Potrivit IPJ Botoșani, polițiștii au făcut sâmbătă trei percheziții domiciliare la persoane bănuite de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și amenințare din comuna Varfu Câmpului.

În locuința unui bărbat de 43 de ani au fost găsite mai multe bunuri care interesează cauza, printre care și un pistol, calibrul 6 mm și articole pirotehnice.

Bărbatul vizat de polițiști postase pe o rețea de socializare un videoclip în care poartă asupra sa o armă și adresează amenințări altei persoane.

Arma a fost ridicată în vederea efectuării unei constatări criminalistice de specialitate pentru a se stabili categoria din care face parte și dacă aceasta este în stare de funcționare

Polițiștii continuă cercetările, acestea fiind extinse și pentru deținerea de articole pirotehnice fără drept, urmând ca în funcție de rezultate să fie dispuse măsuri legale.

Autoritatea locală solicită Consiliului General al Municipiului București transferul în administrare al acestor bulevarde pentru a putea demara lucrări de modernizare, notează publicația Buletin de București.

În cazul Șoselei Colentina, cererea vizează segmentul cuprins între zona Obor și Șoseaua Fundeni. Proiectul prevede modernizarea infrastructurii rutiere și pietonale, reconfigurarea profilului transversal, amenajarea de piste pentru biciclete, extinderea spațiilor verzi și măsuri pentru creșterea siguranței rutiere.

Reprezentanții Primăriei Sectorului 2 justifică inițiativa prin creșterea numărului de autovehicule, degradarea arterelor și intensificarea traficului. Potrivit acestora, modernizarea ar contribui la fluidizarea circulației și la reducerea efectelor poluării.

Finanțarea lucrărilor ar urma să fie asigurată din bugetul local al Sectorului 2 sau din alte surse legal constituite.

Pe lista arterelor vizate se află și Bulevardul Chișinău, unde sunt propuse lucrări de modernizare structurală, funcțională și estetică, precum și revitalizarea zonelor adiacente. Măsurile includ, similar celorlalte proiecte, modernizarea drumului, piste pentru biciclete și amenajarea de spații verzi.

De asemenea, Primăria Sectorului 2 solicită preluarea Căii Moșilor. Și în acest caz sunt prevăzute lucrări de modernizare, extinderea spațiilor verzi și amenajarea de piste pentru biciclete.

Toate aceste proiecte depind însă de acordul Primăriei Generale, care trebuie să aprobe transferul arterelor către administrația locală.

CSM București joacă duminică, de la ora 17:00, unul dintre cele mai importante meciuri ale sezonului. „Tigroaicele” primesc vizita formației Team Esbjerg, în manșa retur a sferturilor de finală ale Ligii Campionilor, într-o Sală Polivalentă sold-out, unde aproximativ 5.000 de fani sunt așteptați să creeze o atmosferă incendiară.

Echipa pregătită de Bojana Popovic are de recuperat un singur gol după înfrângerea din tur, 25-26, iar miza este uriașă: calificarea în Final Four-ul Ligii Campionilor, acolo unde CSM București nu a mai ajuns din 2018.

CSM București – Team Esbjerg, programat de la ora 17:00, și Brest – Gloria Bistrița, de la ora 19:00, vor fi transmise în direct pe Digi Sport 1 și Prima Sport 1.

CSM București vs Team Esbjerg

În tabăra bucureșteană, atmosfera este una de optimism, dar și de concentrare maximă. Bojana Popovic a încercat să detensioneze vestiarul înaintea meciului decisiv și le-a scos pe jucătoare la cinema, într-un moment menit să consolideze grupul înaintea duelului cu danezele.

„Am avut o săptămână bună și sper ca după ultimele două antrenamente pe care le mai avem de făcut toată lumea să fie sănătoasă. Este bună atmosfera, am făcut antrenamente reușite, iar ieri am fost împreună la cinema să vedem un film. Sper ca toate acele sentimente de la primul meci și de la antrenamentele pe care le-am avut să ne dea mai multă încredere pentru ceea ce ne dorim să obținem”, a declarat Bojana Popovic.

