Rareș Bogdan, membru al Parlamentului European, a fost invitat la Antena 3 CNN, unde a susținut că disputele interne din Partidul Național Liberal riscă să distragă atenția de la adevăratele mize pentru România.

Europarlamentarul a respins etichetele de „puciști” folosite în spațiul public pentru a descrie anumite grupuri critice din partid, afirmând că preocuparea sa principală este direcția strategică a României, nu luptele interne.

„Eu vă spun un singur lucru. Eu cred că sunt oportunități pentru România.

Cred că filozofia bazată pe tăieri, pe impozitări, pe supraimpozitări, pe biruri puse către micile companii este greșită. Cred că România are o șansă istorică, pentru că este poziționată foarte bine, pentru că este o țară profund pro-occidentală, pro-americană, să aducă business mult în România, care să aducă bani la bugetul României și să nu ne uităm ca și contabilii cu mânecuțe doar la chestiunile pe care le putem tăia și să ne uităm mai atent.

Sigur, trebuie flexibilizat statul, trebuie făcută puțină ordine în companiile unde încasează oameni bani, fără a face lucruri extraordinare, foarte bune. Dar trebuie făcută reforma administrativă reală, dar nu văd că se mai vorbește de ea.”

Critici la adresa disputelor din PNL

Rareș Bogdan a declarat că există persoane care îl contestă pe Ilie Bolojan, deși acestea au susținut anterior strategii electorale care au dus PNL la rezultate slabe.

„Nu distrugi partidul, dar trebuie să înțelegem ce a funcționat și ce nu”, a spus acesta.

El a subliniat că voturile de încredere din forurile interne au fost „covârșitoare” și a respins ideea unei schimbări iminente la vârful partidului.

Viziune economică: investiții, nu austeritate

Europarlamentarul a criticat filosofia bazată exclusiv pe tăieri bugetare, impozitări și presiune fiscală asupra micilor companii.

În opinia sa, România are „o șansă istorică” de a deveni un hub investițional regional, datorită poziționării geopolitice și orientării pro-occidentale.

Rareș Bogdan a invocat exemple din Ungaria și Cehia, unde fonduri majore de investiții au atras miliarde de euro, întrebând retoric de ce România nu reușește să valorifice aceleași oportunități.

„Să văd că vin investiții, să văd că deschidem piesele pe energie, pe metale rare, pe resurse. Să văd că, de exemplu, fondul Mubadala, care pe data de 30 decembrie era la Budapesta și acolo la Praga și a adus investiții de 7 miliarde, respectiv de 11 miliarde în cele două țări, mă întreb de ce nu a fost și în România? De ce România nu înțelege că sunt bani în pietre?”

Reforma statului și mesajul politic

El a susținut necesitatea unei reforme administrative reale, dar a atras atenția că subiectul a dispărut din agenda publică.

De asemenea, a afirmat că a militat în ședințele de coaliție împotriva majorării impozitelor pe dividende și a restrângerii pragurilor pentru microîntreprinderi, măsuri pe care le consideră dăunătoare economiei.

„Eu încerc să atrag atenția că România trebuie să schimbe filozofia. Avem toate atuurile ca să oprești extremismul, ca să aduci România acasă din sudul Spaniei, din Grecia, din Cipru, unde deja câștigă destul de puțin. Nu sunt venituri foarte mari. Trebuie să crești nivelul de trai în România”, a concluzionat Rareș Bogdan.

Liderul UDMR a subliniat, marți seara, la Digi24, că actuala stare de fapt blochează orice formă reală de control asupra serviciilor de informații și amână pe termen nelimitat o reformă necesară.

„Se vorbește de controlul civil și de servicii de inteligență civile. Nu avem niciunul dintre aceste două chestiuni. Controlul parlamentar e cum e, când nu ai director civil, nici măcar acest control nu poate fi exercitat cum ar fi trebuit. (…) Important este ce se va întâmpla pe termen mediu și pe termen lung cu aceste servicii, fiindcă dacă ne gândim la o reformă de demilitarizare, nu se poate face de la o zi la alta”, a spus Kelemen Hunor.

Politicianul a punctat că o astfel de transformare ar putea dura până la un deceniu, însă reproșează autorităților că nici măcar nu au deschis dialogul pe această temă.

