„Le-am vândut prea devreme. Dar le-am și cumpărat foarte devreme, așa că…”, a afirmat Buffett în cadrul interviului.

Apple a devenit investiția de referință pe Bursa de la New York pentru investitor și pentru compania sa, Berkshire Hathaway, care a ajuns să dețină 9,8 milioane de acțiuni. După ani de succes, începând cu 2024, Buffett a început să vândă o parte semnificativă din titlurile companiei tehnologice, și totuși Apple rămâne una dintre principalele companii din portofoliul Berkshire Hathaway, scrie El Economista.

Conglomeratul și-a redus participația la 61,96 miliarde de dolari la sfârșitul anului trecut, potrivit InsiderScore.

Și Bezos și-a vândut din acțiunile Amazon

Warren Buffett a vândut acțiuni Apple în valoare de aproape 2 miliarde de dolari. Jeff Bezos a vândut acțiuni Amazon în valoare de 4 miliarde de dolari. Este adevărat, ar putea fi pur și simplu o coincidență.

Și totuși, doi dintre cei mai inteligenți magnați ai lumii ar putea, de asemenea, să anunțe apogeul boom-ului tehnologic, iar alți investitori ar trebui să fie atenți. La urma urmei, atât Buffett, cât și Bezos au dreptate în ceea ce privește judecățile despre nume mari mai des decât majoritatea dintre noi și ar fi riscant să ignorăm ultimele lor mișcări.

Au existat motive diferite pentru cele două vânzări mari de acțiuni. Conglomeratul Berkshire Hathaway al lui Warren Buffett a fost un acționar major al Apple timp de mulți ani. Chiar și după ultimele vânzări, acesta deține încă acțiuni în valoare de peste 170 de miliarde de dolari.

Compania îndeplinește toate criteriile cheie de investiții ale lui Buffett, cum ar fi marje generoase și o poziție pe piață atât de puternică încât este aproape imposibil ca rivalii să o conteste. I-a adus sume enorme de bani de când a început să-și construiască participația în ultimii 20 de ani, la fel cum Apple a făcut pentru oricine a investit în companie.

Este posibil ca Warren Buffett și Jeff Bezos pur și simplu să își pună ordine în portofoliile lor și să își pună ordine în privința impozitelor. Niciunul dintre investitori nu se retrage complet și ambii vor continua să dețină poziții mari la Apple, respectiv Amazon. Chiar și așa, nu a existat nicio presiune reală asupra lor să vândă și, dacă ar fi crezut că acțiunile lor se vor cvintupla sau chiar mai mult în următorul deceniu, probabil că ar fi rămas pe poziție. În realitate, încep în mod clar să suspecteze că epica creștere a giganților tehnologici se apropie de sfârșit, iar investitorii obișnuiți ar face bine să ia act de această evaluare. De obicei, au dreptate.

Consiliul Local Sector 1 a aprobat o nouă strategie pentru serviciile de salubrizare, care va intra în vigoare după expirarea contractului cu Romprest, la 30 iunie 2026.

Decizia prevede o modalitate mixtă de gestiune, prin care curățenia stradală și colectarea deșeurilor menajere vor fi administrate separat.

Măsura are scopul de a asigura continuitatea serviciilor și un control mai eficient asupra modului în care sunt realizate intervențiile, potrivit unui comunicat al Primăriei.

Două servicii, doi operatori

Noua formulă de organizare împarte activitățile de salubrizare între doi operatori: curățenia stradală (măturat, spălat, stropit străzi, deszăpezire și intervenții în caz de polei) va fi gestionată direct de Primărie, printr-o societate proprie și colectarea și transportul deșeurilor menajere vor fi atribuite prin licitație unui operator specializat.

Reprezentanții administrației locale susțin că această soluție oferă un echilibru între costuri, control și sustenabilitate, permițând intervenții rapide în teren și, în același timp, utilizarea expertizei unui operator privat pentru gestionarea deșeurilor.

Primăria respinge informațiile despre o taxă de 70 de lei

Primăria Sectorului 1 respinge informațiile potrivit cărora locuitorii ar urma să plătească o taxă lunară de 70 de lei de persoană pentru salubrizare.

Potrivit instituției, această sumă reprezintă doar un indicator de cost estimat, rezultat din raportarea cheltuielilor totale la numărul de locuitori, și nu o taxă stabilită pentru populație.

Primăria Sectorului 1 susține că informația a apărut din confuzia între trei tipuri diferite de servicii: colectarea deșeurilor, curățenia stradală și deszăpezirea.

Curățenia și deszăpezirea, plătite de Primărie

În varianta aprobată, curățenia stradală și deszăpezirea vor fi finanțate integral din bugetul Primăriei, fără a fi incluse într-o taxă pentru cetățeni.

Eventuala taxă va viza exclusiv activitățile legate de deșeurile menajere.

Taxa pentru gunoi, posibil din 2027

Introducerea unei taxe pentru colectarea deșeurilor menajere este în prezent în faza de consultare cu asociațiile de proprietari și ar putea intra în vigoare începând cu anul 2027.

Aceasta va acoperi activități precum colectarea, transportul, sortarea, compostarea și eliminarea deșeurilor.

Primăria precizează că nivelul taxei nu va depăși tarifele practicate în celelalte sectoare ale Capitalei.

Obligație legală: „plătești pentru cât arunci”

Autoritățile locale subliniază că introducerea acestei taxe este impusă de legislația națională și europeană, care aplică principiul „poluatorul plătește”.

În acest context, administrațiile locale sunt obligate să implementeze sistemul „plătești pentru cât arunci”, destinat să eficientizeze gestionarea deșeurilor și să încurajeze colectarea separată.

UPDATE. 19.57. Șeful ARR, Cristian Anton, a fost reținut de procurorii DNA. Anton va fi înaintat instanței cu propunere de arestare preventivă.

UPDATE 18.55. Un total de aproape 500.000 de euro cash au fost găsiți de procurorii DNA în timpul celor 23 de percheziții care îl vizează pe șeful ARR, Cristian Anton. Banii cash erau depozitați nu numai în cutii pentru pantofi, ci și într-o valiză, la un loc de parcare sau păstrați pe mobila de bucătărie. Cazul este instrumentat de DNA Cluj.

UPDATE. Procurorii DNA au găsit în total 350.000 de euro cash la percheziții la Cristian Anton de la ARR. Unele sume erau și în lei (77.000 lei), restul acestora fiind în euro, până la suma de 350.000 în euro, toate pitite în cutii pentru pantofi. 

Cristian Anton se află, alături de alte persoane, în audierea procurorilor DNA.

UPDATE. Președintele PSD, Sorin Grindeanu, întrebat la Brașov, despre anchetarea lui Cristian Anton, care a fost șeful său de cabinet: „Am văzut și eu această știre în această dimineață. Cine nu respectă legea să plătească. Nu știu amănunte. Îmi doresc pentru el, personal, să fie nevinovat, dar vă repet: dacă cineva greșește, nu contează că a fost șef de cabinet sau ministru. Cine nu respectă legea – plătește„.

