Mediafax
„Am fost închis toată ziua într-o cameră mică – am măsurat: 2 metri lățime și 13 lungime – fără să pot face nimic, fără o carte, uitându-mă la pereți”, a declarat Bastidas, în vârstă de 25 de ani, în casa tatălui său din orașul Maracaibo, Venezuela.
La trei săptămâni după ce a fost returnat în Venezuela în cadrul măsurilor de reprimare a imigrației președintelui Donald Trump, Bastidas abia începe să înțeleagă totul – cum s-a întors în orașul natal cândva prosper pe care l-a părăsit în adolescență; cum tatuajele de pe piept i-au adus reputația de infractor; și cum a devenit unul dintre puținii imigranți care au pus piciorul în baza navală cunoscută pentru găzduirea suspecților de terorism, scrie AP.
Bastidas și alți aproximativ 350 de venezueleni care au emigrat în SUA încearcă să își refacă viața după ce au fost deportați în țara lor tulbure în ultimele câteva săptămâni. Aproximativ 180 dintre aceștia au petrecut până la 16 zile la baza din Guantanamo înainte de a fi transportați în Honduras de către autoritățile americane și, de acolo, în Venezuela de către guvernul președintelui Nicolás Maduro.
Aceasta face parte din eforturile Casei Albe de a deporta un număr record de imigranți aflați ilegal în SUA. Administrația Trump a susținut că venezuelenii trimiși la baza navală sunt membri ai bandei Tren de Aragua, care își are originea în țara sud-americană, dar a oferit puține dovezi în sprijinul acestei afirmații.
„Totul a fost foarte greu; toate aceste experiențe au fost foarte grele”, a spus Bastidas. „Trebuie să fii puternic în fața tuturor acestor probleme, știți, dar am văzut atât de multă ură”.
Bastidas, mama și frații săi au părăsit Maracaibo în 2018, unul dintre cei mai grei ani ai crizei prelungite din țară. În timp ce își încercau norocul în Peru și apoi se stabileau în Columbia, oamenii din Venezuela își pierdeau locurile de muncă, formau cozi lungi în fața magazinelor alimentare aproape goale și sufereau de foame. În orașul lor natal, întreprinderile au fost închise, iar familii întregi și-au vândut bunurile și s-au mutat. Întreruperile de curent care au durat ore întregi și care au devenit cotidiene începând din 2019 au împins și mai mulți oameni să părăsească Maracaibo. A plecat spre Texas în noiembrie 2023, finanțat de un frate care, promițându-i o mașină și un loc de muncă în Utah, l-a convins să emigreze.
Bastidas s-a predat autorităților americane după ce a ajuns la granița cu Mexicul și a fost dus la un centru de detenție din El Paso, Texas. A rămas acolo până la începutul lunii februarie, când într-o dimineață a fost încătușat, condus la un aeroport și urcat într-un avion fără să i se spună încotro se îndrepta. După ce aeronava a aterizat, ceilalți pasageri au crezut că se află în Venezuela, dar când a ajuns la ușă și a văzut doar „gringos”, a spus Bastidas, a ajuns la concluzia că se înșelau. Când a văzut „Guantanamo” scris pe podea, nu i-a spus nimic. Nu auzise niciodată acest cuvânt înainte.
Bastidas a declarat că, atunci când se afla în celulă, nu putea spune niciodată cât era ceasul, deoarece singura fereastră era un mic panou de sticlă din partea de sus a ușii care dădea în clădire. Acesta a declarat că nu vedea lumina soarelui decât o dată la trei zile, timp de o oră, acesta fiind timpul de recreere pe care i se permitea să îl petreacă în ceea ce el a descris ca fiind o „cușcă”.
Bastidas a declarat că mâinile și picioarele îi erau încătușate ori de câte ori părăsea celula, inclusiv atunci când mergea să facă duș la fiecare trei zile. La un moment dat, el și alți deținuți au primit Biblii mici și au început să se roage împreună, citind Scriptura cu voce tare și punându-și urechile pe ușă pentru a se auzi unii pe alții.
„Obișnuiam să spunem că cel care ne va scoate de acolo este Dumnezeu, pentru că nu vedeam nicio altă soluție. Nu aveam pe cine să ne sprijinim”, a adăugat Bastidas.
Departamentul de Securitate Internă al SUA nu a răspuns la solicitările AP de comentarii.
Trump a declarat că intenționează să trimită „pe cei mai răi” la baza din Cuba, inclusiv membri ai Tren de Aragua. Bastidas a declarat că nu face parte din bandă și crede că autoritățile americane au văzut tatuajele sale și l-au catalogat în mod eronat drept membru al organizației criminale. Când a fost întrebat care sunt tatuajele pe care crede că autoritățile le-au evaluat greșit, tatăl său a tras în jos gâtul tricoului alb al lui Bastidas și a arătat spre două stele negre cu opt vârfuri, fiecare tatuată pe o parte a pieptului, sub clavicule.
Uniunea Americană pentru Libertăți Civile a intentat un proces prin care încearcă să blocheze alte transferuri la Guantanamo, invocând cruzimea gardienilor și tentativele de sinucidere ale cel puțin trei persoane deținute acolo.
Bastidas și alți venezueleni s-au întors în Venezuela de la Guantanamo pe 20 februarie. Agenți înarmați ai serviciilor de informații de stat i-au lăsat la casele lor.
Bastidas și-a petrecut următoarele două săptămâni odihnindu-se. Apoi a început să lucreze la un stand de hot dog.
Articolul Cum se adaptează în țara sa un venezuelean deportat din SUA după 16 zile în Guantanamo Bay apare prima dată în Mediafax.