„Trebuie să ai un parcurs de 5, 6, 7, 8 ani, poate un deceniu. Dar dacă nici nu ne apucăm să discutăm despre aceste aspecte, la ce să ne așteptăm? Nu am participat la nicio discuție, nu pot să spun mai mult decât v-am spus, că nu știu, nu am fost întrebat, dar important este ce vom face. Vom reforma serviciile și controlul civil, controlul parlamentar asupra serviciilor, sau nu?”, a întrebat liderul UDMR.

Kelemen Hunor a concluzionat că mingea se află în curtea Administrației Prezidențiale, de unde este așteptată o propunere oficială către Parlament, conform legii.

„La un moment dat trebuie să vină președintele cu o propunere, că asta este curtea președintelui. Nu știu ce gândire are. Nu am discutat cu el despre aceste aspecte. (…) Dacă stăm așa, nu rezolvăm nimic. Riscul este să nu existe această gestionare cum scrie legea și cum e așteptarea până la urmă a societății”, a spus președintele UDMR.

”Teatrul e o poveste, pe care dacă nu o spui din suflet, nu ajunge nicăieri.” – Ștefan Iordache

Astăzi, când calendarul marchează simbolic ziua în care s-ar fi împlinit 85 de ani de la nașterea sa, nu comemorăm doar un nume dintr-o enciclopedie teatrală, ci celebrăm o stare de spirit, un mod de a exista în artă și în viață, o lecție de noblețe și boemie pe care timpul nu o poate șterge.

Povestea lui a început într-o zi de iarnă, pe 3 februarie 1941, la București, deși primii pași i-a făcut la Calafat, în liniștea patriarhală a bunicilor. Destinul său avea să fie scris în ”patria” Rahovei, cartierul bucureștean pestriț și viu, unde a crescut alături de părinți simpli – Elena și Traian. Tatăl, un croitor de lux, i-a transmis poate acea eleganță înnăscută, acea ținută care făcea ca orice costum, fie el de prinț sau de cerșetor, să stea impecabil pe Ștefan.

Deși părinții visau pentru el o carieră ”serioasă”, științifică, iar tânărul Ștefan excela la matematică, destinul a avut o ironie fină. Eșecul la admiterea la Medicină, la doar 16 ani, a fost, paradoxal, cel mai mare noroc al culturii românești. Dacă ar fi devenit medic, ar fi vindecat trupuri; devenind actor, a vindecat milioane de suflete, căci intrarea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1959, la clasa lui Dinu Negreanu, a fost începutul legendei. A absolvit cu nota 10, printre primii, dintr-o ”Generație de Aur” alături de Irina Petrescu și Valentin Uritescu, demonstrând încă de la examenul de licență, prin rolul din ”Ascensiunea lui Arturo Ui”, că s-a născut pentru această meserie.

Scena unui teatru ajunge în timp să definească viața unui actor. Văzută prin lentilele istoriei, scena și actorul sunt oglinda aceluiași destin, reflectându-se reciproc până la contopire. Pentru Ștefan Iordache, Teatrul Nottara a fost sanctuarul devenirii sale. A debutat pe scena Teatrului Nottara în 1965 cu spectacolul ”Tigru”, unde alături de Ileana Predescu, a interpretat un rol (Ben) plin de emoție și de o acuratețe artistică cu totul aparte, anunțând nașterea unui mare talent. În timp, spectacolul a devenit unul de mare succes pe scena bucureșteană, cimentând relația specială dintre actor și acest teatru.

Spectacolele lui Ștefan Iordache au curs în următorii ani, perioada 1965-1985 fiind una de efervescență creatoare. A strălucit în ”Omul care și-a pierdut omenia” de Horia Lovinescu, a fermecat în ”Au fost odată două orfelinate” de Adolphe Philippe D`Ennergy, a adus gravitatea necesară în ”O noapte furtunoasă” de Caragiale și a explorat profunzimi psihologice în ”Amintirile Sarei Bernhardt” de John Murrell sau ”Timon din Atena” de Shakespeare.

Despre această perioadă de glorie, Ștefan Iordache avea să se confeseze cu o modestie dezarmantă într-un interviu acordat lui Constantin Fugașin în revista Teatrul (decembrie 1987): ”Nu m-a interesat niciodată ideea de vedetă. Sarcina mea se consumă pe scenă. Când am intrat la Nottara nu îndrăzneam să scot o vorbă. Nottara-ul lui Lovinescu a avut un rost în viaţa mea”. Pentru el, actoria nu era o meserie, ci o stare de grație: ”E divină meseria de actor deoarece nu te poţi repeta seară de seară. Niciun spectacol nu seamănă cu altul pentru că nici eu cel de azi nu semăn cu cel de ieri. Cred că există ceva deasupra actorului, ceva care ne ajută să depăşim orice greutăţi, să uităm orice durere când păşim pe scenă”.

