Pentru a nu se crede că avem o „versiune nouă”, încă una, asupra evenimentelor de atunci, am lăsat interviul, așa cum s-a desfăşurat. Singurele intervenții au fost făcute la subtitluri.
„Ion Iliescu a condus represiunea din iunie 1990”
Rep: Dle Voinea, vă mulţumim că aţi dat curs invitaţiei noastre asupra evenimentelor din iunie 1990. Toată lumea cunoaşte faptul că dumneavoastră sunteţi primul procuror militar al României, sau popular spus „tătuţul” dosarului legat de Mineriada din 1990. Oficial aţi rămas ca persoana care a generat şi dus pînă la capăt acel dosar.
Prima noastră întrebare sună aşa: ce se ştie, sau ce nu s-a vrut a se şti despre acest doar, chiar şi acum, la acest moment al dialogului nostru?!
Voinea: Eu cred că, în acest dosar s-au administrat exact probele şi mijloacele de probă a evenimentelor care s-au petrecut atunci. Mai mult decât atât acestea sunt reveletoare pentru cei care răspund de aceste lucruri, ori fapte! Când afirm astea mă refer în primul rând la un jurnal al acţiunilor de luptă; pe care eu unul l-am anexat acestui dosar.
Jurnalul a fost ţinut de către generalul Şchiopu şi-n care în zilele de 13-16 iunie 1990 erau consemnate absolut toate ordinele date, dar şi discuţiile avute cu şeful statului de atunci, Ion Iliescu.
Vreau să vă ofer un singur exemplu; pentru ziua de 13 iunie. Acolo, acesta consemnează cum că , la ora X a sunat domnul preşedinte Ion Iliescu şi i-a cerut să acţioneze cu 100 de soldaţi, împotriva civililor , în zona ex magazinului copiilor!
La o oră de la acest ordin primit, ştiu că generalul respectiv a consemnat faptul că, domnul preşedinte a revenit cu noi ordine: 12 TAB-uri să acţioneze în zona ministerului de interne.
Exact în zona aceea s-au înregistrat victime, dacă nu mă înşel am avut 6 morţi. La un moment dat, acelaşi preşedinte de atunci i-a solicitat să acţioneze cu „gaze lacrimogene”. Atunci, reacţia generalului a fost una de curaj; răspunzându-i că”nu este cazul să folosiţi armata”!
Dar, I.Iliescu a tot insistat. Şi tot aşa; într-un astfel de jurnal au fost consemnate, cum se spune negru pe alb, ordinele date de către Iliescu pentru represiune.
Şi atunci vă întreb: în aceste cazuri, scrise, mai trebuie martori, la atâţia ani scurşi?! Nota bene bene, acesta este un mijloc de probă oficial şi din care rezultă clar cine a condus represiunea!
„Minerii au stat în unităţi şi alţi ofiţerii erau în locul lor”
Rep: Şi totuşi, de ce consideraţi că, având astfel de probe, după atîţia ani un astfel de dosar a fost retrimis înapoi?! Adică, ca să nuanţăm niţel… toţi se asteptau ca, atâta timp cât este Ion Iliescu acest dosar să fie plimbat. Dar azi, când personajul principal nu mai este?!
D.Voinea: Dar nu numai asta. Tot în acel dosar, eu am făcut cercetări cu ce s-a întâmplat la fiecare sediu de partid. Căci minerii nu ştiau ei, unde se aflau sediile partidelor sau ale diferitelor redacţii de ziar!
Aşa am aflat că aceştia au fost conduşi de către cadre al SRI, la sediile acelor partide care erau în opoziţie cu cele al FSN-ului şi i-au atacat provocând pagube sub diverse forme. Îm dosar există şi o evaluare a acestor pagube.
Şi de parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, pe lîngă mineri au fost chemaţi şi alte grupuri de muncitori: de la Alba Iulia; de la Filipeştii de Pădure; din Bucureşti… de la marile întreprinderi. Atunci, producţia a stagnat; ia gândiţi-vă la faptul că, numai din V. Jiului au plecat aparoape 10.000 de oameni. Iar aceştia au fost plătiţi ca şi cum ar fi lucrat. Dar nu numai că au fost plătiţi, dar au primit şi prime pentru că au „huzurit” aici, la Bucureşti, în acele zile.
Tot cu acea ocazie am mai descoperit şi faptul că, din rândul minerilor, la ordinul generalui Stănculescu au rămas cca 1000 de mineri la Armata 1, ei fiind înlocuiţi . Toţi acei mineri au fost băgaţi în unitate şi puşi în drepturi; li s-au dat şi efecte militare de îmbrăcăminte. Iar lămpaşele şi uniformele lor de mineri au fost luate de către cei pe care i-am văzut noi la televizor, cum că băteau lumea pe stradă!
Rep: Deci, ăia, minerii stăteau în unităţi?!
