari care își au originea până la regele Mihai I al României. Accent a aflat ulterior că România i-a permis regelui Mihai I să ia pictura și altele cu el atunci când guvernul comunist l-a forțat să abdice de la tron în 1947”, se arată în documentul depus pe masa judecătorilor.

Potrivit avocaților oligarhului, în noiembrie 1947, însoțit de consilieri și angajați guvernamentali, Regele Mihai a călătorit cu trenul în Anglia pentru nunta Prințesei Elisabeta (mai târziu Regina Elisabeta a II-a) și a Prințului Philip. Cu știrea, asistența și permisiunea guvernului comunist român, Regele Mihai a luat cu el picturi din colecția regală – inclusiv pictura în cauză în această acțiune – precum și alte obiecte de valoare.

„O lună mai târziu, pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice de la tron de către regimul comunist. Dar nu i s-a cerut să returneze pictura sau orice altă proprietate pe care autoritățile comuniste îi permiseseră să o ia la plecarea din țară”, arată documentul depus de compania care l-a scos la vânzare la Christie’s.

Centrul Ibfotrafic anunță că vizibilitatea în trafic este scăzută din cauza ceții la sub 200 de metri, pe alocuri chiar sub la 50 de metri, pe mai multe drumuri din județele Bacău, Botoșani, Dolj, Mehedinți, Neamț, Tulcea și Vrancea.

În funcție de condițiile locale, în aceste zone este favorizată formarea poleiului.

De asemenea, este semnalată ceață, cu reducerea vizibilității la sub 200 de metri, pe tronsonul kilometric 117 – 193 al autostrăzii A7 Ploiești  – Adjud.

Pe celelalte artere rutiere principale, respectiv autostrăzile A0 Centura București, A1 București – Pitești, A2 București – Constanța, A3 București – Ploiești, DN 1 Ploiești – Brașov și DN 7 Pitești-Sibiu, se circulă pe un carosabil uscat, cu vizibilitate bună și valori normal de circulație.

WhatsApp, deținut de Meta, a spus că măsura urmărește să direcționeze utilizatorii săi din Rusia către o „aplicație de supraveghere deținută de stat”, relatează BBC.

„A încerca să izolezi peste 100 de milioane de utilizatori de o comunicare privată și sigură este un pas înapoi și nu poate duce decât la mai puțină siguranță pentru oamenii din Rusia”, a transmis WhatsApp într-un comunicat.

„Continuăm să facem tot ce putem pentru a-i menține pe utilizatori conectați”, a adăugat Whatsapp.

Autoritatea rusă de reglementare în comunicații, Roskomnadzor, a avertizat în repetate rânduri WhatsApp să respecte legislația locală.

Agenția de stat TASS a relatat că WhatsApp urmează să fie blocat permanent în țară în 2026. Oficialul rus Andrei Svintsov  a declarat că „astfel de măsuri dure” sunt „absolut justificate”, întrucât Rusia a desemnat Meta drept organizație extremistă.

Din 2022, după ce Meta a fost desemnată organizație extremistă, aplicațiile Instagram și Facebook au fost blocate în Rusia și pot fi accesate doar prin VPN-uri.

Moscova depune eforturi pentru a-i orienta pe ruși către o platformă de comunicare dezvoltată de stat, numită Max, comparată cu aplicația chineză WeChat, care combină mesageria și serviciile guvernamentale, însă fără criptare.

Rusia susține că atât WhatsApp, cât și Telegram au refuzat să stocheze datele utilizatorilor ruși pe teritoriul țării, așa cum cere legea.

Din 2025, autoritățile au impus ca aplicația Max să fie preinstalată pe toate dispozitivele noi din țară. Angajații din sectorul public, profesorii și studenții au fost obligați să folosească platforma.

Directorul executiv al Telegram, omul de afaceri Pavel Durov, născut în Rusia, a declarat că statul restricționează accesul la serviciul său pentru a forța populația să folosească propria aplicație pentru supraveghere și cenzură politică.

„Restrângerea libertății cetățenilor nu este niciodată răspunsul corect”, a spus Durov.

Reprezentant pentru Comerț Internațional al Chinei, Li Chenggang, și ministrul adjunct al Economiei din Mexic, s-au întâlnit luni la Beijing, se arată într-un comunicat de presă emis joi de Ministerului Comerțului din China.

Comunicatul citat de Reuters precizează că cele două părți au avut „schimburi aprofundate” privind relațiile economice și comerciale bilaterale, precum și alte subiecte de interes comun. 