În 1994, după peripluri artistice la alte teatre, Ștefan Iordache a revenit pe scena Nottara pentru a juca într-un spectacol care avea să facă istorie, ”Prințul negru” de Iris Murdoch. Distribuția a fost una de excepție, reunind actori precum Victoria Cociaș, Constantin Cotimanis, Dana Dogaru, Ion Haiduc, Alexandru Jitea, Justian Radu, Cristian Julian Stoica și Camelia Zorlescu, un maraton artistic ce a durat aproximativ opt ani, cu peste 100 de reprezentații, un succes fulminant care i-a reconfirmat statutul de ”monstru sacru”.

Actrița Victoria Cociaș își amintește cu nostalgie de acea perioadă de glorie artistică a teatrului, o vreme în care echipa era o a doua familie.”„Iordache este parte a istoriei Nottara. El făcuse și un Hamlet celebru pe scenă aceasta”. Dincolo de replicile rostite pe scenă, Victoria Cociaș dezvăluie omul din spatele măștii: ”Ștefan Iordache era un mare actor care era și foarte generos, spiritual, cald și sensibil. Eu m-am înțeles foarte bine cu el și nu numai eu. Se înțelegea bine în general cu toată lumea”.

Dar geniul vine la pachet cu rigoarea și, uneori, cu superstiția. Iordache avea ritualurile sale, respectate cu sfințenie, care trădau respectul imens pentru actul artistic.”„El era întotdeauna în cabină cu două ore înainte de spectacol, indiferent că juca table sau șah sau cărți cu oamenii din teatru, cu oamenii de la scenă sau se odihnea sau repeta. Niciodată nu venea mai târziu de două ore de începerea spectacolului”, își amintește colega sa de scenă. Mai mult, sensibilitatea sa extremă se manifesta și prin mici superstiții: ”Nu se urca niciodată în avion fără să vorbească mai întâi cu o anumită persoană când plecam în turnee. Avea superstiții de genul acesta. Toți artiștii au ciudățeniile lor”.

Ștefan Iordache nu a fost doar un ascet al scenei, ci și un prinț al boemei. După repetițiile intense la ”Prințul negru”, viața continua, nu se oprea brusc la ieșirea din teatru. Victoria Cociaș rememorează serile magice petrecute împreună, o echipă sudată nu doar de aplauze, ci și de prietenie: ”Aveam seri pe care le petreceam la Șarpele Roșu împreună. Am fost o echipă foarte sudată. Pe vremea aceea nu alerga lumea atât de mult după bani. Nu fugeau foarte repede acasă după repetiţii. Rămâneam, discutam! Totdeauna o echipă care repeta într-o anumită perioadă se suda”.

Este portretul unei epoci în care timpul avea altă răbdare cu oamenii, o epocă pe care Iordache a trăit-o din plin, alături de prietenii săi de suflet, Gheorghe Dinică și Nelu Ploieșteanu. Astăzi, acea comuniune pare pierdută: ”Oricum stăteam mult mai mult timp decât se stă în ziua de astăzi. În prezent, fiecare fuge în diverse direcţii ca să trăiască decent. Condiţia artistului este să alergi după un proiect sau altul”, declara cu tristețe Victoria Cociaș.

Dacă teatrul i-a oferit efemeritatea gloriei de o seară, cinematografia i-a asigurat nemurirea. Timp de o jumătate de secol, pelicula a captat privirea sa magnetică. De la debutul în ”Străinul” (1964), trecând prin capodoperele lui Daneliuc (”Ediție specială”, ”Glissando”) și Pintilie (”De ce trag clopotele, Mitică?”), Ștefan Iordache a construit o galerie de personaje complexe, chinuite, vii.

Dar pentru conștiința colectivă a românilor, Ștefan Iordache va rămâne pentru totdeauna Victor Petrini. În ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), sub bagheta lui Șerban Marinescu, marele actor nu a interpretat un personaj de roman, ci a întruchipat suferința intelectualului zdrobit de istorie, iubirea mistuitoare și disperarea lucidă. Alături de mari actori precum Gheorghe Dinică, Victor Rebengiuc sau Maia Morgenstern, el a transformat filmul într-un document de suflet al poporului român, căci acea replică nerostită, dar simțită în fiecare cadru –- durerea de a fi lucid într-o lume absurdă – a fost marca sa înregistrată.