UPDATE. DNA informează oficial că derulează ​percheziții ​în ​23 ​de ​locații ​din ​mun. ​București ​și ​județele ​Bacău, ​Dolj, ​Timiș ​și ​Vâlcea, ​respectiv ​la ​sediul ​unei ​instituții ​publice, ​la ​domiciliile ​unor ​persoane ​fizice ​și ​sediile ​unor ​societăți ​comerciale.

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Cluj efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârșirea, în perioada 2025 – prezent, a unor infracțiuni de corupție și asimilate celor de corupție, respectiv de constituire a unui grup infracțional organizat.
În cursul zilei de 31 martie 2026, în baza autorizațiilor emise de instanța competentă, sunt efectuate percheziții domiciliare în 23 de locații situate pe raza municipiului București, respectiv a județelor Bacău, Dolj, Timiș și Vâlcea, dintre care una este sediul unei instituții publice, iar restul sunt domiciliile unor persoane fizice sau sediile/punctele de lucru ale unor societăți comerciale.
Activitățile se desfășoară cu sprijinul DNA Structura centrală, a Serviciilor Teritoriale Bacău, Craiova, Pitești și Timișoara, precum și a Jandarmeriei Române.
Raportat la actele procedurale efectuate în prezenta cauză, precizăm că, atunci când împrejurările vor permite, vom fi în măsură să oferim detalii suplimentare”.

UPDATE. „În perioada 2024- prezent, mai multe persoane fără calitate au apelat la deținători de școli de atestate aferente transportului de persoane/ mărfuri, care au intermediat obținerea atestatelor într-o manieră ilicită, solicitând diverse sume de bani în scopul traficării influenței pe care o aveau față de funcționari publici din cadrul Autorității Rutiere Române, care făceau parte din comisiile de  examinare aferente obținerii atestatelor, candidații neprezentându-se la examen și fiind cu toate acestea admiși în urma așa zisei susțineri a examenului, sau prezentându-se și primind în sala de examinare, de la examinatorul ARR, foaia de răspunsuri corecte, parte din suma de bani colectată ajungând la aceștia cu titlu de mită”, arată surse judiciare.

În timpul perchezițiilor, procurorii DNA ar fi găsit 50.000 de euro la un domiciliu din București și bani în cutii la un domiciliu din Timișoara.

UPDATE. Potrivit unei declarații de avere din 2023, Cristian Anton, director general ARR, deține o casă de locuit în Timiș, are un cont curent deschis la ING Bank, datorii de 35.000 de euro până în 2031 la BRD și a încasat salarii atât de la ARR, cât și de la Ministerul Transporturilor.  În 2023, Cristian Anton încasa indemnizații și de la SN Aeroportul Traian Vuia Timișoara dar și de la Danube Bridge Vidin Calafat AD.

Procurorii DNA fac percheziții în această dimineață la Autoritatea Rutieră Română, suspectând săvărșirea mai multor fapte de corupție.

Faptele suspectate a fi săvârșite sunt trafic de influență, cumpărare de influență, dare de mită și grup infracțional organizat.

În atenția procurorilor se află chiar directorul ARR, Cristian Anton.

Anchetatorii suspectează că examenele în cadrul ARR, din mai multe județe, se dădeau fie de alte persoane, fie cu răspunsurile oferite în timpul examenului, contra unor sume de bani. Sumele ar fi variat între 600 și 1500 de euro pentru un examen.

DNA lucrează de mai mult timp în acest dosar, așa că procurorii cred că situația a ajuns la nivel de fenomen, fiind regăsită nu numai în București ci și în județe ca Mehedinți și Arad.

Perchezițiile DNA se desfășoară la instituții și la domiciliul unor persoane fizice, suspecții urmând să fie aduși la București.

La domiciliile unor persoane, procurorii DNA au găsit deja sume de bani.

În cadrul întrevederii desfășurate la Palatul Victoria, prim-ministrul Bolojan a subliniat angajamentul României pentru susținerea integrării europene a Republicii Moldova. 

„România susține parcursul european al Republicii Moldova și salută începerea negocierilor tehnice cu Uniunea Europeană. Vom sprijini continuarea acestui proces și la nivel politic. În același timp, experții români colaborează cu administrația de la Chișinău pentru alinierea legislației și practicilor la standardele europene”, a spus șeful Guvernului de la București, potrivit unui comunicat de presă. 

La rândul său, premierul Munteanu a mulțumit Guvernului României pentru sprijinul acordat Republicii Moldova. „Mulțumesc, domnule Prim-ministru Ilie Bolojan, pentru prietenia pe care o purtați și pentru determinarea cu care construim, împreună, parcursul nostru spre marea familie europeană”, se arată în mesajul său publicat pe Facebook. 

Pe agenda discuțiilor celor doi lideri de guvern, s-au aflat mai multe proiecte care să asigure atât interconectarea rutieră, cât și cea energetică. 

„Prim-miniștrii Ilie Bolojan și Alexandru Munteanu au analizat stadiul implementării  proiectelor comune de interconectare, îmbunătățirea condițiilor de tranzit la frontieră pentru cetățeni și mărfuri, precum și colaborarea strategică în domeniile infrastructurii energetice și de transport, cu accent asupra preluării de către Portul Constanța a Portului Giurgiulești și a realizării Autostrăzii A8, Pașcani-Iași-Ungheni”, se arată în comunicatul de presă emis de Guvern. 

„Șeful Executivului român a încurajat creșterea schimburilor comerciale bilaterale și atragerea de investiții, factor ce va contribui la crearea de locuri de muncă și de noi oportunități pentru companii”, se mai arată în informarea emisă de Executiv. 

Diversitatea geografică și farmecul litoralului

Arhipelagul elen, cu mii de insule și o linie de coastă impresionantă, pune la dispoziția vizitatorilor unele dintre cele mai apreciate zone de relaxare din bazinul mediteraneean. De la nisipul fin al Cretei până la apele turcoaz ale Insulelor Ionice, varietatea este cuvântul de ordine.

Atunci când planificați un itinerar, este util să consultați topurile cu cele mai frumoase plaje din Grecia, deoarece fiecare regiune are un specific aparte. În timp ce în Cyclades predomină contrastul dintre albul clădirilor și albastrul mării, insulele din nord, precum Thassos sau Corfu, surprind prin vegetația bogată care ajunge până la buza apei.

Confortul modern și facilitățile de vacanță

Evoluția infrastructurii hoteliere a permis dezvoltarea unor pachete complexe care răspund nevoilor familiilor și ale călătorilor care doresc predictibilitate. Sistemele de servicii integrate au devenit tot mai populare, oferind acces facil la facilități variate în cadrul aceluiași complex.

Optarea pentru un regim all inclusive Grecia reprezintă o soluție eficientă pentru gestionarea bugetului de vacanță, eliminând stresul organizării zilnice a meselor sau a activităților recreative. Aceste pachete includ, de regulă, specialități din bucătăria locală, acces la zone private de plajă și programe dedicate copiilor, permițând adulților să se bucure de liniște și de ospitalitatea recunoscută a gazdelor elene.