Antrenoarea CSM-ului mizează pe sprijinul publicului, pe care îl consideră un element esențial în încercarea de a întoarce rezultatul din Danemarca.

„Nu punem presiune, au fost relaxate la antrenament, le-am simțit motivate și chiar abia așteaptă meciul. Chiar cred că avem o șansă mare, am simțit în primul meci că Esbjerg este o echipă bună, dar desigur că noi mai avem resurse și putem da mai mult. Cu toată sala plină și cu aproximativ 5.000 de oameni care vor fi ca al optulea jucător pentru noi, cred că avem o forță mare să realizăm ceea ce visăm cu toții de mulți ani, inclusiv eu”, a mai spus Popovic.

Crina Pintea: Acum simt că focul este foarte puternic

Pentru Crina Pintea, partida cu Esbjerg are o încărcătură aparte. Pivotul CSM-ului a subliniat că echipa așteaptă de ani buni un asemenea moment și că avantajul minim al danezelor poate fi anulat cu ambiție, concentrare și sprijinul fanilor.

„M-am bucurat foarte mult să aud că deja s-au vândut toate biletele. Vreau să le mulțumesc încă de pe acum tuturor oamenilor care vin la sală. Cred că golul acela valorează extrem de mult. Cred că valorează ani de muncă, pentru că numai eu sunt de șase ani la echipa asta și îmi doresc extrem de mult să ajungem în Final Four. Și da, într-adevăr, valorează opt ani de când nu a mai fost echipa în Final Four”, a spus Crina Pintea.

Handbalista nu vede duelurile cu Esbjerg ca pe un „coșmar”, chiar dacă formația daneză a fost un adversar dificil pentru CSM în ultimele sezoane.

„Avem foarte multă ambiție, motivație. Acum simt că focul este foarte puternic. Esbjerg? N-aș putea să-l numesc așa, coșmar. Cred că nimic nu este întâmplător și probabil aveam de învățat ceva în toți anii ăștia. Și cred că acum este momentul să arătăm că am învățat și că o să ajungem acolo unde ne este locul”, a adăugat Pintea.

În sferturile de finală ale LNBM sunt programate duminică meciurile cu numărul 2.

De la ora 17.00, CSU Sibiu și U-BT Cluj-Napoca joacă în Sala Transilvania. În primul meci, de vineri, clujenii s-au impus cu 94-101.

De la ora 18.00, în Oradea Arena, CSM Oradea joacă cu FC Argeș Pitești, după ce vineri orădenii au câștigat cu 85-79.

Tot de la ora 18.00, Dinamo și Rapid joacă al doilea meci al sferturilor de finală. În primul, Rapid a câștigat cu 83-85.

Dimunică, de la ora 19.00, este programat și primul meci al seriei CSO Voluntari-SCM Universitatea Craiova.

În această fază a competiției se joacă pe sistemul cel mai bun din cinci partide.

Trump le-a cerut sâmbătă lui Jared Kushner și Steve Witkoff să renunțe la vizita în Pakistan, care mediază discuțiile, iar ulterior le-a spus jurnaliștilor că Iranul „a oferit mult, dar nu suficient”, potrivit Bloomberg.

Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că țara sa nu va intra în „negocieri impuse sub amenințări sau blocadă”.

Deși un armistițiu este în mare parte respectat de la începutul lunii aprilie, ambele state mențin o blocadă asupra Strâmtorii Ormuz, ceea ce face acest punct-cheie pentru transportul de energie aproape imposibil de traversat. Perturbarea a aproximativ o cincime din fluxurile mondiale de petrol a fost descrisă de Agenția Internațională pentru Energie drept cel mai mare șoc de aprovizionare din istorie, iar conflictul a dus la revizuirea în scădere a estimărilor de creștere economică globală.