În spatele ”monstrului sacru” s-a aflat mereu o femeie excepțională. Mihaela Tonitza-Iordache, nepoata pictorului Nicolae Tonitza, i-a fost soție, muză și sprijin timp de 40 de ani. Pentru ea a cântat melodiile compuse de Dan Iagnov, cântece precum ”Nu știam că te iubesc atât de mult” sau ”Magazinul meu de vise”, care nu erau simple șlagăre, ci declarații de dragoste transformate în muzică. Vocea sa, deși nu căuta perfecțiunea notelor, găsea mereu adevărul emoției, fie că era pe scena festivalului de la Mamaia, fie pe un disc de autor.

Finalul a venit prea devreme, la doar 67 de ani, într-un spital din Viena, departe de scena pe care o iubea și de ”Șarpele Roșu” unde viața se celebra prin cântec. Pe 14 septembrie 2008, Regele a făcut ultima plecăciune. S-a retras la Gruiu, locul său de liniște, lăsând în urmă o lume mai săracă, mai lipsită de mister și de acea eleganță a boierului de spirit.

Astăzi, Ștefan Iordache este prezent în steaua de pe Aleea Celebrităților, în festivalurile care îi poartă numele, dar mai ales în memoria zidurilor de la Nottara, care încă păstrează ecoul pașilor săi, făcuți cu două ore înainte de spectacol, într-un ritual sacru al respectului față de public.

Ștefan Iordache nu a murit, căci regii nu mor niciodată; ei doar se retrag în legendă. De fiecare dată când cortina se ridică la Nottara sau oriunde în România, în întunericul sălii, o parte din spiritul său este acolo, veghind ca ”jocul de-a viața și de-a moartea” să continue. Noi am rămas cu dorul și cu graba vremurilor moderne, el a plecat cu gloria și cu liniștea ritualurilor sale, lăsându-ne moștenire cel mai prețios dar: amintirea unui om care a știut să fie, în aceeași măsură, Prinț al scenei și Prieten al sufletelor noastre.

Poate că acum, într-un colț de Rai boem, Ștefan Iordache a reîntregit masa de la ”Șarpele Roșu” cu Gheorghe Dinică și Nelu Ploieșteanu. Acolo nu se mai grăbește nimeni acasă după repetiție, acolo timpul are răbdare, iar discuțiile despre artă nu se termină niciodată. Nouă, celor de jos, prinși în alergătura pentru un trai decent, ne rămâne doar să privim spre el ca spre un reper de noblețe și să ne amintim că, odată, pe pământ, a pășit un actor care credea că ”Dumnezeu este în noi”. Și în el a fost, cu prisosință.

Un studiu recent, publicat în revista științifică The Lancet Planetary Health, dedicată relației dintre mediu, climă și sănătate, dezvăluie că, dacă producția mondială de plastic continuă în ritmul actual, costurile pentru sănătatea populației globale vor crește dramatic până în anul 2040.

Cercetarea, prezentată de Futura-Sciences, pornește de la cantitatea de plastic produsă la nivel mondial: peste 400 de milioane de tone sunt fabricate anual. Din acestea, aproape două treimi ajung, mai devreme sau mai târziu, la gunoi, în sistemele de colectare ale orașelor și comunelor.

Sursă constantă de poluare

Odată ajuns acolo, plasticul nu dispare. Dimpotrivă, pe tot parcursul ciclului său de viață – de la extracția petrolului și gazelor folosite ca materie primă, la producție, transport, reciclare sau incinerare – el generează emisii de gaze cu efect de seră, contribuie la poluarea aerului și eliberează substanțe chimice toxice, cu efecte directe asupra sănătății.

Autorii studiului, cercetători din Marea Britanie și Franța, au folosit modele statistice pentru a estima impactul cumulativ al acestor procese. Echipa include specialiști de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, una dintre cele mai importante instituții de cercetare în sănătate publică din Regatul Unit, precum și de la Institut national de la recherche agronomique – institut public francez care studiază agricultura, alimentația și mediul.

