De mic copil, Benone Sinulescu era pasionat de cântat. Când era copil, obișnuia să cânte cocoțat într-un copac, pentru că acolo micul Beni credea că toată lumea poate să îl vadă cântând. Ulterior, el s-a afirmat în corul bisericii, la Denii si la Prohod.

După terminarea școlii elementare din comuna Siriu, el devine solistul, dar și dirijorul corului școlar din Pleșcoi. Într-un interviu de-al său, luat cât încă era în viață, artistul își amintește că a ales să urmeze următoarele studii la Pleșcoi, pentru că în comuna sa nu era decât școală elementară, potrivit Folclor Oltenesc. 

Regretatul artist avea părinți muncitori, iar acesta moștenea glasul tatălui său. La 12-13 ani, micul Beni cunoștea cântecele unor soliști precum Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican sau Ioana Radu.

A început să cânte la stația de amplificare din Buzău

Cât timp urma studiile Școlii Medii Tehnice de la Buzău, Benone a început să cânte la stația de amplificare din oraș. „Buzăul avea o stație de amplificare cu ramificări pe întreg cuprinsul. Mergeam acolo să cânt de câte ori puteam. Unul dintre primele cântece interpretate a fost «De la moară la gară» al Ioanei Radu”, potrivit unui interviu mai vechi cu artistul, încă de când acesta era în viață.

Cel care urma să devină unul dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică populară din România, nu a intrat de prima dată la Școala Specială de Muzică. Primul an a picat concursul de admitere, dar Beni nu a renunțat, așa că, la a doua încercare a fost primit în cele din urmă în clasa profesoarei de canto Elisabeta Moldoveanu, pe care Benone o caracteriza drept „o excepțională profesoară de canto”.

Ulterior, acesta înregistrează primele sale albume. „Străina mamei, străină”, „La Lenuța sub cerdac” și „În Munții Buzăului”, înregistrate în anul 1956. Benone avea pe atunci vârsta de 18 ani.

Ulterior, au urmat concertele din țară, dar și din străinătate. În timpul concertelor din țară, artistul a povestit despre un moment din cadrul unui concert la Hunedoara, când un spectator i-a oferit cadou o cravată tricotată.

La concertele sale, artistul a mai primit și cărți de rugăciuni, sticle cu băuturi, o Biblie și chiar o curcă vie însoțită de de două borcane cu dulceață, dar și o plasă de nuci pe jumătate plină, pentru că restul au fost pierdute pe drum înspre concert de persoana respectivă.

Pe scenă în țară, dar și la Moscova și Phenian

Cele mai mari succese le-a avut cu ansamblul Ciocârlia. Benone cânta, alături de ansamblu în fața a mii de oameni, pe stadioane, dar și în săli arhipline. În cadrul unui concert cu Ansamblul Ciocârlia, pe muntele Găina, Sinulescu a cântat în fața a 150.000 de oameni. Inițial, artistul a povestit că el și-a pregătit atunci trei cântece, însă a cântat ca la nuntă tot ce a știut.

Alături de ansamblul Ciocârlia, Benone Sinulescu a cântat într-un turneu la Moscova, la Teatrul Balșoi, în fața a peste 10.000 spectatori. Acesta a susținut un spectacol și în Coreea comunistă, la Teatrul „Man Su De” din Phenian. El a fost invitat să cânte cu prilejul aniversării de 80 de ani a fostului lider coreean Kim Ir Sen, căruia i-a cântat chiar și un cântec în coreeană, dedicat mamei liderului.

„Radu Mamii”, cântecul favorit al lui Nicolae Ceaușescu

Benone a mai cântat și pentru alți conducători ai vremii, precum Nikita Hrușciov, Leonid Brejnev, Gheorghiu Dej, dar și alții. „Radu Mamii” a fost cântecul favorit al lui Nicolae Ceaușescu, iar Benone era nevoit să-l cânte ori de câte ori era invitat la recepțiile găzduite de fostul dictator.

Ulterior, Sinulescu a colaborat și cu fosta formație Ro-Mania, care a preluat cântece din repertoriul artistului și le-a editat. A avut apariții de radio, dar și concerte cu cei de la Ro-Mania, aducând folclorul până și în discoteci. Printre cele mai iubite melodii se află „Dulce-i vinul”, „Lasă-mă să beau”, „Haideți să cântăm”, „Cocoșel de la Buzău” sau „Hai să ciocnim, paharul plin”.