Experiențe culturale și gastronomice

O călătorie în Grecia nu este completă fără explorarea patrimoniului cultural. Fiecare regiune poartă amprenta civilizațiilor care au modelat Europa, de la templele doriene la fortărețele venețiene.

• Gastronomia locală: Accentul cade pe prospețime și ingrediente de sezon. Uleiul de măsline, brânza feta și ierburile aromatice sunt fundamentele unei diete sănătoase și savuroase.
• Turismul activ: Relieful Greciei permite activități diverse, de la drumeții pe Muntele Olimp până la sporturi nautice în zonele cu vânturi constante, precum Rhodos sau Naxos.
• Tradiții vii: Participarea la un „panigiri” (sărbătoare locală) oferă o perspectivă autentică asupra modului de viață elen, unde muzica și dansul unesc comunitatea.

Concluzie

Indiferent de regiunea aleasă, Grecia oferă certitudinea unei vacanțe reușite prin simplitatea sa sofisticată. Este o destinație unde timpul pare să curgă mai lent, iar accentul se pune pe calitatea momentelor petrecute alături de cei dragi, într-un decor natural care nu încetează să surprindă.

Relația cu aliații europeni: „Culege ce a semănat”

„Donald Trump culege ce a semănat. A avut dispreț pentru europeni, a vorbit urât despre ei, a pus sub semnul întrebării existența NATO, a vrut să ocupe Groenlanda, teritoriul care aparține Uniunii Europene  Nu cred că vreunul dintre liderii europeni a avut o atitudine de respingere față de Statele Unite. Respingerea este față de Donald Trump”, a spus fostul președinte despre refuzul mai multor state europene de a sprijini Statele Unite în deblocarea Strâmtorii Ormuz. 

Strategie „puerilă” și comportament „arogant”

Traian Băsescu a calificat modul în care Trump a gestionat situația din Orientul Mijlociu drept „pueril”. „ S-a apucat de un război fără să știe ce face, nici acum nu-i conștient ce a făcut în Orient. Iranul trebuia deposedat de arme nucleare. Dar modul în care Trump a conceput rezolvarea acestei probleme, este unul pueril”, a spus Băsescu, marți la B1 TV. 

De asemenea, Băsescu a criticat și comportamentul președintelui american. „Deci omul ăsta nu știe nici acum ce a făcut și continuă să fie arogant în loc să spună fraților am greșit, hai veniți să rezolvăm problema”, a spus Băsescu, precizând că există un interes internațional ca prestigiul Statelor Unite să nu fie afectat de acest conflict. 

„Noi toți avem interes ca Statele Unite să nu fie umilite în acest conflict. În realitate, Trump se îndreaptă cu toată energia către un astfel de deznodământ în care a intrat să rezolve două probleme, nu le-a rezolvat și iese din conflict cu zece probleme pe care le-a creat prin intervenția lui”, spune fostul șef de stat. 

Eșecul obiectivelor

Fostul președinte a mai declarat că intervenția SUA nu și-a atins obiectivele principale și ca Trump iese cu o imagine afectată din conflict. 

„Trump iese umilit că schimbarea de regim n-a reușit să facă. Uraniul n-a reușit să-l captureze. În afară de faptul că n-a atins cele două obiective. Ormuz a rămas blocat, iar cea mai puternică probă a dat-o că a fost incapabil să-și apere aliații. Toți aliații din Golf se vedeau protejați de America. Au fost loviti de Iran fără limite aproape. Ori de câte ori a vrut Iranul, fără ca Statele Unite să reușească să-i apere. Deci domnul Trump iese cu un bilanț groaznic”, spune Traian Băsescu. 

Nevoia de diplomație

Fostul lider a subliniat că este nevoie de dialog diplomatic pentru gestionarea problemelor invocând exemplul celorlalte administrații americane.  

„Biden a fost un negociator cu Iranul. Președintele Obama a negociat cu Iranul. Președintele Bush, tot republican, a negociat cu Iranul. Singurul care crede că o rezolvă aruncând bombe este Trump Trump a greșit complet strategia, crezând că bombardând Iranul o să obțină vreo victorie. Și ar trebui să-i spună ceva chiar experiența americană. Din Afganistan au plecat rușinos, din Vietnam au plecat rușinos, peste tot și-au abandonat aliații”, a declarat Băsescu. 

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, susține, într-o intervenție la B1 TV, că relația României cu Statele Unite rămâne esențială pentru securitatea țării, însă atrage atenția că Bucureștiul are propriile limite și interese, diferite de cele ale altor state europene.

Băsescu consideră că România trebuie să rămână un aliat solid al Statelor Unite, dar să își păstreze autonomia decizională și să evite implicarea în conflicte care nu corespund intereselor sale strategice.

România, dependentă de garanțiile de securitate ale SUA

Băsescu a subliniat că România nu își poate permite să ignore relația strategică cu Statele Unite, care sunt garantul securității în Europa.

„Noi toți suntem de acord că Statele Unite sunt garantul securității noastre în Europa. Deci nu cred că poate fi refuzată America în orice condiții”, a declarat fostul președinte.

Cu toate acestea, el a explicat că România se află într-o poziție diferită față de alte state europene, având pe teritoriul său doar capacități defensive, precum scutul antirachetă de la Deveselu, spre deosebire de țări care dețin armament nuclear.

„În timp ce alte state au focoase nucleare, deci arme ofensive pe teritoriul lor, noi avem arme defensive. Avem scutul de la Deveselu, care e o armă defensivă, o armă de apărare. Deci cred că avem dreptul să judecăm puțin altfel decât alte state ale Uniunii Europene sau ale NATO”, a spus Băsescu.

Diferențe față de aliați precum Polonia

În opinia lui Băsescu, comparațiile cu Polonia sau alte state apropiate de administrația Trump trebuie nuanțate, deoarece contextul strategic diferă.

România nu a fost solicitată pentru misiuni militare majore, precum o eventuală intervenție în Golf, iar deciziile de acest tip trebuie analizate în funcție de capacitățile reale și cadrul legal intern.

Critici la adresa lui Donald Trump

Traian Băsescu a fost, de altfel, foarte critic la adresa lui Donald Trump, în special în ceea ce privește abordarea conflictelor internaționale și raportarea la regulile democratice.

Băsescu avertizează că o eventuală intervenție militară americană în Iran ar fi riscantă și ar putea avea consecințe grave.

El a adăugat că o soluție ar fi retragerea rapidă a SUA din regiune și reluarea negocierilor cu Iranul.

„E discutabil cât de repede vrea să plece, dar putea să fie tot o minciună pe care o propagă. Am văzut și un filmuleț de intoxicare care ne arată exact unde vor debarca trupele și o doamnă dintr-un bordel care spune că, dansatoare fiind, a aflat de la militarii care vor debarca… deci este un filmuleț de intoxicare pentru publicul larg în mod cert.