Prețul sănătății până în 2040

Rezultatele sunt îngrijorătoare. Dacă modul actual de producere și gestionare a plasticului rămâne neschimbat – scenariul „business as usual” – impactul asupra sănătății la nivel mondial ar putea ajunge la 83 de milioane de ani de viață pierduți până în 2040.

Practic, raportat la anul de referință 2016, impactul aproape s-ar dubla, de la aproximativ 2,1 milioane de ani de viață pierduți la 4,5 milioane.

Un impact mai mare decât se credea

„Poluarea cu plastic și emisiile asociate ciclului său de viață afectează viața și bunăstarea populațiilor din întreaga lume, dar amploarea acestor efecte asupra sănătății nu a fost încă pe deplin cuantificată”, explică cercetătorii.

Potrivit acestora, efectele asupra sănătății sunt legate de încălzirea globală, poluarea aerului și de apariția bolilor, inclusiv a unor decese premature, cauzate de expunerea la substanțe chimice toxice.

Ciclul unei sticle de plastic

Pentru a face mai ușor de înțeles acest mecanism, una dintre autoarele studiului, Megan Deeney, oferă exemplul unei simple sticle de apă. Aceasta este fabricată din petrol și gaze fosile, transformate în polietilen tereftalat (PET) și transportată pe distanțe lungi până la consumator. După utilizare, chiar și în condițiile reciclării, are șanse mari să ajungă într-o groapă de gunoi. Acolo, în timp, se descompune și eliberează substanțe chimice în mediul înconjurător.

Efecte care nu au fost măsurate

Cercetătorii atrag atenția că studiul nu surprinde pe deplin amploarea riscurilor. Analiza nu include expunerea directă a populației la substanțele care pot migra din ambalajele alimentare – precum microplasticele sau alți compuși chimici – ceea ce înseamnă că impactul real asupra sănătății ar putea fi chiar mai mare decât cel estimat.

Soluția: mai puțin plastic

Există însă și vești mai puțin sumbre. Modelele arată că impactul asupra sănătății ar putea fi redus cu aproximativ 43% până în 2040, dacă statele ar adopta politici ferme: reducerea producției de plastic, îmbunătățirea colectării și eliminării deșeurilor, creșterea reciclării, înlocuirea unor produse din plastic cu materiale alternative și introducerea sistemelor de reutilizare.

Însă cea mai eficientă măsură rămâne reducerea producției de plastic în sine, chiar și fără substituirea imediată a materialelor, atrag atenția specialiștii. Un acord în acest sens la nivel mondial nu a fost posibil până acum, în principal din cauza intereselor economice ale statelor producătoare de petrol. „În fața unei crize de sănătate publică la scară mondială, nimic nu împiedică însă țările să acționeze la nivel național”, consideră cercetătorii.

Fostul soț al fostei Prime Doamne a SUA, Jill Biden, a fost pus sub acuzare pentru crimă de gradul întâi după moartea soției sale, survenită în urma unui presupus incident domestic în statul Delaware, potrivit TheIndependent.

William „Bill” Stevenson, în vârstă de 77 de ani, a fost reținut luni și acuzat în legătură cu decesul soției sale, Linda Stevenson, în vârstă de 64 de ani.

Potrivit poliției, incidentul a avut loc târziu în seara zilei de 28 decembrie, la domiciliul cuplului din Wilmington.

Arestarea, în urma unei anchete de peste o lună

Conform Diviziei de Poliție din Comitatul New Castle, agenții au intervenit în urma unui apel privind o dispută domestică într-o locuință din cartierul Oak Hill.

La intrarea în casă, polițiștii au găsit-o pe Linda Stevenson inconștientă, în sufragerie.

Au fost aplicate manevre de resuscitare, însă femeia a fost declarată decedată la fața locului.

Anchetatorii nu au oferit detalii despre cauza morții sau despre circumstanțele exacte care au precedat decesul.

Stevenson a fost arestat la aceeași adresă unde a fost descoperit trupul neînsuflețit al soției sale.

În prezent, el se află în custodia Centrului de Detenție Howard Young, după ce nu a reușit să achite cauțiunea stabilită la 500.000 de dolari.

Informații limitate pe măsură ce dosarul avansează

La momentul incidentului, relatările indicau că Stevenson a fost cel care a contactat autoritățile și a cooperat cu anchetatorii.

Inițial, nu au fost formulate acuzații, iar investigația a continuat timp de peste o lună înainte de arestare.