În cariera sa, artistul a primit în total 12 distincții, dintre care cinci au acordate în perioada comunistă. El a primit „Primul Disc de Aur” primul Disc de Aur din România acordat de Electrecord în 1969.

Decorat de Președinția României

În anul 2003 a obținut premiul pentru întreaga sa activitate acordat de Ministerul Culturii, fiind decorat și de Președinția României. În cariera sa longevivă, artistul a semnat un număr de 25 de albume, 7 single-uri, dar și alte compilații muzicale.

Ani mai târziu, îndrăgitul artist Benone Sinulescu s-a retras la Arad, acolo unde s-a stins din viață în anul 2021, vârsta de 84 de ani. Artistul suferea de mai multe boli cronice. Îndrăgitul artist se odihnește, în prezent, la Cimitirul Eternitatea, acolo unde a fost înmormântat în 29 noiembrie 2021 cu onoruri militare.

Grație noilor reguli ale Academiei Americane de Film, anunțate anul acesta, pelicula româno-norvegiană intră automat în cursa pentru o nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

Noile reguli ale Academiei acordă eligibilitate automată pentru categoria Cel mai bun film internațional producțiilor câștigătoare ale marelui premiu la șase festivaluri majore, printre care se numără și Cannes.

Astfel, „Fjord” nu mai depinde de calcule legate de selecția națională sau de alte criterii preliminare și pornește deja dintr-o poziție favorabilă în sezonul premiilor.

Victoria de pe Croazetă oferă astfel filmului lui Mungiu un statut privilegiat în competiția pentru Oscarurile din 2027. Mai ales într-un an în care Festivalul de la Cannes a fost dominat exclusiv de producții non-anglofone, fără niciun laureat american în competiția principală.

Cinci premii în total pe Croazetă

Filmul lui Mungiu, o dramă morală plasată în Norvegia și centrată pe o familie de români evanghelici prinsă într-un conflict cu sistemul social norvegian, și-a consolidat profilul internațional după ce a devenit unul dintre cele mai premiate titluri ale ediției din acest an a festivalului.

Pe lângă Palme d’Or, „Fjord” a obținut și Premiul FIPRESCI, acordat de critica internațională; Premiul Juriului Ecumenic, pentru dimensiunea umană și morală a poveștii; François Chalais Prize, dedicat filmelor cu relevanță civică și socială; Citizenship Prize (Prix de la Citoyenneté), acordat producțiilor cu mesaj social puternic.

Prin succesul de sâmbătă, Cristian Mungiu a devenit al zecelea cineast din istoria festivalului de la Cannes care obține de două ori marele trofeu. Distincția vine la 19 ani după succesul cu 4 Luni , 3 Săptămâni și 2 Zile.

Triumful de la Cannes îi oferă lui Mungiu și cea mai puternică platformă de lansare către Oscar din întreaga sa carieră. Cu filmul „După dealuri” (2012), Cristian Mungiu a ajuns pe lista scurtă de 9 filme, dar nu a prins selecția finală de 5 nominalizări pentru Oscar.

Rodiul are simbolul chimic Rh și numărul atomic 45. Face parte din grupa metalelor platinei, alături de paladiu, iridiu și platină. Este strălucitor, alb-argintiu și extrem de rezistent la coroziune, potrivit as.com.

De ce este atât de scump

Raritatea este principala explicație. Rodiul nu se extrage direct din sol. Este recuperat ca subprodus la rafinarea altor metale, în special a platinei. Procesul este complex și costisitoare. Oferta globală este mică, producătorii sunt puțini, iar cererea rămâne ridicată.

Prețul depășește 20.000 de euro pe uncie – adică 30 de grame. Aurul și platina rămân mult în urmă.

Unde se găsește

Africa de Sud și Rusia controlează împreună aproximativ 80% din producția mondială. Zimbabwe are și ea o prezență relevantă. Canada și SUA produc cantități mici, de obicei ca subprodus al nichelului.