„Prea mult timp pierdut pe drumuri. Nimeni nu știe cine este la conducere, nici măcar ei. De asemenea, noi avem toate cărțile, ei nu au nimic! Dacă vor să discute, tot ce trebuie să facă este să sune!”, a scris Trump într-o postare pe rețelele sociale.

Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, s-a întâlnit sâmbătă cu mediatorii în Pakistan și a părăsit Islamabadul înainte de sosirea planificată a emisarilor americani. El a declarat într-o postare că Iranul „nu a văzut încă dacă SUA sunt cu adevărat serioase în privința diplomației”.

Forțele americane au interceptat sâmbătă, în Marea Arabiei, o navă sancționată, în cadrul blocadei exporturilor energetice ale Iranului, potrivit Comandamentului Central al SUA. În total, 37 de nave au fost redirecționate de la începutul blocadei, potrivit CENTCOM.

Polițiștii au descoperit în Marea Neagră mai multe plase de pescuit ilegale, în lungime totală de 950 de metri, în care erau capturate șase exemplare de sturion, cinci delfini și un rechin.

Plasele au fost descoperite sâmbătă în zona Cap Sahalin.

Exemplarele au fost eliberate, iar uneltele de pescuit au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.

În cauză a fost deschis dosar penal sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni la regimul braconajului piscicol, iar polițiștii de frontieră desfășoară activităti de indentificare a autorilor.

Este 6 iunie 1944. Al Doilea Război Mondial se află în al cincilea an. Milioane de oameni au murit. O mare parte din Europa este în ruină. Soarta războiului depinde acum de o singură întindere de apă. În Canalul Mânecii sunt concentrate 150.000 de trupe. Președintele american se adresează poporului său. În ciuda vărsării de sânge, tonul său nu este unul însetat de violență. Americanii luptă, spune el, „nu din dorința de cucerire. Ei luptă pentru a pune capăt cuceririi”.

Aliatul său, Winston Churchill, va adopta același ton în lucrarea sa istorică, pe care o deschide cu o „morală”. „ÎN RĂZBOI: HOTĂRÂRE. ÎN ÎNFRÂNGERE: SFIDARE. ÎN VICTORIE: MĂRINIMIE”.

Este aprilie 2026. America este implicată într-un alt război. Și acest conflict depinde de o întindere de apă, de această dată Strâmtoarea Ormuz. Președintele american se adresează poporului. Tonul este beligerant. „Deschideți dracului strâmtoarea, nenorociților, sau veți trăi în iad, uitați-vă bine!”, afirmă acesta. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, spune că iranienii sunt „terminați și știu asta”. Nu este o „luptă corectă”: „Îi lovim când sunt la pământ, exact așa cum ar trebui”.

Războiul în Occident s-a schimbat. Desigur, din punct de vedere militar, bombardierele invizibile au înlocuit avioanele Spitfire, însă schimbarea este și una oratorică. A vorbi despre oratorie în politica modernă poate părea anacronic: discursurile bugetare nu abundă în aliterații și asonanțe. Însă limbajul războiului este diferit. Până acum, atunci când Occidentul a purtat războaie, a făcut-o aproape întotdeauna cu arme moderne, dar cu un limbaj vechi.

Puterea oratorică, o nestemată uitată

Astfel, în timp ce țările luptau pe plaje și pe terenuri de debarcare cu arme și bombe și gloanțe, ele luptau, cu aceeași strategie, și prin texte, discursuri și transmisiuni radio. Existau aluzii la Shakespeare, referințe la Abraham Lincoln și repetiții ritmate ale cuvântului „luptă”. Oratoria conta. „Dintre toate talentele oferite oamenilor”, scria Churchill, puține sunt „atât de puternice” și „niciunul nu este atât de prețios”.