Până în prezent, autoritățile nu au oferit informații suplimentare despre probe sau posibile motive.

Căsătoria anterioară cu Jill Biden atrage atenția publică

William Stevenson a fost căsătorit cu Jill Biden, pe atunci Jill Jacobs, între anii 1970 și 1975.

Cei doi s-au cunoscut pe vremea când ea era studentă în Delaware, iar ulterior au divorțat.

După divorț, Jill Biden s-a căsătorit cu Joe Biden în 1977.

Stevenson a devenit cunoscut ulterior ca fondator al Stone Balloon, un bar universitar popular din apropierea Universității din Delaware.

În ultimii ani, Stevenson a contestat public relatările despre modul în care Jill Biden l-ar fi cunoscut pe viitorul său soț, afirmații respinse ferm de apropiați ai lui Joe Biden.

Ministrul a subliniat relația cu oficialul american și importanța parteneriatului cu statul Alabama în contextul securității regionale.

„O dimineață de lucru la Washington alături de Mike Rogers, Președintele Comisiei pentru Apărare din Camera Reprezentanților. Ne bucurăm de o prietenie de lungă durată cu congresmanul Rogers și de o relație remarcabilă cu statul pe care îl reprezintă, Alabama – partenerul nostru timpuriu în procesul de aderare la NATO”, a transmis Oana Țoiu pe X.

Principala temă a dialogului a vizat oportunitățile economice și militare pe care România le poate fructifica în contextul cererii internaționale actuale.

„Am avut un dialog axat pe situația de securitate și pe importanța creșterii investițiilor comune în industria de apărare pentru a spori capacitatea de livrare. Vedem oportunități reale pentru noi facilități de producție și mentenanță româno-americane, într-o perioadă de cerere crescută la nivel internațional”, a punctat ministrul.

Țoiu a reafirmat importanța sprijinului american pentru Flancul Estic și a lansat oficial o invitație pentru reprezentanții Congresului SUA de a vizita România anul viitor.

„Am apreciat susținerea constantă a Congresului față de securitatea la Marea Neagră și pe Flancul Estic. Consolidăm legăturile diplomatice cu Legislativul american și am transmis invitația de a vizita România în 2026, pentru a crește componenta economică a parteneriatului nostru strategic. Delegația noastră reflectă importanța acordată relației România-SUA, atât la nivelul administrației, cât și al Parlamentului”.

„O anchetă obiectivă și aprofundată a circumstanțelor de legalitate îndoielnică, precum și cooperarea juridică internațională sunt posibile numai dacă se lansează o anchetă preliminară”, a declarat procuratura generală a Lituaniei într-un comunicat, fără a numi suspecți sau infracțiuni specifice.

Marți, președintele Gitanas Nauseda a solicitat o anchetă principială a autorităților de aplicare a legii în acest caz, potrivit Reuters.

Mass-media lituaniană a relatat că numele mai multor modele și personalități din lumea artei lituaniene sunt menționate în dosarele publicate săptămâna trecută de Departamentul de Justiție al SUA.

Mai mulți artiști au anunțat boicotarea festivalului de artă Midsummer Vilnius, al cărui promotor, Valdas Petreikis, este menționat în dosare ca fiind beneficiarul unor plăți din partea lui Epstein.

Petreikis a declarat că nu era la curent cu infracțiunile lui Epstein la momentul cunoașterii lor, neagă comiterea vreunei fapte ilegale și se retrage din promovarea evenimentelor artistice din cauza reacției negative a opiniei publice.

Poliția și procurorii lituanieni evaluează în prezent informațiile făcute publice, analizează cadrul juridic și fac schimb de informații cu partenerii, a declarat procuratura generală.

Anunțul a fost făcut marți de Sorin Grindeanu, care se află în Israel, împreună cu ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete.

Grindeanu a transmis pe rețelele sociale că a discutat cu premierul israelian Benjamin Netanyahu despre dezvoltarea relațiilor economice dintre cele două țări.

„Am convenit să accelerăm legăturile economice: mai multe companii românești în Israel, noi investiții israeliene în România și expertiză de top în AI și tehnologie pentru consolidarea sectoarelor-cheie”, a scris președintele Camerei Deputaților.

Oficialul român a precizat că, deși a existat și o referire la relația bilaterală din trecut – fiind vorba de aproape nouă ani de la precedenta sa vizită oficială – accentul discuțiilor a fost pus pe proiecte de viitor.
„Vrem mai multe companii românești pe piața israeliană și investiții importante ale firmelor din Israel în economia noastră”, a menționat Grindeanu.

