Mă rog, intervenția unor altor mari puteri, inclusiv a Americii, și astâmpărarea, ca să zic așa, stingerea conflictului, deci ceea ce ne așteptam cu toții, nu s-a întâmplat.
Între Israel şi Iran este un război în toată regula, după ce Israelul a uimit toată lumea şi, sigur, liderii israelieni au făcut caz de ce lovitură chirurgicală, cum au omorât ei lideri militari şi ce a făcut Mossadul, cum îl compară Mossadul, toate acestea urmate desigur de cântare a Mossadului în presa lumii. Mă rog, asta este. Deci, o întreţinere a legendei Mossadului, care e el mai tare din lume şi din „mossadista” se transformă aşa, ca în basme, într-un fir de fum, pătrunde pe gaura cheii şi revine şi ajunge dincolo. Legende. E o instituţie puternică, dar nu chiar la nivelul legendei. Deodată s-a dezvăluit că nici Iranul nu e de lepădat.
Iranul a ales să lovească zone populate, foloseşte armament ultrasofisticat, inclusiv rachete hipersonice, arătând că, din punct de vedere militar, a ajuns la cele mai înalte cote şi cei 24 de morţi, pagubele uriaşe, materiale, răniţii, toate aceste efecte de bombardamente ale lor, dezvăluite în ciuda eforturilor lui Netanyahu, că e democraţie. Deci asta arată potenţialul militar al Iranului şi arată că scopul Iranului în cazul de faţă este de a arăta cetăţenilor israelieni vulnerabilitatea sistemului de apărare al Israelului. Israelul s-a lăudat şi a fost cântat cu Domul, cupola care apără şi că cetăţenii sunt apăraţi şi dacă vine o muscă nucleară şi vrea să treacă, nu poate.
Uite că Iranul a vrut şi a şi dovedit că are un armament suficient de sofisticat pentru a sparge această apărare. Sigur, nu sunt sute de morţi ca la iranieni, dar dacă ne gândim la populaţia Israelului şi mai ales la această credinţă a cetăţenului din Israel, că ei sunt ăi mai tari din lume, se pare că Israelul, Bibi Netanyahu, a băgat-o pe mânecă din acest punct de vedere, scopurile Iranului sunt de a vârâ spaima în cetăţenii israelieni şi de a-i convinge că nu mai există adăpost, că ei fiind loviţi chiar şi în adăpost. Asta înseamnă o punere la-ndoială a actualei guvernări a lui Bibi Netanyahu.
Dincolo, Israelul urmăreşte şi acolo, nu mai urmăreşte, a depăşit de mult faza, să zicem, loviturii pentru siturile nucleare, şi urmăreşte, desigur, distrugerea, răsturnarea regimului prin continuarea războiului. Pe acest fond, mingea este la Israel şi acum conducătoarea Israelului ameninţă cu ce: o lovitură cumplită. Este vorba cumva de o bombă nucleară, tactică, deci Israelul deţine bomba atomică şi, cum am spus în mai multe rânduri, există din ’45 un sindrom, sindromul folosirii armamentului nuclear, dar nu este exclus ca acest război să dea posibilitate Israelului să folosească, tactic, cum ar veni şi felul acesta să dispară sindromul, adică să spună bă că nu mai contează dacă ai ce bombă sau nu ai ce bombă, ci contează câte bombe nucleare ai, adică să se transforme războiul nuclear nu într-o spaimă de război nuclear, ci într-un război nuclear real. Deci, întrebarea: va folosi Israelul bomba nucleară, lovitura nucleară, tactică?
Articolul Ion Cristoiu: Israelul umilit de Iran. Va apela la lovitura nucleară tactică? apare prima dată în Mediafax.