Deci eu cred că Donald Trump, dacă mai are puțin respect pentru țara lui, ar trebui să înceteze imediat ostilitățile, să nu încerce o dezastruoasă debarcare a trupelor terestre în teritoriul iranian, pentru că are puține șanse să reușească”, a spus acesta.

„Îl credem, numai să plece”

Băsescu a sugerat ironic că SUA ar putea revendica victoria pentru a justifica o retragere din conflict:

„Ok, ne spune, îl credem, îi promitem domnului Trump că îl credem, ce ne spune? Că a câștigat, că a distrus flota militară iraniană, că a distrus aviația, că a distrus 10.000 de biective bombardate și așa.

Îl credem, numai să plece! Pentru că în felul ăsta se pot crea condiții de negociere cu Iran, inclusiv pentru eliminarea acelui risc extraordinar pe care îl reprezintă îmbogătirea uranului și realizarea bombelor atomice”.

„Filmuleț de intoxicare” cu „o doamnă dintr-un bordel” și propaganda de război

Fostul președinte a vorbit și despre dezinformarea din spațiul public și a venit cu un exemplu sugestiv:

„Am văzut și un filmuleț de intoxicare care ne arată exact unde vor debarca trupele și o doamnă dintr-un bordel care spune că, dansatoare fiind, a aflat de la militarii care vor debarca unde vor debarca. Este un filmuleț de intoxicare pentru publicul larg”, a spus Băsescu.

Europa vs. stilul politic al lui Trump

Băsescu a mai afirmat că Donald Trump nu înțelege modul în care funcționează democrațiile europene, unde deciziile militare trebuie aprobate de parlamentele țărilor-membre.

Acesta a subliniat că statele europene nu pot trimite trupe în afara teritoriului fără aprobarea legislativă, ceea ce limitează capacitatea de a răspunde rapid unor solicitări externe.

„Domnul Trump nu înțelege că țările Uniunii Europene, care sunt și membre NATO, au nevoie de aprobarea Parlamentelor ca să trimită trupe în afara teritoriului.

El crede că e ca la el care spune eu nu am lege, pe mine nu mă interesează legea internațională, nu mă interesează nimic, eu fac ce vreau.

În țările europene nu funcționează chestiunea cu fac ce vreau, ca dovadă că dânsul face ce vrea și împotriva hotărârilor judecătorești. În Europa nu poți să faci așa ceva”.

După ani de întârzieri și promisiuni, CNAS anunță că dosarul electronic de sănătate va deveni, în sfârșit, accesibil direct pacienților, care își vor putea consulta istoricul medical de pe telefon, tabletă sau computer.

Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horațiu Moldovan, a declarat că platforma va fi disponibilă pentru toți românii începând din vara acestui an, accesul urmând să se facă simplu, pe bază de utilizator și parolă.

Până acum, sistemul era utilizat aproape exclusiv de medici și furnizori de servicii medicale.

Fiecare pacient va avea user și parolă în aplicație

Odată cu modificările anunțate, acesta va deveni un instrument direct pentru pacienți, care vor putea vedea propriul dosar medical și îl vor putea pune la dispoziția oricărui medic.

Autoritățile susțin că modernizarea platformei face parte din reformele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în condițiile în care infrastructura informatică a sistemului de sănătate are o vechime de peste 20 de ani.

„Vom deschide această platformă pentru întreaga populație a României.

Fiecare pacient va putea să intre de pe telefonul mobil sau de pe computer, cu user și parolă, în propriul dosar medical”, a declarat Horațiu Moldovan.

Dezechilibru de 11 miliarde de lei în sistemul sanitar

Pe lângă componenta de digitalizare, șeful CNAS a atras atenția asupra dificultăților financiare din sistemul de sănătate.

Potrivit acestuia, anul trecut a fost înregistrat un dezechilibru major între venituri și cheltuieli, în valoare de aproximativ 11 miliarde de lei, ceea ce a pus presiune pe spitale și farmacii.

Situația a fost parțial echilibrată ulterior, în contextul implicării autorităților, însă structura sistemului rămâne problematică: în prezent există peste 11 milioane de contribuabili, în timp ce aproximativ 7–8 milioane de beneficiari nu plătesc contribuții.

Tratamente de până la 1,7 milioane de euro, decontate integral

În ciuda acestor presiuni financiare, sistemul public de sănătate continuă să acopere integral costuri foarte ridicate pentru anumite terapii.

Potrivit CNAS, tratamentele pentru pacienți cu afecțiuni grave, inclusiv copii, pot ajunge la valori de până la 1,7 milioane de euro și sunt decontate integral de stat.

Trăim într-o lume a incertitudinilor, marcată de războaie la granițele noastre, de reconfigurări brutale ale sferelor de influență și de o trecere din ce în ce mai evidentă spre conflicte hibride și asimetrice. În acest zgomot de fond asurzitor, alimentat adeseori de dezinformare și analize superficiale, vocea rațiunii academice și a expertizei strategice este singura care ne poate ajuta să înțelegem imaginea de ansamblu.

Astăzi, nu mai vorbim doar despre crize regionale izolate, ci despre un sistem internațional în care fiecare șoc se propagă global. Competiția pentru resurse, redesenarea rutelor comerciale vitale și cursa pentru supremația tehnologică au transformat planeta într-o tablă de șah pe care marile puteri mută cu o agresivitate tot mai asumată. În acest vârtej, democrațiile trebuie să învețe nu numai să răspundă unor atacuri convenționale, ci să facă față unui nou tip de război: cel cognitiv, dus pentru mințile și percepțiile cetățenilor lor. Înțelegerea acestor mecanisme nu mai este un lux rezervat cercurilor academice, ci o necesitate de supraviețuire pentru orice stat modern.

Pentru a decripta aceste realități complexe, am realizat un amplu interviu cu profesorul universitar doctor Alba Popescu, o voce în domeniul studiilor de securitate și o prezență academică distinsă în cadrul Colegiului Național de Apărare.

Cu o carieră dedicată analizei fenomenelor geopolitice, geostrategiei și relațiilor internaționale, Alba Popescu este un fin observator al dinamicilor globale. Expertiza sa acoperă arii de o importanță critică, mai ales în contextul actual: de la geopolitica regiunii extinse a Mării Negre și strategiile de proiecție a puterii în spațiul ex-sovietic, până la analiza războiului hibrid, securitatea energetică și dinamicile mereu incandescente din Orientul Mijlociu. Într-un moment în care flancul estic al NATO și, în special, Marea Neagră au devenit centrul de greutate al securității euro-atlantice, cărțile, studiile și analizele sale ne oferă instrumentele necesare pentru a înțelege mutările adeseori opace de pe tabla de șah a puterii mondiale.

În interviul pe care vi-l prezentăm în rândurile următoare, conceput ca un dialog mai amplu, ne-am propus să trecem dincolo de titlurile de breaking news și să abordăm ”butoiul cu pulbere” al lumii contemporane: Orientul Mijlociu. Am discutat despre reconfigurarea sferelor de putere în regiune, despre jocurile de alianțe care se schimbă peste noapte, despre interesele actorilor statali și non-statali, dar mai ales despre modul în care undele de șoc ale crizelor de acolo ne afectează direct, aici, în Europa și în România.