Principalele surse sunt trei complexe miniere majore. Complexul Bushveld din Africa de Sud este cel mai important din lume. Aici activează companii precum Anglo American Platinum și Impala Platinum. Norilsk, în Rusia, este una dintre cele mai mari exploatări de nichel și metale din grupa platinei. Great Dyke, în Zimbabwe, este o centură minerală bogată în platină, paladiu și rodiu.

La ce folosește

Industria auto este principalul consumator. Rodiul este folosit în catalizatoare, dispozitive care reduc emisiile poluante ale vehiculelor. Transformă gazele toxice în compuși mai puțin nocivi.

Este folosit și în bijuterii, ca strat protector pentru aur alb sau argint. Le conferă strălucire și rezistență la uzură. Are aplicații și în electronică și în industria chimică, datorită conductivității ridicate și rezistenței la temperaturi extreme.

Un metal strategic și vulnerabil

Producția de rodiu depinde aproape în totalitate de mineritul de platină. Concentrarea în câteva țări îl face extrem de vulnerabil la fluctuații de preț. Puțini producători, ofertă limitată, cerere constantă, o ecuație care explică de ce rodiul rămâne cel mai scump metal de pe planetă.

Câștigătoarea partidei dintre FCSB și FC Botoșani va disputa finala barajului pe 29 mai, în deplasare, împotriva lui Dinamo București, într-un meci care va decide ultima echipă calificată în cupele europene din România.

FCSB a încheiat pe locul 2 în play-out-ul din Superliga, cu 37 de puncte. FC Botoșani s-a situat pe locul 4, cu 33 de puncte.

Confruntarea de la București vine după un sezon în care cele două formații s-au întâlnit de trei ori. FC Botoșani a obținut două victorii, în timp ce FCSB s-a impus o dată.

În turul sezonului regulat, FC Botoșani s-a impus cu 3-1, pe teren propriu, în timp ce la returul de pe Arena Națională bucureștenii s-au impus cu 2-1. În meciul din play-out, jucat pe 3 aprilie, la Botoșani, gazdele s-au impus cu 3-2.

Partida marchează și un moment important pentru banca tehnică a FCSB, unde Marius Baciu debutează oficial, având la dispoziție întregul lot, fără probleme majore de efectiv.

Meciul va fi condus de o brigadă de elită, cu Istvan Kovacs la centru.

Un nou muzeu va fi deschis în București, dar de data aceasta, nu va avea o expoziție permanentă și nici măcar un sediu fix.

„MuzA călătoare” va avea prima oprire peste trei săptămâni la București, apoi echipele vor merge la Băile Gorova si Brăila, iar la finalul acestui voiaj se va întoarce în Capitală.

„Ceea ce părea o constrângere – absența unui sediu – e transformată într-o metodă inovatoare. În loc să aștepte publicul într-un spațiu fix, muzeul însuși merge către oameni, descoperă și activează spații aflate în transformare, cercetează, adună povești și invită vizitatorii la o formă de cunoaștere prin experiență directă și călătorie. Din toate aceste întâlniri și interacțiuni se naște și crește, treptat, MuzA”, a declarat Ilinca Păun Constantinescu, coordonatoarea programului MuzA.

Potrivit oficialilor OAR, MuzA este un muzeu călător, care explorează arhitectura direct în teritoriu, acolo unde este trăită, făcută, contestată sau apărată. În următorii patru ani, muzeul va funcționa ca un program curatorial de cercetare, arhivare și expunere, mutându-și sediul la câteva luni și construind progresiv o expoziție cumulativă și o arhivă vie. Pentru cei care vor să contribuie la colecția MuzA, organizatorii au lansat un apel, cu termen de înscriere 31 mai, pentru imagini și texte personale despre cum arată ideea de „acasă” în București.

Materialele selectate vor face parte din prima expoziție MuzA, dedicată temei Fanteziei, care va avea loc în iunie, la București.

MuzA este un muzeu de arhitectură călător, inițiat de Ordinul Arhitecților din România, care crește, timp de patru ani, printr-o succesiune de expoziții, cercetări și intervenții în 11 orașe din România. Programul derulat de Asociația IDEILAGRAM explorează arhitectura în teritoriu, activând spații și comunități.

Prima stație: Palatul Creditului Funciar Rural din București, deschis publicului după 17 de ani

Primul loc în care MuzA explorează această relație dintre imaginație, spațiu și locuire are loc într-o clădire deschisă publicului după 17 ani: Palatul Creditului Funciar Rural din București (str. Doamnei 22), între 11-14 iunie.