D.Voinea: Da,ăia stăteau bine mersi în unitate. Am aflat toate acestea, ceva mai tîrziu, când am făcut rost şi de tabel. Iar asta, pentriu că, la un moment un miner a fost folosit să atace sediul PNŢ-ului pentru a distruge. Iar cei care-i conduceau le-au ordonat ca documentele să rămână lor, iar banii găsiţi să-i împartă minerii cu acei ofiţeri.Totul a continuat la o casă conspirativă din Pta Roseti.
Minerul a băut atât de bine încât a plecat cu bani străini în buzunare, chiar în unitate. Cei de acolo s-au sesizat şi au făcut un fel de raport şi de acolo a plecat descoperirea ulterioară.
Rep: Doar aceste mijloace de probă sunt în acel dosar, sau avem şi alte elemente?!
Voinea: În afară de aceste elemente, la un moment dat am stat în V. Jiului cam o lună de zile. Am mers la gurile de mină ca să audiem minerii care au venit în Bucureşti.
Mai aveam cu mine un dosar şi cu bunurile luate prin violenţă de la jandarmi, din Bucuresti. Aşa se face că, atunci când au ajuns acasă toţi aveau în mînă ; ba o cască de scutier, ba un chipiu de jandarm. Intr-un cuvânt efecte militatre. Care aceste efecte, prin prisma mea de procuror militar eram obligat să le recuperez!
Ştiu că atunci am luat legătura cu M. Cozma care a fost de acord a recupera aceste lucruri, dar contra lămpaşelor „uitate” la ofiţerii de acolo, de atunci!
Aşa am aflat şi că 1000 de lămpaşe, pe care ei le aveau în inventar erau rămase în Bucureşti. Şi aşa s-au recuperat…. pe principiul „trocului, în natură”! Le-au dus în Petrosani, la sediul sindicatului lui Cozma, de la Casa de Cultură.
„Cozma trebuia să fie noul guvernator a V. Jiului”
Rep: Şi totuşi rolul lui Cozma…
Voinea: Da, atunci i-am luat la interogatorii pe toti care au fost, aşa am aflat cum au fost dusi mai întâi la Sala Polivalentă, apoi…la un moment dat, chiar Cozma s-a opus să-i tot ia…
Deci, Cozma nu a avut nici o legătură cu treburile astea, pentru că el se opunea a mai da oameni. Chiar ţin minte că era vehement împotriva luării oamenilor săi, fiind chiar vocal: „Unde-i luaţi; unde-i duceţi?!”
Rep: Deci se naşte o altă întrebare, oarecum firească: îl consideraţi pe Cozma o victimă, sau un părtaş la evenimentele de atunci; în sensul negativ?!
Voinea: Nu, Cozma, atunci a cochetat cu Puterea, dar asta pînă la un punct. Nu ştiu câţi mai ştiu, dacă ştiu… dar lui Cozma i s-a promis că zona aceea, a V. Jiului va fi o zonă independentă. Iar el va fi numit Guvernator… În acest sens au existat făcute şi acte.
Rep: Adică, ceva pe model soviectic, sau rusesc?!
D.Voinea: Da… acolo urma să fie o zonă independentă şi el urma a fi Guvernator! Pentru toată această chestiune el a fost adus în Bucureşti, pentru a fi pregătit. Iar aici, toată lumea cunoaşte ce s-a întîmplat. S-a renunţat la el, pentru că important era să-l ia de acolo, de lângă mineri.
Ca o concluzie, una strict personală şi profesională, nu aş putea spune că Cozma este o victimă, nici alteceva; dar a cochetat cu Puterea. Iar asta l-a şi costat. Deci atunci, Puterea a vrut să se folosească şi s-a folosit de mineri, numai că cei care s-au folosit de această chemare a minerilor , nu erau din aceeaşi „tabăra” ca a lui M.Cozma. Ci erau de la şeful statului; de atunci!
„Stănculescu, Voican şi Eftimescu au venit special pentru a stabili modul in care vor ataca piata Universităţii!”
Rep: Unii au spus că, nu numai Ion Iliescu s-ar fi folosit; ci chiar şi cumnatul lui Roman….
Voinea: Dar, nu numai acesta; era şi Gelu Voican. Vă spun ceva, în premieră, pentru dvs: înainte de a veni minerii în Bucureşti… lucru documentat de mine în dosar; acesta umbla însoţit de către geal Stănculescu prin Pta Universităţii, aproape seară de seară!
Şi au adus cu ei cîţiva lideri de acolo, care urmau să-i mobilizeze pe mineri; iar aceştia au fost cazaţi la hotel Bucureşti. Acolo am găsit registrul cu ei, cu toţi; cu Eftimescu şi care au venit special pentru a stabili modul in care vor ataca piata Universităţii!
Rep: Eftimescu, generalul de la Revoluţie?! Sau alt personaj….
D.Voinea: Nu, nu generalul de la Revoluţie; ci un lider al minerilor! Există la dosar întreaga listă, cu toţi cei care au studiat; dar şi ce şi cum urma să fie „executat” în Pta Universităţii.