Această putere pare să fi fost uitată. Un videoclip recent al Casei Albe, intitulat „Justice the American Way”, este un montaj aproape fără cuvinte, cu imagini din Gladiator, Top Gun și Transformers, intercalate cu imagini reale ale unor ținte iraniene lovite. În loc să citeze din Biblie, Hegseth a citat-o greșit. Pe 15 aprilie, el a condus o rugăciune care „reflecta” Ezechiel 25:17, dar care era, de fapt, preluată aproape cuvânt cu cuvânt din Pulp Fiction, o operă spirituală mai puțin celebră. (Versetul real din Ezechiel se referă la pedepsirea filistenilor de către Dumnezeu.)

Un contraargument evident ar fi: și ce dacă? Moartea nu face diferența între un lider capabil de o formulare în stil periclean și unul care nu este. Mai mult, cuvintele memorabile, așa cum au arătat poeții din Primul Război Mondial, pot fi înșelătoare, atrăgând oamenii spre un măcel mecanizat care nu este nici „dulce” și nici decoros. După ce singurul fiu al lui Rudyard Kipling a murit în Bătălia de la Loos, acesta a scris epigrama amară: „Dacă întreabă cineva de ce am murit,/Spuneți-le că tații noștri au mințit”. Masacrul poate fi prost servit de oratorie.

Cu toate acestea, este greu de ignorat sentimentul că ceva s-a pierdut atunci când un lider occidental evocă „Transformers” în loc de Churchill. Aluzia era odinioară esențială pentru oratorie. Pe bună dreptate: toți oamenii pot fi egali, dar nu toate cuvintele sunt. Este suficient să fie amintit discursul de două ore și 13.607 cuvinte rostit la Gettysburg înainte ca Abraham Lincoln să țină intervenția sa de 271 de cuvinte.

Toți marii oratori au împrumutat, au invocat, au făcut aluzii. Când colonelul Tim Collins a trimis soldați britanici în Irak, le-a spus să „calce cu grijă”, deoarece pășesc pe locul Grădinii Edenului. „Cei puțini” din discursul lui Churchill despre Bătălia Angliei stăteau, în imaginație, alături de „fericiții puțini” din Henry V. Bomba atomică a fost însoțită nu doar de o lumină orbitoare, ci și de Bhagavad Gita. „Am devenit moartea, distrugătorul lumilor”, avea să spună ulterior J. Robert Oppenheimer.

Nu este vorba doar despre artificii retorice

Citatul potrivit mobilizează nu doar pe cei vii, ci și pe cei morți; utilizarea lui înseamnă mobilizarea nu doar a unor cuvinte, ci a unui întreg batalion de idei. Invocarea Bibliei înseamnă, implicit, apelul la cele mai bune trăsături ale naturii umane. Invocarea piesei „Henry V” presupune, de asemenea, apelul la Dumnezeu, la Anglia și la idealuri. Aproximativ o zecime din discursurile lui Churchill, potrivit biografului său Andrew Roberts, făceau referire la istorie pentru a încuraja publicul să vadă războiul „în contextul său istoric, al amenințărilor pe care Marea Britanie le-a înfruntat și învins în trecut”.

Aluziile culturale oferă încurajare și întăresc moralul. Ele permit, de asemenea, unui vorbitor să „ridice tonul”, afirmă Barry Strauss. Discursul funerar al lui Pericle nu le spune atenienilor doar să lupte, ci că luptă „pentru ceva… pentru democrație”. În 1940, Franklin Roosevelt declara că „niciodată, de la Jamestown și Plymouth Rock, civilizația americană nu a fost într-un pericol atât de mare ca acum”. Statele Unite urmau să sprijine țările aliate și, prin reînarmare, să devină „marele arsenal al democrației”.