Clădirea actuală este alcătuită dintr-un corp istoric din 1875, proiectat de Paul Gottereau, conceput ca obiect autonom, orientat către o curte de onoare, și o extindere realizată de Paul Smărăndescu în 1933, care reconectează palatul la dinamica orașului modern. În trecut, între 1952-1959, palatul a fost sediul și biblioteca Comitetului de Stat pentru Construcții și Arhitectură, iar mai târziu, între 1995-1998, sediu al Centrului de Documentare în Construcții, Arhitectură și Sistematizare, arată organizatorii.

Programul va include expoziții, tururi ghidate, conversații despre arhitectură, intervenții artistice și activități pentru copii, împreună cu invitați din România și din străinătate. Palatul și expoziția MuzA vor rămâne deschise și vor putea fi vizitate în fiecare weekend până la finalul lunii iunie.

Tema Fanteziei va continua în august, la Băile Govora, și în octombrie, la Brăila, unde MuzA va explora alte forme ale imaginarului arhitectural.

„Museu special” – Un muzeu călător, care crește pe drum

Muzeul de Arhitectură din România își începe în iunie 2026 călătoria de patru ani spre 11 locuri din România, în care documentează, cercetează și expune felul în care arhitectura influențează viața de zi cu zi și relația dintre oameni și spațiile construite. Prima stație – 11-14 iunie, București, Palatul Creditului Funciar Rural – inaugurează o clădire inaccesibilă publicului, precum și tema anului din programul pilot propus de Asociația Ideilagram pentru primii patru ani de MuzA, Fantezia: Cum visăm și ne imaginăm spațiul înainte ca el să existe?

MuzA – Muzeul de Arhitectură din România, aflat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, este un proiect strategic al Ordinului Arhitecților din România, finanțat prin Timbrul Arhitecturii, derulat de Asociația Ideilagram în perioada 2026-2029. Constituirea acestui muzeu reprezintă un gest fondator de interes public prin care O.A.R. își propune să regândească ideea de ‘museu special’ – inclusă în primul statut al Societății Arhitecților Români din 1891 -, și anume o platformă națională pentru reflecție și dialog public, educație culturală și valorizarea patrimoniului construit.

Lansat ca un program pilot de patru ani, MuzA propune un nou tip de muzeu în România: fără un sediu fix, mobil, muzeul merge către locurile în care arhitectura este trăită, contestată sau apărată, activând spații și comunități. Timp de patru ani, călătorește în 11 locuri, de la București la Băile Govora, Brăila, Reșița, Cluj, Eforie, Brașov, Văleni (Neamț), Timișoara, Petrila și înapoi în București.

Potrivit organizatorilor, călătoria MuzA va funcționa ca o expoziție itinerantă cumulativă. Fiecare oprire va contribui la realizarea unui modul expozițional, realizat prin cercetare locală, împreună cu o rețea de peste 300 de colaboratori – arhitecți, curatori, artiști, organizații locale și filiale ale O.A.R. MuzA implică și o echipă de cercetători și jurnaliști culturali care contribuie constant la construcția unei arhive vii și a unei arhive documentare pentru radiografierea extinsă a spațiilor în care se oprește. Expoziția muzeului va crește cu noi module expoziționale, formând o structură mobilă, care se construiește progresiv în teritoriu, ca un bulgăre de zăpadă. Aceste module se vor uni și vor fi prezentate integral la București în 2029.

Cu fiecare destinație, MuzA își propune să aducă să aducă oamenii în centrul discuției despre arhitectură, să stimuleze participarea locuitorilor la evenimente, discuții și la construcția expozițiilor. Arhitectura devine, astfel, o platformă de dialog și de cunoaștere, o ocazie de a recupera memoria profesională și a descoperi noi forme echitabile și durabile de a construi și locui împreună.