Vă invităm să parcurgeți un dialog lucid, dens și revelator, care vă va ghida cu profesionalism prin prima etapă a acestui complicat labirint geopolitic.

Ciprian Demeter: Marile puteri își regândesc strategiile de securitate, iar alianțele tradiționale sunt puse sub presiune de interese divergente și crize suprapuse. În acest context, statele mai mici devin adesea teren de confruntare indirectă. Cum ar trebui să navigheze țările de dimensiuni medii sau mici într-o lume dominată de competiția marilor actori geopolitici?

Alba Popescu: Cu mare atenție și cu știința de carte a decidenților. Marele Gheorghe I. Brătianu, cel martirizat de troțkiști pentru că și-a servit patria până la capăt, spunea, referindu-se la România, că ”suntem, prin poziția noastră pe glob, dar și prin cele ce poartă și ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stână carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioagă bună toți și… să doarmă cât mai puțin. Se înțelege, deci: un stat cu o astfel de situație, în care te urmează în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintâi, să cunoască această situație, să-și dea permanent seama de toate, bune și rele, câte se ascund într-însa. Toți membrii acestui stat, și în primul rând pătura lui conducătoare, trebuie să-și aibă gândul mereu ațintit la ele.” Dar, nu este suficientă doar atenția, mai este necesară și știința de carte a decidenților, pregătirea lor în deslușirea problematicii ”politikon”-ului, în înțelegerea informațiilor furnizate de serviciile de profil și a legităților geopoliticii, pentru că doar așa nu vor fi surprinși strategic, făcându-se utili mai-marilor acestei lumi și asigurând supraviețuirea statelor lor și pentru că, în cazul statelor mici și mijlocii, principalul obiectiv este supraviețuirea statală în granițele existente.

Ciprian Demeter: Orientul Mijlociu rămâne una dintre cele mai instabile regiuni ale lumii, cu conflicte care se reactivează ciclic și cu tensiuni religioase, etnice și strategice suprapuse. Interesele externe complică și mai mult tabloul regional. Care considerați că sunt cauzele profunde ale instabilității cronice din Orientul Mijlociu și ce elemente sunt adeseori ignorate în analiza publică?

Alba Popescu: Instabilitatea cronică a Orientului Mijlociu este rezultatul istoriei acestei regiuni și al identității sale geopolitice, civilizaționale, geostrategice și geoeconomice. Orientul Mijlociu este un concept geopolitic, eurocentric, ale cărui granițe diferă în funcție de interesele hegemonice de moment. Inițiatorul acestui concept, amiralul american Alfred Thayer Mahan, îl definea ca fiind teritoriul circumscris Golfului Persic, alcătuit din Peninsula Arabă și India. Ulterior, conceptul s-a modificat, ajungând ca în forma sa maximală – Greater Middle East – să includă Nordul Africii, Transcaucazia și Asia Centrală. Astăzi, conceptul de Orient Mijlociu descrie spațiul alcătuit din Egipt, Cipru și Levant, Turcia, Mesopotamia, Scutul Arab și Iran. Spun toate acestea pentru a scoate în evidență fluiditatea acestui concept, fluiditate care, din start, induce ideea de instabilitate.

Dar, revenind la întrebare, trebuie spus că Orientul Mijlociu este adevăratul axis mundi, cu o istorie de 25000 de ani, locul în care s-a născut civilizația umană, lalolaltă cu primele religii. În Centura Fertilă s-au construit primele cetăți și s-au organizat primele state. Aici, omul a domesticit animalele și a construit roata, a început să scrie, să dea legi, a descoperit agricultura, administrația, știința războiului. Tot aici au ființat marile biblioteci ale antichității și au fost construite șase dintre cele șapte minuni ale lumii. Și, tot în Orientul Mijlociu, omul a înlocuit cohorta de zeități zoomorfe și antropomorfe cu un zeu unic, pe care l-a numit Ahura Mazda, Aton, Yahve, Dumnezeu, Allah, un demers curajos, care a schimbat din temelii umanitatea, aducând în prim plan miza confesională. Dacă înainte, zeii se împrumutau de la o civilizație la alta, ca de pildă în antichitatea greco-romană, odată cu apariția zeului unic s-a născut excepționalismul religios, pentru că zeul nu se mai putea împrumuta, nu se mai putea împărți, nu se mai putea înlocui. Și astfel a apărut excepționalismul popoarelor care dețin adevărurile absolute și credințele cele mai adevărate, credințe care îi exclud automat pe ceilalți, considerați impuri, neinițiați, eretici, barbari, subumani, divizând neîntrerupt popoare, culturi și civilizații. Nicăieri altundeva nu găsim o mai profundă fractură confesională ca în Orientul Mijlociu.

Pe de o parte, Islamul, majoritar în Orientul Mijlociu, vine cu marile sale falii dogmatice și juridice, cu denominațiunile sale divizate în școli juridice care își clamează puritatea și superioritatea față de celelalte și față de restul lumii. Este suficient să îi amintesc pe hanabillahii sunniți și pe akhbarii shiiți. Dar, lumea islamică mai vine și cu faliile sale etno-istorice dintre turci, arabi, iranieni, pakistanezi, cu faliile dintre moderniștii liberali și conservatorii tradiționaliști, cu disputa legitimității sharifatului Meccăi și Medinei dintre hashemiți și saudiți. Sau cu disputa dintre saudiți și palestinieni privind statutul de cel mai sfânt loc al Islamului atribuit moscheii Al-Aksa, care l-ar poziționa pe shariful locului, Marele Muftiu al Ierusalimului (palestinian), la egalitate cu monarhul saudit, și i-ar conferi prerogativa declarării jihadului global în cazul desacralizarii sfântului locaș. Sau cu disputa dintre qatarezi și saudiți în privința rigorilor wahhabite – hanabillah și cu disputa dintre emirieni și saudiți privind politica de putere în zona Golfului. Iată, o multitudine de falii care mărunțesc din interior lumea islamică, șubrezind-o, vulnerabilizând-o.

Pe de altă parte, societatea israeliană este profund divizată între sioniști și anti-sioniști, între evrei și arabii palestinieni, între reprezentanții dreptei politice conduși de actualul premier, care visează la un Mare Israel, și reprezentanții stângii premierului Itzhak Rabin, cei care și-ar dori un stat laic, modern, pacificat.

La fel se întâmplă în Turcia, cu marea sa falie etnică dintre turci și kurzi și cu disputa dintre kemaliști, gulleniști și tradiționaliștii fideli actualului președinte, apropiați de Frăția Musulmană Egipteană, hanabillah, sau în Iranul cel suspendat între memoria imperiului civilizator și dogma impusă de o teocrație ce se autodefinește drept mujahedinul planetar. Mai sunt și kurzii, cele 40 de milioane de suflete fără de țară, obidite și decimate periodic în tot soiul de războaie locale și, desigur, creștinii medio-orientali, al căror martiriu nu a contenit din antichitate și până în prezent.