Totuși, liderii trebuie să invoce aluziile culturale potrivite. William Nicholson consideră „înfricoșător” faptul că Casa Albă citează filmul, deoarece „arată că ei văd războiul ca pe un film de la Hollywood”. În realitate, nici măcar nu îl înțeleg corect. Personajul Maximus este un luptător reticent, nu un om violent, ci unul pașnic, forțat să lupte pentru familie și pentru „visul care a fost Roma”. Războiul nu este distractiv. Așa cum spunea Roosevelt: „Am văzut războiul pe uscat și pe mare. Am văzut sângele curgând din răniți… urăsc războiul”.

Pentru că, așa cum știe Hollywood-ul, dar Casa Albă pare să fi uitat, cea mai bună oratorie despre război nu este, de fapt, despre război. Este despre pace. Oamenii o aud și se gândesc nu doar la viețile care ar putea fi pierdute, ci la modul de viață care ar putea dispărea: la cultură, la democrație, la decență. Emoția provocată de o oratorie puternică vine din teama nu doar de a pierde un război, ci o lume întreagă. Iar atunci când sunt urmărite videoclipurile Casei Albe, această lume pare deja pierdută.

ISU Vrancea a anunțat că a fost sesizat duminică cu privire la izbucnirea unui incendiu ce se manifestă la 11 case din lemn, în localitatea Rucăreni, comuna Soveja.

Pompierii spun că există riscul propagării flăcărilor la vecinătăți.

La fața locului au fost alocate 8 autospeciale de stingere și 2 ambulanțe SMURD. De asemenea, în sprijinul echipajelor de pompieri intervine și personal al serviciul voluntar pentru situații de urgență.

Din primele informații, nu ar fi înregistrate victime.

Intervenția este în desfășurare.

Polițiștii de frontieră din Calafat au depistat sâmbătă pe DN 56, în apropierea stației de taxare Calafat-Vidin, un bărbat de 32 de ani, cu dublă cetățenie bulgară și sârbă, urmărit la nivel internațional.

Aceștia au solicitat intervenția polițiștilor din cadrul Serviciului de Investigații Criminale Dolj pentru preluarea și continuarea cercetărilor.

Față de bărbat, autoritățile judiciare din Serbia au emis un mandat european de arestare, în vederea extrădării, pentru comiterea pe teritoriul acestui stat a infracțiunii de trafic de migranți, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani de închisoare.

Bărbatul a fost preluat și prezentat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a emis ordonanță de reținere, pentru 24 de ore.

Acesta a fost introdus în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dolj, urmând să fie prezentat Curții de Apel Craiova, în vederea emiterii mandatului de arestare.

Un divorț între un magnat al oțelului și fosta sa soție a ajuns în atenția instanței din Madrid, după ce cei doi au început să își dispute un tablou atribuit lui Velázquez. Judecătorul a decis ca lucrarea să fie păstrată temporar la Muzeul Prado, până la finalizarea procesului, într-un caz care implică acuzații de însușire necuvenită și probleme fiscale, notează El Pais.

Există cupluri care, la divorț, se ceartă pentru animale de companie sau pentru cărți. Există însă și cazuri în care disputa este pentru un Velázquez. José María Aristrain de la Cruz, una dintre cele mai bogate persoane din Spania, a fost reclamat de fosta sa soție pentru că ar fi păstrat un tablou atribuit lui Velázquez în palatul său din Madrid. Femeia susține că lucrarea i-a fost oferită cadou și că îi aparține în cadrul partajului, deși tabloul se afla în continuare în reședința magnatului.

Potrivit unor surse apropiate cazului, un judecător din Madrid a ordonat Ministerului Culturii să găsească un loc unde tabloul să fie păstrat până la finalizarea litigiului, iar Guvernul a ales Museo del Prado. Din 17 martie, pictura se află în depozitele pinacotecii.