„De peste un secol, ideea unui muzeu de arhitectură în România revine ca un proiect necesar. Prin MuzA, acest demers devine realitate – nu sub forma unei clădiri, ci a unei mișcări. MuzA aduce arhitectura mai aproape de oameni și o privește ca parte a vieții de zi cu zi, propunând un cadru pentru cercetare, dialog și reflecție asupra felului în care locuim. De la conservare și renovare până la politici publice, muzeul își propune să deschidă întrebări și conversații despre viitorul spațiilor în care trăim. Iar acest proces nu poate începe decât în locuri reale, împreună cu cei care le trăiesc”, a delcarat Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România, în comunicatul oficial.

Ce urmează după Fantezia în București

Programul muzeului este structurat în jurul a patru teme curatoriale anuale, care pot fi citite, totodată, ca etapele unui parcurs afectiv:

• 2026 – Fantezia: Cum visăm și ne imaginăm spațiul înainte ca el să existe?
• 2027 – Seducția: Cum ne atrage arhitectura prin imagini, discursuri și promisiuni?
•  2028 – Complicitatea: Cum folosim și negociem spațiul în viața de zi cu zi?
• 2029 – Transformarea: Cum schimbăm, în timp, spațiile prin degradare, adaptare, reutilizare sau demolare?

Tema inaugurală a MuzA este Fantezia, un concept care explorează imaginația arhitecturală ca formă de memorie, proiecție și interpretare a spațiului.

„Chiar și atunci când credem că nu știm nimic despre arhitectură, vorbim despre ea prin experiențele spațiilor pe care le locuim, prin impresiile pe care le lasă asupra noastră, prin reprezentări ale unor locuri pe care nu le-am văzut niciodată sau care au dispărut. În acest sens, fantezia este privită atât ca început al unui proiect de arhitectură, dar și ca un mod de a citi realitatea construită și de a imagina alte forme de locuire”, au conchis organizatorii.

Într-un mesaj postat pe rețelele sociale, Bugnar a remarcat că, deși filmele lui Mungiu sunt adesea „desființate” în spațiul critic din țară, acestea ajung să fie validate la cel mai înalt nivel internațional.

„Partea amuzantă e că la noi deja filmul a fost desființat de criticii de film, ca mai toate filmele lui. Noi suntem foarte severi, dacă pe fraierii ăia-i păcălește, pe noi nu”, a scris ea, într-un ton sarcastic.

Aceasta a continuat cu o apreciere directă la adresa regizorului, pe care îl descrie ca pe un artist constant și independent de climatul cultural local.

„Ador acest regizor care-și vede de treaba lui, nu se amestecă în meschinăriile si bisericuțele de aici, ba chiar le respinge fără drept de apel. Un om de-o bună creștere si delicatețe ieșite din comun. Și tobă de cultură”, a mai transmis Bugnar.

În același mesaj, ea a subliniat și dimensiunea de consecvență a parcursului său artistic, considerând că recunoașterea internațională vine ca o validare în timp.

„Uneori lucrurile se mai așază și în ordinea firească și asta îmi dă speranță. Toată admirația pentru acest artist care merge cu încăpățânare pe drumul lui, exact ca ursul, în timp ce latră câinii”, a mai scris aceasta.

Reacția vine în contextul în care „Fjord” a devenit sâmbătă noapte unul dintre cele mai premiate filme ale ediției Cannes 2026, consolidându-l pe Cristian Mungiu drept unul dintre puținii regizori europeni cu două Palme d’Or în palmares.

Sub zgomotul elicelor de hidroavion și al vâslelor de caiac, un semnal sonar verde a apărut pe monitorul lui Phil Parisi, relatează DailyGalaxy.

Vehiculul operat de la distanță, numit Finn, înainta fără vizibilitate prin apa de culoarea sticlei mate.

Apoi, forma a devenit clară. O cocă de lemn, verticală și intactă, se afla în apele puțin adânci ale unuia dintre cele mai circulate lacuri urbane din Seattle.

Orașul Epavelor

Deasupra, traficul zumzăia pe Podul Aurora. La doar câteva sute de metri distanță, mulțimile ieșite la prânz stăteau la coadă la restaurantele de pe mal.

La o adâncime de 4,5 metri, se odihnea un vas pe care nimeni nu îl mai inspectase de zeci de ani.

„Faptul că existau epave chiar în curtea noastră, pe care nu am reușit să le identificăm complet sau să înțelegem ce se află acolo, a rezonat cu mine la nivel personal”, a declarat Parisi pentru KING-TV.