Și, dacă ar fi fost doar acest război ”sfânt” dus în numele câte unui zeu, care mai de care mai îndreptățit să stăpânească lumea, poate că instabilitatea nu ar fi fost atât de accentuată. Dar, peste aceste falii etno-religioase se suprapune condiția de răspântie – geografică, geopolitică, geostrategică, civilizațională, geo-economică – a acestei regiuni. O răspântie între 3 continente (Europa, Asia, Africa) și 3 lumi geopolitice (maritimă, continentală și continental-maritimă), un pivot global de o valoare strategică uriașă, delimitat de cele 5 mări strategice (Marea Mediterană, Marea Caspică, Marea Neagră, Golful Persic și Marea Roșie) de care depinde buna funcționare a lanțurilor globale de producție și aprovizionare. Un spațiu ce înglobează 4 dintre cele 7 puncte de sufocare maritimă (strâmtorile turcești, Bab el-Mandeb, Hormuz și Canalul Suez) și colosale rezerve de hidrocarburi, dar și de aur, argint, minereuri strategice, fosfați, perle, tămâie. Este o zonă de compresie civilizațională în care sunt concentrate cele mai sfinte locuri și artefacte ale tuturor religiilor abrahamice și un spațiu strategic și geo-economic de care depinde status-quo-ul politic al emisferei estice și nu numai. Este o răspântie peste care nu se poate trece, vizată de toate Marile Strategii politico-militare ale actualilor jucători geostrategici globali, motiv pentru care, de decenii, a fost transformată într-o adevărată centură de ruine, precum observa Saul Cohen, adică un loc al războaielor și crizelor, al suferinței umane în formele sale sistemice, al infracționalității și terorismului, al fundamentalismului religios, războiului sectar și al masacrelor în numele religiei ș.a.m.d. Este un pivot global asupra căruia atrăgeau atenția toți marii geopoliticieni anglo-americani, de la Mahan, Mackinder și Spykman, la Brzezinski și Cohen. Cu toții, într-o formă sau alta, au avertizat Washingtonul asupra riscului pierderii hegemoniei globale în cazul unificării și pacificării Orientului Mijlociu sub o putere competitoare. Uitați-vă la masterplanul chinez al Belt and Road Initiative, pe unde trece și ce scop are, și veți găsi răspunsul la tot ceea ce se întâmplă în prezent.

Ciprian Demeter: Războaiele din Orientul Mijlociu sunt adeseori prezentate drept conflicte locale, însă efectele lor se resimt la nivel global, de la energie la migrație și securitate. Realitatea arată o interdependență tot mai accentuată. În ce măsură conflictele din Orientul Mijlociu influențează direct stabilitatea Europei și a ordinii globale?

Alba Popescu: Uitați-vă pe hartă, luați un creion și o riglă. Dacă uniți Parisul cu Capul Bunei Speranțe și Vladivostok veți obține un triunghi isoscel cu laturile egale de 6000 de mile. Dacă ridicați înălțimile acestui triunghi, veți vedea că se intersectează în dreptul Ierusalimului. Cu alte cuvinte, Ierusalimul reprezintă centrul de greutate al masei continentale a emisferei estice. A spus-o Mackinder, acum 100 de ani. Pe cale de consecință, pe principiul reverberației concentrice a crizelor și conflictelor, orice dinamică geopolitică ce antrenează Israelul/Palestina, sfârșește prin a afecta întreaga emisferă și nu numai. Desigur, primele zone vizate sunt cele din imediata vecinătate. România, spre exemplu, este direct vizată prin poziționarea sa pontică, deoarece regiunea Mării Negre este intim conectată la Orientul Mijlociu prin Turcia – stat cu dublă afiliere regională, pontică și medio-orientală și dublă afiliere continentală, eur-asiatică. În cazul unei destabilizări a Turciei, România intră în linia dreaptă a consecințelor. Din punctul meu de vedere, o destabilizare a Turciei este mai periculoasă pentru România decât orice alt război sau conflict pontic, pentru că atunci, unda de șoc dinspre Orient, migraționistă sau nu, nu va mai avea nici o barieră și va izbi din plin coastele pontice.

Și, așa cum am spus deja, Orientul Mijlociu deține resurse uriașe de hidrocarburi, 4 puncte de sufocare maritimă și este înconjurat de 5 mări strategice de care depinde economia globală. Pe cale de consecință, un război în această regiune nu are cum să nu producă efecte periferice și, în final globale. Este o chestiune matematică și faptul că unii decidenți occidentali au fost surprinși de impactul geoeconomic al atacării Iranului denotă lipsa noțiunilor elementare de geopolitică și geostrategie, o chestiune explicabilă prin ideologizarea iresponsabilă a învățământului de specialitate.

Ciprian Demeter: Iranul este unul dintre cei mai importanți actori regionali, cu o influență extinsă prin rețele politice, militare și ideologice. În același timp, este supus sancțiunilor și presiunilor internaționale constante. Cum evaluați poziția actuală a Iranului în arhitectura de securitate a Orientului Mijlociu?

Alba Popescu: Henry Kissinger, bine-cunoscuta eminență cenușie a politicii externe americane din perioada Războiului Rece, spunea în cartea sa despre ordinea mondială că status quo-ul Orientului Mijlociu este asigurat de echilibrul strategic dintre liderii celor două mari denominațiuni islamice, în speță Arabia Saudită și Iranul. El atrăgea atenția americanilor să evite orice poziționare partizană, pentru a nu deschide calea vreunui competitor în chiar ”inima” pivotului global. Evident, actuala administrație americană nu l-a citit pe Kissinger sau dacă a făcut-o, nu l-a luat în considerație. Și, mai mult, nu a luat în considerație nici “efectul Gaza” asupra opiniei publice din Orientul Mijlociu, Europa, SUA, Canada, Australia etc. Astfel că, în acest moment, America își numără pe degetele de la o mâna aliații regionali, mai exact regimurile aflate la conducerea statelor care le găzduiesc bazele militare, pentru că populațiile nu sunt neapărat de partea SUA și a Israelului, un aspect foarte important și pe deplin vizibil în Bahrein, unde o monarhie sunnită conduce un popor majoritar shiit, fidel teocraților iranieni, în Kuwait, unde casa al-Sabah a adoptat măsuri de forță pentru a limita manifestările pro-iraniene ale populației, sau în Qatar, unde a fost nevoie de o lege marțială pentru a preveni eventualele acțiuni de protest. De asemenea, în Iordania, monarhul hashemit este tot mai contestat de popor din cauza relațiilor sale cu Occidentul, iar, în Arabia Saudită, casa dinastică gestionează nemulțumirea internă generată de acțiunile Israelului în regiune printr-o retorică oficială împotriva Tel-Aviv-ului, mai ales după devoalarea în presă a rolului jucat de prințul moștenitor saudit în decizia administrației Trump de a ataca Iranul. Și toate acestea în timp ce Rusia și China își consolidează imaginea în regiune, iar formatele așa-zis multipolare devin tot mai atractive pentru jucătorii regionali.