Unul dintre puținele tablouri de Velázquez aflate în mâini private

În decembrie 2007, sala Retiro din Madrid a scos la licitație unul dintre puținele tablouri de Velázquez aflate în mâini private. Este vorba despre un portret al regelui Filip al IV-lea al Spaniei, replică, cu variații, a celui expus la Muzeul Prado, în aceeași sală cu Las Meninas. Monarhul apare în picioare, aproape în mărime naturală, îmbrăcat complet în negru, într-un costum sobru, la aproximativ 20 de ani. Prețul de pornire era de 2,5 milioane de euro. Suma nu era mare pentru o astfel de lucrare, însă starea de conservare era deficitară, iar atribuirea către Velázquez fusese dificilă.

Deși existau îndoieli, casa de licitații a prezentat rapoarte care susțineau autenticitatea. În 2000, potrivit presei, profesorul Peter Cherry, de la departamentul de Istoria Artei al Trinity College din Dublin, afirma că „se detectau în operă detalii caracteristice pensulației pictorului și ale intervențiilor sale precise, specifice lucrărilor realizate de Velázquez în primii ani la Madrid”.

Publicația ABC relata că și Carmen Garrido considera, într-un articol din revista Goya, că portretul este o replică autografă a tabloului de la Prado. Un fost director al muzeului, Alfonso Pérez Sánchez, îl considera operă a lui Velázquez, „dar foarte deteriorată și restaurată stângaci”. De asemenea, Enrique Valdivieso a susținut atribuirea lucrării lui Velázquez.

Cu toate acestea, licitația a eșuat. Nici statul nu a licitat pentru tablou.

În 2015, casa de artă Isbilya, din Sevilla, a scos din nou tabloul la licitație, de această dată cu un preț de pornire de 750.000 de euro. De această dată a existat un cumpărător. Deși identitatea nu a fost făcută publică, lucrarea a fost achiziționată de atunci soția lui Aristrain, Gema Navarro, cu care acesta era căsătorit a doua oară. Achiziția a fost realizată cu banii lui, într-un moment în care acesta era deja vizat de o anchetă pentru fraudă fiscală.

Pentru Aristrain, banii nu au fost niciodată o problemă. La doar 26 de ani, a moștenit averea lui José María Aristrain Noain. Născut în Argentina, acesta s-a întors în Țara Bascilor, de unde provenea familia sa, și în anii ’40 a înființat o turnătorie. Afacerea cu oțel a avut un succes remarcabil. În 1980, când pentru prima și singura dată în Spania au fost publicate declarațiile de venit, era al doilea contribuabil din țară, după José María Ruiz-Mateos. Amenințat de ETA (organizație separatistă bască), a refuzat să plătească așa-numitul „impozit revoluționar”. În 1986 a murit într-un accident de elicopter în circumstanțe neclare, în timp ce survola Coasta de Azur.

Un imperiu moștenit

La doar 26 de ani, fiul a preluat imperiul și a dezvoltat o preocupare constantă pentru securitate și discreție. Vânătoarea, mașinile și coridele se numără printre pasiunile sale. Aristrain și-a condus afacerile fără a apărea frecvent în public.

În 1997 a intrat în Aceralia, în contextul privatizărilor inițiate de guvernul lui José María Aznar. În 2006, grupul indian Mittal a lansat o ofertă publică de preluare, iar Aristrain, care a susținut această mișcare, a rămas cu 3% din ArcelorMittal. A devenit unul dintre principalii acționari ai celei mai mari companii siderurgice din lume. Revista Forbes l-a plasat în acel an pe locul 10 în topul celor mai bogați spanioli, cu o avere de 1.200 milioane de euro. În prezent, aceasta este estimată la 1.400 milioane.

Tabloul a intrat în colecția sa de artă. Aristrain colecționează și automobile, inclusiv un Ferrari 250 GTO, un model legendar produs în doar câteva exemplare în anii ’60, evaluat la peste 50 de milioane de euro. Deține unul dintre cele mai mari latifundii din Spania, Valdepuercas, în Cáceres, un palat în Sevilla, o fermă unde crește tauri de coridă, un întreg cvartal în apropierea străzii Génova din Madrid, care include fosta ambasadă britanică, o vilă în Somosaguas, un iaht de 55 de metri și un fost remorcher transformat în navă de agrement, numit Steel.