Transfer de know-how în AI și inovare

Potrivit acestuia, premierul israelian este „un partener apropiat al României” și poate sprijini transferul de know-how către economia românească.
„Sunt convins că ne va ajuta să preluăm de la companiile israeliene expertiza de cel mai înalt nivel în inteligență artificială și inovare tehnologică și să o aplicăm în toate ramurile esențiale ale economiei”, a spus Grindeanu.

Modelul israelian al start-up-urilor

Cooperarea economică și tehnologică s-a aflat și pe agenda întâlnirii de la Knesset, cu președintele Parlamentului israelian, Amir Ohana.
„Există toată deschiderea autorităților Statului Israel să dezvoltăm cooperarea bilaterală”, a transmis oficialul român, menționând că Israelul reprezintă un model de succes în ceea ce privește investițiile strategice în sectorul high-tech și dezvoltarea unui ecosistem solid de start-up-uri.

High-tech-ul ca soluție pentru debirocratizare

„Vrem să urmăm modelele economice de succes de aici – investiția strategică în sectorul high-tech și într-un ecosistem impresionant de start-up-uri, care reușesc să crească și să ajungă actori economici de top. Așa putem accelera creșterea economică, dar și să reducem birocrația statului în cel mai eficient mod”, a scris președintele Camerei Deputaților.

Principalele motive pentru care românii își doresc să prioritizeze slăbitul sunt sănătatea (40%), starea de bine (34%) și aspectul fizic (25%), arată un sondaj realizat la nivel național, la inițiativa Novo Nordisk.

Pentru majoritatea celor care au încercat să slăbească, rezultatele au fost inexistente(12%), minime sau nesustenabile(38%), kilogramele pierdute fiind recâștigate în timp (26%).

Cele mai folosite metode de slăbit

În topul metodelor utilizate de români pentru a slăbi se află sportul/fitnessul (37%), apoi dietele restrictive sau „diete-minune” (28%) și numărarea caloriilor ori folosirea aplicațiilor online (24%).

Sondajul arată că, pentru mulți respondenți, procesul de slăbire este unul ciclic, marcat de încercări repetate și rezultate temporare, iar efectul „yo-yo”, slăbit urmat de recâștigarea kilogramelor, este menționat frecvent.

Respondenții indică drept principale obstacole în menținerea greutății stresul, oboseala și stilul de viață modern (45%), lipsa voinței (34%), dar și lipsa informațiilor corecte (11%).

Obezitatea, boală cronică complexă

Această percepție este susținută și de datele europene. Un studiu realizat la inițiativa Novo Nordisk în cinci țări europene arată că 43% dintre respondenți nu știu că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică obezitatea drept o boală cronică complexă.

În România, potrivit Atlasului Obezității, aproximativ 40% dintre adulți trăiesc cu obezitate, iar peste 70% sunt în zona de suprapondere sau obezitate.

„Rezoluțiile de An Nou sunt adesea un punct de pornire bine intenționat, dar ele pot pune o presiune suplimentară pe oameni atunci când rezultatele nu apar. Datele acestui sondaj ne arată că avem un procent copleșitor de oameni convinși că doar voința lor este răspunzătoare de slăbit, respectiv 86%. Consider că este rolul nostru să încercăm să explicăm că obezitatea este o consecință a factorilor genetici, a factorilor de mediu, a diverselor situații prin care trecem. Să fim mai blânzi cu noi înșine: gestionarea greutății este un proces complex, care nu ar trebui văzut ca un eșec personal și să căutăm sprijin, mergând la doctor”, a declarat Katarzyna Kaspercka, reprezentantă a Novo Nordisk.

Deschidere către opțiuni medicale

Rezultatele arată și o deschidere către soluții medicale. Aproape o treime dintre respondenți (31%) spun că ar lua în considerare opțiuni medicale pentru gestionarea greutății dacă ar avea probleme de sănătate asociate obezității. Totodată, 25% afirmă că ar apela la farmacoterapie dacă ar avea informații clare și explicații medicale, iar 17% ar face acest pas dacă alte metode nu au funcționat.

Sondajul a fost realizat împreună cu iVox, în România, în ianuarie 2026, pe un eșantion de peste 1.000 de adulți, și a analizat rezoluțiile legate de slăbit, motivațiile, metodele folosite și nivelul de informare despre obezitate.

