Financinal Times arată că interceptările probabile, care nu au fost raportate anterior, riscă nu doar să compromită informațiile sensibile transmise de sateliți , ci ar putea permite și Moscovei să manipuleze traiectoriile acestora sau chiar să îi prăbușească.
Vehiculele spațiale rusești au urmărit sateliții europeni mai intens în ultimii trei ani, într-o perioadă de tensiuni ridicate între Kremlin și Occident, în urma invaziei la scară largă a Ucrainei de către Moscova.
De câțiva ani, autoritățile spațiale militare și civile din Occident au urmărit activitățile Luch-1 și Luch-2 – două obiecte rusești care au efectuat repetate manevre suspecte pe orbită.
Grafică FT
Ambele vehicule au efectuat apropieri riscante de unii dintre cei mai importanți sateliți geostaționari ai Europei, care operează la mare distanță deasupra Pământului și deservesc continentul, inclusiv Regatul Unit, precum și mari părți din Africa și Orientul Mijlociu.
Conform datelor orbitale și observațiilor telescopice de la sol, vehiculele Rusiei au zăbovit în apropiere timp de săptămâni întregi, în special în ultimii trei ani. De la lansarea sa din 2023, Luch-2 s-a apropiat de 17 sateliți europeni.
„Ambii sateliți sunt suspectați că «strâng sigint [informații de semnal]”, a declarat generalul-maior Michael Traut, șeful comandamentului spațial al armatei germane, pentru Financial Times, referindu-se la practica sateliților de a sta aproape de sateliții de comunicații occidentali.
Un oficial european de rang înalt în serviciile de informații a declarat că vehiculele Luch erau aproape sigur destinate să se poziționeze în conul îngust de fascicule de date transmise de la stațiile terestre către sateliți.
Oficialul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că informațiile sensibile — în special datele de comandă pentru sateliții europeni — nu sunt criptate, deoarece mulți au fost lansați cu ani în urmă fără computere avansate de bord sau capacități de criptare.
Acest lucru îi lasă vulnerabili la interferențe viitoare — sau chiar distrugeri — odată ce actorii ostili le-au înregistrat datele de comandă.
Manevrele în spațiu vin în contextul în care Rusia își intensifică „războiul hibrid” în Europa, inclusiv operațiuni de sabotaj precum întreruperea cablurilor de internet și energie electrică submarine, arată FT.
Oficialii din serviciile de informații și militari sunt din ce în ce mai îngrijorați că Kremlinul ar putea extinde o astfel de activitate perturbatoare în spațiu și dezvoltă deja capacitatea de a face acest lucru.
În timp ce China și SUA au dezvoltat tehnologii similare, Rusia are unul dintre cele mai avansate programe de spionaj spațial și a fost mai agresivă în utilizarea vehiculelor pentru a urmări sateliții.
„Rețelele de sateliți sunt călcâiul lui Ahile al societăților moderne. Oricine le atacă poate paraliza națiuni întregi”, a declarat ministrul german al apărării, Boris Pistorius, într- un discurs susținut în septembrie anul trecut .
„Activitățile rusești reprezintă o amenințare fundamentală pentru noi toți, în special în spațiu. O amenințare pe care nu trebuie să o mai ignorăm”, a adăugat el.
Sateliții europeni abordați de Luch 1 și 2 sunt utilizați în principal în scopuri civile, cum ar fi televiziunea prin satelit, dar transportă și comunicații guvernamentale sensibile și unele comunicații militare.
Este puțin probabil ca Luch 1 și Luch 2 să aibă capacitatea de a bruia sau distruge sateliții, a declarat oficialul european al serviciilor de informații. Cu toate acestea, probabil că au furnizat Rusiei cantități mari de date despre modul în care astfel de sisteme ar putea fi perturbate, atât de la sol, cât și de pe orbită.
Generalul-maior Traut a declarat că presupune că sateliții Luch au interceptat „legătura de comandă” a sateliților de care se apropiau – canalul care leagă sateliții de controlorii de la sol și care permite ajustări orbitale.
Analiștii spun că, având astfel de informații, Rusia ar putea imita operatorii de la sol, transmițând comenzi false sateliților pentru a manipula propulsoarele folosite pentru ajustări orbitale minore.
Acele propulsoare ar putea fi folosite și pentru a dezorienta sateliții sau chiar pentru a-i face să se prăbușească înapoi pe Pământ sau să derive în spațiu.
Informațiile colectate de Luch 1 și 2 ar putea ajuta, de asemenea, Rusia să coordoneze atacuri mai puțin evidente asupra intereselor occidentale. Monitorizarea altor sateliți poate dezvălui cine îi folosește și unde – informații care ar putea fi exploatate ulterior pentru operațiuni de bruiaj sau hacking de la sol.
Vehiculele Luch „manevrau și se parcau în apropierea sateliților geostaționari, adesea timp de mai multe luni”, a declarat Belinda Marchand, director științific la Slingshot Aerospace, o companie americană care urmărește obiecte în spațiu folosind senzori terestre și inteligență artificială.
Ea a adăugat că Luch 2 se afla în prezent „în apropierea” Intelsat 39, un satelit geostaționar de mari dimensiuni care deservește Europa și Africa.
Datele Slingshot arată că, de la lansarea sa din 2023, Luch-2 a plutit în apropierea a cel puțin 17 alți sateliți geostaționari deasupra Europei, servind atât în scopuri comerciale, cât și guvernamentale.
„Au vizitat aceleași familii, aceiași operatori – deci se poate deduce că au un scop sau un interes specific”, a declarat Norbert Pouzin, analist orbital senior la Aldoria, o companie franceză de urmărire a sateliților care a urmărit și sateliții Luch. „Aceștia sunt toți operatori cu sediul în NATO.”
„Chiar dacă nu pot decripta mesajele, pot extrage totuși o mulțime de informații… pot cartografia modul în care este utilizat un satelit, pot calcula locația terminalelor terestre, de exemplu”, a adăugat el.
Pouzin a mai spus că Rusia pare să-și intensifice acum activitatea de recunoaștere în spațiu, lansând anul trecut doi sateliți noi, numiți Cosmos 2589 și Cosmos 2590. Vehiculele par să aibă capacități de manevrare similare cu Luch-1 și Luch-2.
Cosmos 2859 se află acum pe drumul spre aceeași rază de acțiune ca sateliții geostaționari, care orbitează la 35.000 km deasupra Pământului, a spus Pouzin.
Însă Luch-1 s-ar putea să nu mai fie funcțional. Pe 30 ianuarie, telescoapele terestre au observat ceea ce părea a fi un nor de gaz provenind de la satelit. La scurt timp după aceea, aceasta părea să se fragmenteze cel puțin parțial.
„Se pare că a început cu ceva legat de propulsie”, a spus Marchand, adăugând că ulterior „a existat cu siguranță o fragmentare” și satelitul „încă se rostogolea”.