Acest impuls s-a transformat într-un efort sistematic de a documenta ceea ce cercetătorii numesc acum „Shipwreck City” (Orașul Epavelor), o colecție vastă de vase care acoperă fundul Lacului Union.

După 21 de ore de explorare și 34 de ținte cartografiate, echipa lui Parisi a confirmat vizual peste 20 de epave și a descoperit cel puțin două care erau anterior necunoscute.

Un dragor de mine din Al Doilea Război Mondial zace intact sub oraș

Printre epavele catalogate, puține au importanța navei Gypsy Queen, un dragor de mine cu cocă de lemn, construit pentru Marina SUA în 1941.

Denumit inițial YMS-105, vasul de 41 de metri a fost fabricat din lemn special pentru a evita activarea minelor magnetice. Echipajele aveau un motto dur: „Oriunde merge flota, noi am fost deja acolo”.

Marina a vândut vasul după război. Un cuplu de pensionari din Seattle l-a cumpărat în 1958, cu planul de a-l remorca până în Alaska pentru a-l transforma într-o fabrică plutitoare de procesare a peștelui.

Gypsy Queen nu a mai plecat niciodată. S-a scufundat la debarcader în 1968.

Fotografiile subacvatice realizate de scafandrul Dan Warter în 2011 au confirmat faptul că epava rămâne bine conservată, structura sa de lemn fiind încă ușor de recunoscut.

Indiferent de modelul de telefon pe care îl ai sau de cât timp îl folosești, este foarte probabil ca pe smartphone-ul tău să ai instalată aplicația WhatsApp.

Această platformă de mesagerie a Meta a devenit principalul mod în care comunicăm cu familia, prietenii și cunoștințele noastre, arată El Economista.

Și deși toată lumea folosește această aplicație pentru că este simplă, comodă și gratuită, adevărul este că fiecare o folosește în mod diferit.

Există utilizatori care petrec ore întregi pe WhatsApp vorbind constant cu oamenii, comentând diverse lucruri în grupuri și folosind diferitele instrumente pe care le oferă.

În timp ce alții sunt mai austerii și preferă să folosească WhatsApp cât mai puțin, întârzie să răspundă la mesaje și nici măcar nu își pun o poză de profil.

Deși acest lucru depinde de fiecare, adevărul este că există o serie de tipare psihologice comune în modul în care folosim această rețea socială.

„Nu există o modalitate corectă de a ne comporta”

Există explicații pentru toate, iar de această dată psihologul Rebeca Cáceres, directoarea Tribeca Psicólogos și profesoară la Universitatea Internațională din Valencia, a explicat caracteristica care definește persoanele care nu vorbesc niciodată în grupurile de WhatsApp.

„Nu există o modalitate «corectă» de a te comporta în grupurile de WhatsApp. Este ca și viața însăși: depinde de o mulțime de factori și nu putem căuta profiluri de personalitate în acest mod concret de a acționa, indiferent dacă se răspunde sau nu”, explică Cáceres.

Pentru psiholog, în multe cazuri, tăcerea este doar o alegere personală.

„Faptul că cineva nu scrie într-un chat de grup nu este un gest de dispreț și nici un mesaj implicit împotriva cuiva. Este o decizie personală pe care trebuie să o respectăm. A gândi «mă ignoră» sau «nu-i pasă de mine» ține mai mult de interpretarea noastră emoțională decât de intenția reală a celeilalte persoane”.

Cáceres subliniază că a nu răspunde poate fi, de asemenea, o formă de grijă față de sine.

„Există persoane care nu se simt confortabil să se exprime în spațiile digitale. Este o formă de respect față de sine, deoarece implică a acționa în concordanță cu propriile valori, gusturi și moduri de a fi în lume”.

Ea concluzionează că „conviețuirea digitală necesită, de asemenea, acorduri și limite”, de aceea nu trebuie să judecăm ceea ce fac sau nu fac alții pe WhatsApp.

Nasire Best, în vârstă de 21 de ani, a tras asupra unui punct de control în jurul orei 18:10, după ce a fost văzut mergând într-un mod ciudat în sus și în jos pe strada 17th St. Northwest, au declarat surse pentru The Post.

A reușit să tragă doar câteva focuri înainte de a fi împușcat mortal într-o ploaie de gloanțe trase de agenții federali.