Întâlnirea are loc pe fondul decizie din decembrie a autorităților de la Ciudad de Mexico care au anunțat majorări semnificative ale tarifelor vamale pentru importurile provenite din China și din alte state care nu au acorduri de liber schimb cu Mexic. 

Taxele vamale, care în majoritatea cazurilor până la 35%, vizează mii de produse, inclusiv automobile, piese auto, textile, îmbrăcăminte, plastic și oțel.

Claudia Sheinbaum, președinte Mexicului a declarat că măsura urmărește stimularea producției interne și reducerea dezechilibrelor comerciale, însă se consideră că decizia a venit și pe fondul presiunilor exercitate de președintele Trump, în contextul politicii comerciale dure promovate de Washington împotriva Chinei.

China este al doilea cel mai mare partener comercial al Mexicului, după Statele Unite, iar Beijingul a avertizat anterior că va „lua măsuri” pentru a-și proteja interesele economice, deși până în prezent nu a anunțat represalii.

Evenimentele s-au derulat miercuri, pe parcursul sesiunii în care noul ministru al Justiției urma să depună jurământul de învestitură. Reprezentanți ai opoziției au încercat să saboteze solemnitatea, invocând natura disputată a acestei numiri. Filmările relevă membri ai legislativului care se agresează reciproc, împingându-se și lovindu-se. Situația a forțat președintele ședinței să întrerupă sesiunea pentru un sfert de oră, în vederea restabilirii calmului, mai scrie Euronews.

Akın Gürlek, anterior procuror-șef în Istanbul, a condus investigații proeminente vizând membri ai Partidului Republican al Poporului (CHP), principalul partid de opoziție. Opoziția contestă aceste demersuri judiciare, considerându-le a fi motivate politic.

În cele din urmă, Gürlek și-a rostit jurământul de învestitură, înconjurat de deputați din partea Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), aflat la guvernare.

Investigații controversate și suspiciuni de ingerință politică

Pe parcursul mandatului său la conducerea Parchetului din Istanbul, Gürlek a coordonat anchete împotriva mai multor edili și funcționari locali din administrațiile gestionate de CHP. Unul dintre aceștia a fost primarul Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, perceput ca un contracandidat politic major al președintelui Erdoğan.

În luna noiembrie, Gürlek a inițiat un dosar penal amplu împotriva lui İmamoğlu, imputându-i 142 de capete de acuzare legate de corupție și criminalitate organizată și cerând o sentință totală de peste 2.000 de ani de detenție. Partizanii primarului susțin că acuzațiile sunt motivate politic, în vreme ce executivul insistă asupra independenței sistemului judiciar.

Schimbare de cabinet fără justificări explicite

Decizia de remaniere a guvernului nu a fost însoțită de o explicație oficială detaliată. Monitorul Oficial a consemnat doar că miniștrii demiși „au cerut eliberarea din funcție”.

În contextul aceleiași restructurări guvernamentale, președintele l-a numit pe Mustafa Çiftçi, guvernatorul provinciei Erzurum, în postul de ministru de Interne.

Aceste noi numiri intervin într-un moment delicat pentru peisajul politic turc, marcat de dezbateri privind eventuale reforme constituționale și de o inițiativă de pace cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), menită să pună capăt unui conflict de decenii.

Comisarul european se află joi la București într-o vizită de nivel înalt, axată pe consolidarea democrației și a statului de drept.

„Protejarea statului de drept este o responsabilitate comună a instituțiilor europene și a statelor membre. Vizita are scopul de a dialoga cu autoritățile române și cu părțile interesate, parteneri esențiali în procesul de consolidare a democrației și a statului de drept, reafirmând faptul că statul de drept rămâne fundamentul Uniunii Europene”, a anunțat Comisia Europeană.

Michael McGrath se va întâlni cu premierul Ilie Bolojan, ministrul Justiției Radu Marinescu, ministra Afacerilor Externe Oana Țoiu și cu membri ai Parlamentului României.

De asemenea, va avea discuții cu conducerea sistemului judiciar și a parchetelor, precum și cu magistrați, asociațiile acestora și organizații ale societății civile.

Vizita se desfășoară în contextul unei misiuni tehnice în România privind statul de drept, organizată de Direcția Generală pentru Justiție și Consumatori (DG JUST) a Comisiei Europene, ca parte a pregătirii Raportului anual al Comisiei privind statul de drept în toate statele membre.