Cu toate acestea, Aristrain și-a mutat în urmă cu 20 de ani rezidența fiscală în Gstaad, Elveția, iar operațiunile Arcelor au fost impozitate în Luxemburg. Statul spaniol nu a încasat niciun euro și a declanșat o anchetă.

Cazul s-a prelungit ani de zile

În 2011, Parchetul pentru Infracțiuni Economice din Madrid a depus o plângere împotriva sa, iar, la ordinul judecătorului, pe 21 iunie din acel an, au avut loc percheziții în locuințele și birourile sale. Parchetul îl acuza că și-a simulat rezidența în afara Spaniei pentru a frauda statul cu 211 milioane de euro. Este o sumă care, prin valoare, îl plasa la nivelul litigiilor marilor corporații. „Această schimbare a domiciliului fiscal în Elveția, începând din 2006, nu corespunde realității, având ca unic scop evitarea plății impozitului pe venit (IRPF) și a impozitului pe avere care îi reveneau ca rezident în Spania”, a susținut Avocatura Statului.

Cazul s-a prelungit ani de zile. Când, în cele din urmă, a ajuns în instanță, în 2023, Aristrain s-a prezentat în scaun cu rotile și însoțit de o echipă de avocați și experți de prestigiu. Printre altele, a susținut că, atunci când a achiziționat palatul din Elveția, a făcut-o împreună cu o colecție de artă evaluată la aproximativ 10 milioane de euro, lucru pe care, potrivit afirmațiilor sale, nu l-ar face cineva care doar ar simula rezidența.

Parchetul și Agenția Fiscală s-au bazat pe indicii precum utilizarea cardurilor sale și faptul că, în calitate de membru al unui club de schi din Elveția pe care îl frecventa, a indicat ca adresă locuința sa din Madrid. Cazul s-a încheiat cu achitarea sa, însă Curtea Supremă a dispus rejudecarea procesului de la zero.

Portretul lui Filip al IV-lea, zis și Filip cel Frumos

După ce a fost achitat, Aristrain s-a despărțit de a doua sa soție, Gema Navarro Mangado. Procesul nu a fost unul liniștit. Și cu prima soție, María Palma, a avut un divorț care a ajuns în instanță. Într-una dintre aceste audieri, Aristrain a declarat: „Nu știe care sunt veniturile sale, deoarece nu își numără banii, are multe companii și pierde și câștigă la bursă. Nu își amintește veniturile de când s-a născut, nu îl preocupă acest lucru”.

Cu Navarro era căsătorită în regim de separare a bunurilor, ceea ce, în principiu, garantează că divorțul nu ar trebui să genereze controverse majore. Ea a părăsit consiliile de administrație din care făcea parte. În cazul companiei Tubacex, de exemplu, motivul invocat a fost „pierderea încrederii”. Cu toate acestea, procesul de divorț a dus la un litigiu în Elveția, care a stabilit pensia pentru copilul pe care îl aveau în comun. Totuși, mai rămânea un aspect nerezolvat: portretul lui Filip al IV-lea.

Tabloul rămăsese în palatul din centrul Madridului, proprietatea lui. Ea l-a revendicat, fără succes, și nu avea acces la locuință. Astfel, în urmă cu câteva luni, a depus o plângere pentru însușire necuvenită, potrivit unor surse apropiate cazului.

Cazul a fost repartizat Judecătoriei de Instrucție nr. 11 din Madrid, care, pe 12 februarie, în acord cu Parchetul, a solicitat Ministerului Culturii să îl preia în custodie. A fost luată în considerare importanța pe care tabloul atribuit lui Velázquez o poate avea pentru patrimoniul istoric. Ministerul a ales depozitele Muzeului Prado, iar pe 17 martie, brigada de Patrimoniu a transferat lucrarea la muzeu.