Cel puțin un trecător a fost lovit și rănit grav în timpul schimbului de focuri, au declarat sursele.

Deși motivul atacului nu a fost confirmat, sursele au spus că Best este o persoană cu probleme psihice, bine cunoscută Serviciului Secret pentru că se învârtea în mod repetat în jurul diverselor puncte de acces și care a încălcat o hotărâre judecătorească anterioară de a se ține la distanță de Casa Albă.

„FBI-ul se află la fața locului și sprijină Serviciul Secret în răspunsul la focurile de armă trase în apropierea incintei Casei Albe – vom informa publicul pe măsură ce vom putea”, a postat directorul FBI, Kash Patel, pe X.

Incidentul i-a îngrozit pe jurnaliști

Sunetul focurilor de armă din timpul incidentului i-a îngrozit pe membrii presei care își desfășurau activitatea normală de reportaj la Casa Albă, inclusiv pe un reporter ABC care a fost văzut aruncându-se la pământ pentru a se adăposti în timpul unei transmisiuni în direct.

„Eram în mijlocul înregistrării pe iPhone pentru un videoclip de socializare de pe peluza nordică a Casei Albe când am auzit focurile de armă”, a spus Selina Wang, corespondent senior al ABC la Casa Albă.

I was in the middle of taping on my iPhone for a social video from the White House North Lawn when we heard the shots. It sounded like dozens of gunshots. We were told to sprint to the press briefing room where we are holding now. pic.twitter.com/iqdQwh4soq

— Selina Wang (@selinawangtv) May 23, 2026

Serviciul Secret a închis rapid Casa Albă și le-a spus reporterilor să se adune pe peluza nordică și să fugă în sala de conferințe de presă. După aproximativ o jumătate de oră, închiderea a fost ridicată.

Best, care a fost imobilizat de membrii Diviziei în uniformă a Serviciului Secret, fusese internat involuntar pe 26 iunie pentru obstrucționarea traficului rutier la intersecția dintre 15th Street și E Street NW, înainte de a fi arestat din nou pe 10 iulie pentru intrare ilegală.

„A susținut că este Iisus Hristos și dorea să fie arestat”

În acel incident, Best a ocolit un punct de control pietonal restricționat al Casei Albe, trecând printr-o bandă de ieșire cu turnichet. Acesta a făcut declarații nebunești când poliția din D.C. și agenții Serviciului Secret l-au reținut.

„[Best] a susținut că este Iisus Hristos și că dorea să fie arestat”, se arată în procesele-verbale ale instanței referitoare la incident.

Deși nu se știe dacă împușcăturile au avut vreun motiv politic, liderii de pe ambele părți ale spectrului politic au condamnat violența politică după incident.

Focurile de armă au răsunat la aproximativ o lună după ce un trăgător a deschis focul la Cina  Corespondenților de la Casa Albă, la care participa Trump.

Opt persoane aflate în apropiere au fost salvate, în timp ce alte 11, inclusiv șeful de șantier, au reușit să scape, a declarat Jay Pelayo, ofițerul de informații al orașului Angeles, pentru postul de radio DZBB, citat de Reuters.

Aproximativ 30-40 de persoane au fost date dispărute, conform informațiilor furnizate de șeful de șantier, a declarat Pelayo pentru DZBB.

Operațiunile de căutare și salvare sunt în curs, a spus Pelayo. Nu a fost clar imediat ce a cauzat prăbușirea, dar inginerul orașului examinează istoricul construcției, a spus el.

Pelayo a mai spus că eforturile de salvare ar putea fi dificile, deoarece structura este din beton, ceea ce face dificilă îndepărtarea resturilor.

Imaginile difuzate de DZBB arătau clădirea redusă la o grămadă de beton și metal contorsionat, acoperită cu plasă verde.

„Evaluarea nu s-a încheiat încă. Sistemul de comandă unificat lucrează în continuare la acest lucru și este prea devreme pentru a determina cauza prăbușirii, care este încă în curs de evaluare”, a spus Pelayo.

„Liniile electrice au fost afectate și sunt acum securizate. Facem apel la locuitorii din zonă să coopereze cu autoritățile, astfel încât operațiunile de salvare a celor blocați să nu fie întârziate și nimeni altcineva să nu fie pus în pericol”.