Ministerul arată că taxa de 25 lei pe coletele venite din afara Uniunii Europene cu valoare sub 150 euro a fost adoptată prin Legea nr.239/2025 și are un scop fiscal și de reglementare a fluxurilor de comerț electronic, într-un context în care volumele acestor importuri au crescut semnificativ în ultimii ani.

„În cazul coletelor de valoare mică (mai puțin de 150 euro), vândute și transportate din afara Uniunii Europene către clienți persoane fizice din România, se datorează TVA în România, indiferent unde se efectuează importul bunurilor. Astfel, locul livrării în cazul vânzărilor la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe într-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client este considerat a fi locul unde se află bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul acestora către client. În cazul vânzărilor la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client, locul livrării este considerat a fi statul membru respectiv, cu condiția ca TVA pentru aceste bunuri să fie declarată în cadrul Regimului special pentru vânzarea la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe. În caz contrar, este supus TVA importul bunurilor în România”, transmite Ministerul Finanțelor.
Reprezentanții instituției precizează că obligația plății revine furnizorului de bunuri, expeditorului sau entității care facilitează vânzările la distanță, iar coletele sunt identificate și raportate de către prestatorii de servicii poștale și curieri autorizați.

„Unele afirmații din mass-media susțin că redirecționarea coletelor prin alte state membre ar fi cauzată exclusiv de introducerea taxei. În realitate, piața logistică internațională este dinamică, iar operatorii și platformele de comerț online pot adapta rutele și procedurile în funcție de diversi factori comerciali, de reglementare și operaționali, nu doar de un singur element fiscal”, arată ministerul.

Conform instituției, taxa logistică de 25 lei se aplică pe teritoriul național și este încadrarea unei obligații fiscale interne, în conformitate cu legislația europeană și cu normele privind procedurile de import: „Astfel, România se aliniază legislației fiscale UE şi este o măsură care protejează suveranitatea economică a României prin asigurarea unui tratament fiscal echitabil între operatorii din Uniunea Europeană și cei din afara spațiului comunitar, prin reducerea riscurilor de subevaluare și evitare a obligațiilor fiscale în comerțul electronic transfrontalier, precum și prin consolidarea capacității statului de a gestiona eficient fluxurile de bunuri extracomunitare. Totodată, această măsură contribuie la crearea unui cadru concurențial corect și predictibil”.

Taxă la nivelul UE

Ministerul Finanțelor susține că, începând cu 1 iulie 2026, va intra în vigoare o măsură la nivelul întregii Uniuni Europene, potrivit căreia toate coletele importate din afara UE cu valoare sub 150 de euro vor fi supuse unei taxe vamale fixe de 3 euro.

„Această decizie a fost agreată de Consiliul Uniunii Europene și urmărește eliminarea lacunelor din sistemul actual prin care astfel de colete erau scutite de taxe vamale la intrarea în UE, ceea ce crea avantaje competitive pentru vânzătorii din afara UE și presiuni asupra pieței interne”, susțin reprezentanții MF.

Aceștia arată că numărul de colete extracomunitare intrate în România după luna august 2025, când a fost anunțată noua prevedere, a crescut semnificativ, după cum urmează: de la 676.551 colete în luna august, la 1.294.723, respectiv 1.924.223 colete în lunile septembrie, respectiv octombrie, ajungând la un vârf de 3.388.826 de colete în luna noiembrie.

În luna ianuarie 2026 s-au înregistrat 713.083 colete, de aproximativ 15 ori mai mare decât volumul de 47.513 din luna ianuarie 2025 și similar cu nivelul înregistrat în luna august 2025, transmite ministerul: „Astfel, toate afirmațiile publice care conduc spre concluzia că această taxă ar fi dus la relocarea zborurilor cargo către alte aeroporturi din UE și la pierderi fiscale pentru România sunt false și constituie fake news”.

Ministerul Finanțelor mai spune că afirmațiile privind eventuale neîncasări bugetare sau relocarea fluxurilor logistice nu sunt susținute de date oficiale furnizate de autorități și trebuie tratate cu responsabilitate până la apariția unor surse statistice verificabile. Primul termen de declarare și de plată a acestei taxe este în februarie 2026 pentru luna ianuarie 2026. Astfel, în prezent datele fiscale nu sunt încă disponibile, iar orice afirmație pe acest subiect este speculativă.