În acest moment Iranul poartă un război pentru care s-a pregătit din 1979 încoace, un război total, nelimitat, hibrid, cu reale șanse de a se transforma în război civilizațional. Este un război în care Iranul se autodefinește ca fiind un soi de Mahdi planetar, ce va învinge Răul Suprem prin martiriul sfințitor al poporului său, un război geoeconomic, informațional, cognitiv, cu accente escatologice, menit să discrediteze imaginea de hegemon atotputernic a Americii și să-i chestioneze superioritatea tehnologică militară. Este, de asemenea, un război în care îi are de partea sa pe musulmanii de rând, indiferent de denominațiune, laolaltă cu facțiuni importante din Frăția Musulmană Egipteană, la care se adaugă statele vizate de nevoile securitare ale Israelului, precum Turcia, Libanul și Egiptul, puteri nucleare precum China, Rusia, Coreea de Nord, Pakistan, și o parte importantă a opiniei publice globale, care folosește contextul pentru a lovi politic în președintele Trump și în premierul Netanyahu, pentru că, inexorabil, decizia neinspirată a administrației Trump de a ataca Iranul se contabilizează politic și anunță o victorie radicală a democraților în alegerile parțiale din noiembrie. Poziționarea partidelor de partea ”cauzei palestiniene” și acum a iranienilor, valabilă nu doar în SUA, ci și în restul Occidentului Colectiv, beneficiază de un spor de simpatie în rândurile electoratului indecis.

Dacă va supraviețui, Iranul își va consolida rolul de hegemon regional, devenind axul unei viitoare integrări a Orientului Mijlociu în Blocul Asiatic. Dacă nu, locul său va fi luat de Turcia, o Turcie timorată însă, conștientă de marile sale vulnerabilități, dintre care se evidențiază problema kurdă. Per ansamblu, într-un astfel de deznodământ, lumea islamică va fi mult șubrezită, sporind valențele de hegemon regional ale Israelului și șansele reconfigurării granițelor sale în conformitate cu hărțile mentale ale Israelului biblic. În oricare dintre cazuri, însă, Iranul își va menține statutul de lider al lumii shiite.

Ciprian Demeter: Dosarul nuclear iranian rămâne un punct sensibil, care generează tensiuni între Teheran și Occident, dar și neliniști în rândul statelor din regiune. Negocierile par blocate într-un cerc vicios. Credeți că mai există spațiu real pentru o soluție diplomatică în problema nucleară iraniană?

Alba Popescu: În acest moment, al confruntării cinetice dintre Iran și binomul SUA-Israel, problema soluționării diplomatice pare depășită. Dar, nimic nu este imposibil. Cred în continuare în capacitatea americanilor de a gestiona situația și de a găsi o cale de a încheia acest război, care amenință însăși ordinea mondială. Este un război care nu ar fi trebuit să urmărească o schimbare de regim la Teheran, ci mai degrabă, găsirea unor parteneri de dialog rezonabili, doar că lichidarea Marelui Ayatollah Ali Khamenei și înlocuirea sa cu fiul acestuia a tăiat orice șansă de reconciliere directă. Prin urmare, soluția diplomatică nu se va putea găsi în relația dintre beligeranți și nici în intervenția celorlalte state medio-orientale, ci în medierea Chinei și a Rusiei, puternicii aliați ai regimului de la Teheran, mediere care ar putea pune în discuție și viitorul nuclear al Iranului.

Ciprian Demeter: Iranul nu este doar un actor extern, ci și o societate complexă, cu tensiuni interne, generații tinere și presiuni sociale tot mai vizibile. Aceste dinamici interne sunt adeseori ignorate în analiza geopolitică. Cât de mult pot influența evoluțiile interne din Iran direcția sa geopolitică externă?

Alba Popescu: Poporul iranian are o istorie multimilenară, imperială, civilizatoare, de care este foarte mândru. A trecut prin mari încercări istorice și, chiar dacă a sfârșit prin a împărtăși Islamul în detrimentul religiei sale străvechi, zoroastriste, a ales shiismul, pesemne și dintr-o reacție de frondă față de agresorii săi arabi, sunniți, shiism care a împrumutat din hagiografia creștină și a inclus martiriul în dogmă, ca o cale sigură spre mântuire. Iranienii sunt oameni de munte, duri, rezistenți, conservatori, oameni obișnuiți cu vicisitudinile naturii, cu penuria și sacrificiile. Moartea nu îi sperie ca pe majoritatea oamenilor, pentru că îi va aduce alături de Allah, în lumina lui. Chiar dacă există o propensiune firească a tineretului educat spre modernism și eliberare vestimentară din chingile dogmei islamice, în special în rândul locuitorilor din urbanul mare, aceasta nu anulează conservatorismul specific societății iraniene, cu atât mai mult cu cât troțkismul cultural a demolat șansele Occidentului de a mai seduce geopolitic alte spații. Prin urmare, oricât de mult și-ar dori tinerii iranieni să iasă de sub patronajul mullahilor, alternativa oferită de un Occident decadent, zguduit de scandaluri de tip Epstein, este din start respinsă, cu atât mai mult cu cât această alternativă gravitează în jurul fiului fostului Șah, Mohammad Reza Pahlavi, a cărui memorie este respinsă de mulți iranieni, din cauza opulenței deșănțate și a modului brutal în care a condus țara. În plus, în actualul context geopolitic, Iranul este înconjurat de state interesate în menținerea orânduirii sale. Așadar, este puțin probabil ca minoritățile naționale, dispuse compact mai ales în nordul și estul țării, să fie antrenate în acțiuni destabilizatoare. Poate cu excepția kurzilor, care ar putea fi, din nou, mesmerizați cu promisiunea statalității mult visate. Și, să nu uităm că, în lumea musulmană, identitatea religioasă excede în importanță identitatea etnică și că lichidarea Marelui Ayatollah este echivalentă cu uciderea Papei, a lui Dalai-Lama sau a oricărui întâi-stătător al vreunei confesiuni, având efecte majore în direcția sporirii coeziunii societale.

Pe cale de consecință, este greu de crezut că va există o revoltă internă menită să dărâme regimul și să schimbe alianțele Iranului. Dar nimic nu este imposibil.

Ciprian Demeter: Statele Unite au jucat decenii la rând rolul de arbitru și forță dominantă în Orientul Mijlociu, însă implicarea lor pare tot mai selectivă. Prioritățile globale ale Washingtonului se schimbă. Asistăm la o retragere strategică a SUA din Orientul Mijlociu sau la o redefinire a prezenței sale?

Alba Popescu: La ora actuală, SUA își apără poziția de hegemon global în fața Chinei și încearcă să implementeze o contra-strategie menită să blocheze masterplanul hegemonic chinez. Este vorba despre ”comunitatea destinului comun al omenirii”, sintagma care definește sfera de influență pe care Beijingul o construiește pe 4 continente (Asia, Europa, Africa, America de Sud) și 4 oceane (Pacific, Indian, Atlantic, Arctic), sferă de influență care are la bază Inițiativa geoeconomică a Drumului și Centurii Mătăsii, peste care s-au suprapus Inițiativa de Securitate Globală, Inițiativa de Guvernanță Globală și multitudinea de inițiative menite să îi asigure supremația globală tehnologică și civilizațională.

Plan contrastrategic ce presupune atât scoaterea din joc a hub-urilor, a pivoților de tipul Iranului, de exemplu, de care depind buna funcționare a coridoarelor strategice și geo-economice chinezești, cât și asigurarea resurselor necesare supremației tehnologice. Resurse care includ atât minereurile strategice, cât și hidrocarburile fără de care super-computerele și toate celelalte echipamente ce produc așa-numita inteligență artificială nu pot performa. Prin urmare, tot acest tumult geopolitic este parte integrantă a acestei contra-strategii americane, care a început în perioada primei administrații Trump, când relațiile sino-americane s-au gripat în plan tarifar și economic și au continuat acum, prin scoaterea din joc a surselor ieftine de hidrocarburi ale Chinei. Și amintesc aici Sudanul, Nigeria, Venezuela, Iranul. În aceeași cheie contra-strategică trebuie înțeleasă și problema Groenlandei, a Albertei și redobândirea controlului de către americani a Canalului Panama, zone strategice în care prezența chineză devenise foarte intensă. Doar că, la fel ca într-o boală, este mai ușor să previi decât să vindeci. Americanii au lăsat lucrurile să se întâmple, orbiți de mercantilism, autosuficiență și troțkism, iar acum s-au trezit că istoria se repetă și că Războiul Peloponeziac este mai actual ca oricând.

Am scris despre planul geostrategic chinez de ani buni. Am scris și despre planul geostrategic rusesc de ani buni. Am avertizat cu privire la pierderea Africii de către Occidentul Colectiv și împărțirea emisferei estice pe direcția nordului rusesc și a sudului chinez, pe axa Tropicului Cancerului, urmată de prinderea Europei într-un clește geopolitic ruso-chinez. Am avut, se pare, dreptate. Atacarea Iranului, urmată de perturbarea capacităților de producție și transport ale hidrocarburilor din Golful Persic și a traficului naval prin 2 din cele 7 puncte de sufocare maritimă ale lumii au repus Rusia pe poziția sa anterioară, de influență, în raport cu Europa. Poziție pierdută după invadarea Ucrainei în 2022 și recâștigată acum, după ce câmpurile gazifere ale Qatarului au fost vizate de rachetele iraniene, hidrocarburile Orientului Mijlociu ajung tot mai greu în Europa, iar Ucraina este prinsă în menghină, între nevoile sale de țară aflată în război și cererile aliaților săi de a da drumul transporturilor de gaze dinspre agresorul său. Este o poziție recâștigată de Rusia atât în raport cu Europa, cât și în raport cu China, care o subordonase și o transformase într-un proxy al său în competiția hegemonică cu SUA. Astfel că, la ora actuală, trilaterala SUA-Rusia-China s-a refăcut și nu ar fi exclus ca, la un moment dat, să asistăm la implementarea modelelor globale concepute de Kalergi, Haushofer și Dughin, care închideau SUA în emisfera lor vestică, lăsând estul global la dispoziția puterilor acestei emisfere. La fel cum nu ar fi câtuși de puțin exclus ca planul contra-strategic american să reușească și Israelul, care este capul său de pod medio-oriental, să domine nestingherit pivotul global.

Dar, pentru aceasta este nevoie de luciditate și de înțelegerea faptului că NATO este o sursă de putere pentru SUA și nu o povară, că fără NATO, SUA devin esențialmente o putere a emisferei vestice și că, în geopolitică, sentimentele personale și eresurile mesianice ale unor minți tulburate sunt căile sigure spre dezastru. Și nu pot să nu atrag atenția asupra riscului atragerii în conflict a Turciei, vizată de declarațiile belicoase ale unor politicieni înfierbântați, care ar spulbera efectiv Alianța și ar crea terenul fertil pentru o viitoare ordine ruso-chineză a emisferei estice. Dar și asupra distrugerii moscheii Al-Aksa, loc simbolic al Islamului, care ar putea declanșa războiul civilizațional și ar detona efectiv toate regimurile pro-americane din lumea islamică – o adevărată catastrofă geopolitică pentru SUA, care și-ar pierde orice relevanță într-un spațiu atât de valoros geopolitic. Acest spațiu ar glisa in corpore spre blocul ruso-chinez, situație în care, Europa, cu crizele sale suprapuse, cu troțkismul care i-a șubrezit liantul civilizațional și politicile sale verzi ce i-au distrus sursele convenționale de energie, cu eresurile sale eurocentrice bazate pe cupola de securitate asigurată de alții (SUA), ar putea fi doar o nucă moale, prinsă în cleștele geopolitic ruso-chinez.

Prin urmare, că să revin la întrebarea dvs, în acest moment SUA nu au nicio intenție de a se retrage din Orientul Mijlociu. Din contră, Washingtonul încearcă să scoată din joc furnizorii de energie ieftină ai Chinei și să blocheze atragerea Orientului Mijlociu în sfera de influență a Blocului Asiatic. Cât succes vor avea… râmâne de văzut în perioada următoare.

Rogobete spune că a participat la evenimentul „Adicțiile la copii și adolescenți” organizat la Palatul Cotroceni – o discuție sensibilă, dar necesară.

„Este al treilea proiect pe care îl construim împreună cu Administrația Prezidențială în zona de sănătate, în cadrul proiectului social și de conștientizare „România în Lumină”. Aceasta arată că abordăm teme importante într-un mod consecvent și pe termen lung, nu doar punctual”, spune ministrul Sănătății.

Acesta afirmă că la eveniment a participat și Mirabela Grădinaru, dar și de Melania Medeleanu și echipa Asociației Zi de Bine, care lucrează direct cu tinerii și au dezvoltat programe dedicate prevenției și intervenției în zona adicțiilor.

„Adicțiile nu pot fi abordate dintr-o singură perspectivă. Ele nu țin doar de medicină, doar de educație sau doar de familie, ci de toate acestea împreună. Rezultatele apar acolo unde medicina, educația și comunitatea merg pe același traseu, nu pe direcții paralele. Iar atunci când intervenția întârzie, costurile sunt reale. De aceea, prevenția timpurie contează. Nu ca idee, ci ca intervenție concretă, înainte ca lucrurile să se agraveze. În sănătate, facem deja pași concreți în această direcție: derulăm programe de screening pentru bolile cardiovasculare, oncologice și diabet și am lansat recent programul de screening neonatal. În același timp, dezvoltăm componenta de sănătate mintală, un domeniu rămas mult timp în urmă. Schimbarea începe atunci când cineva îți acordă suficientă încredere pentru a te lăsa aproape, astfel încât, în timp, să poți construi lucruri durabile”, spune ministrul Sănătății.