Mediafax

Statele Unite au ajuns marţi la acorduri separate cu Ucraina şi Rusia, iar cele două ţări au căzut de acord să îşi întrerupă atacurile deasupra Mării Negre, dar şi cele împotriva obiectivelor energetice ale celeilalte părţi. SUA nu au menţionat data exactă la care acordurile vor intra în vigoare.

Rusia a atacat, în noaptea de marţi spre miercuri, oraşul Krivoi Rog din centrul Ucrainei, declanşând incendii şi avariind clădiri, dar fără a provoca decese, a declarat şeful administraţiei militare a oraşului.

Armata ucraineană a declarat că unităţile sale de apărare aeriană au doborât 56 din cele 117 drone lansate de Rusia în atacul nocturn.

Oleksandr Vilkul, şeful administraţiei militare, a scris pe Telegram că cel puţin 15 explozii au fost raportate în Krivoi Rog, oraşul natal al preşedintelui Volodimir Zelenski şi o ţintă frecventă a atacurilor ruseşti.

Articolul Rusia a lansat cel mai amplu atac cu drone asupra oraşului Krivoi Rog de la începutul războiului apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

În urma utilizării unor sisteme moderne de management integrat al afacerii, compania și-a optimizat operațiunile cu privire la stocuri, vânzări și gestionarea resurselor, reușind să administreze un volum dublu de activități, fără a necesita o creștere semnificativă a personalului.

Citeşte comunicatul integral la adresa: http://comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=20792

Articolul Old Team Distribution: „Senior Software ne-a permis să ne păstrăm flexibilitatea și viteza de reacție în fața schimbărilor din piață” apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

Având în vedere situaţia hidrometeorologică actuală şi prognoza meteorologică pentru următoarele 48 de ore, ca urmare a precipitaţiilor prognozate, cedării apei din stratul de zăpadă din zona montană şi propagării, se pot produce scurgeri importante pe versanţi, torenţi şi pâraie, viituri rapide pe râurile mici cu posibile efecte de inundaţii locale şi creşteri de debite şi niveluri pe unele râuri din bazinele hidrografice menţionate, cu posibile depăşiri ale cotelor de atenție.

Astfel, avertizarea cod galben de inundații intră în vigoare miercuri, la ora 22:00 pe râurile din bazinele hidrografice:

• Strei (afluent al Mureşului) – bazin superior și afluenţi bazin mijlociu (judeţul: Hunedoara),
• Timiş – bazin amonte S.H. Sadova şi afluenţii aferenţi sectorului aval S.H. Sadova – amonte S.H. Lugoj (judeţele: Caraş Severin şi Timiş),
• Nera – bazin superior și afluenţi bazin mijlociu și inferior (judeţul Caraş Severin),
• Cerna – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Gorj şi Caraş Severin),
• Dunăre – afluenţii mici aferenţi sectorului amonte S.H. Calafat (judeţele: Caraş Severin, Mehedinţi şi Dolj),
• Jiu – bazin amonte S.H. Sadu şi afluenţii aferenţi sectorului aval S.H. Sadu – amonte confluenţă cu râul Gilort (judeţele: Hunedoara şi Gorj),
• Motru – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Gorj şi Mehedinţi),
• Gilort – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţul Gorj),
• Olt – afluenţii aferenţi sectorului aval confluenţă cu râul Cibin – amonte Ac. Ionești (judeţele: Sibiu, Vâlcea și Argeş),
• Olteţ – bazin superior și afluenţi bazin mijlociu (judeţele: Gorj și Vâlcea).

Avetizarea este valabilă până vineri la ora 24:00 .

Articolul Cod galben de inundații pe râuri din 10 județe ale țării apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

Bogdan Bucur, profesor la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA București, a realizat o recenzie detaliată a serialului Netflix inspirat de celebra carte „Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. În analiza sa, Bucur explorează atât ecranizarea din 1963 a lui Luchino Visconti, cât și adaptarea recentă din 2025 regizată de Tom Shankland. El subliniază importanța reinterpretării marilor capodopere ale umanității și evidențiază impactul artistic al serialului, punând accent pe legătura între muzică, imagine și contextul istoric. Recenzia sa oferă o perspectivă profundă asupra relevanței continue a operei și a valorii sale culturale în contemporaneitate.

Redăm mai jos impresiile domnului Bogdan Bucur, publicate și pe platforma Gândul.

Săptămâna trecută am văzut și revăzut filmul Ghepardul. Vreau să spun că am văzut ecranizarea 2025 regizată de Tom Shankland (pentru Netflix) și am revăzut ecranizarea 1963 regizată de Luchino Visconti. Ambele ecranizări (1963 și 2025) sunt inspirate de celebrul roman omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa (publicat postum în 1958).

De abia ieri am găsit răgazul să împărtășesc câteva impresii pe contul meu de socializare. Le reiau aici într-o versiune ceva mai concisă. O parte din gândurile acestea, au fost discutate săptămâna trecută cu studenții mei de la cursul de Sociologia guvernării. Oricum, Ghepardul (cartea și ecranizările acesteia) mi se pare pretextul și contextul perfect pentru o nemaipomenită introducere culturală (muzicală și istorică deopotrivă) în Sociologia guvernării.

Vreau să fie clar de la bun început: nu am de gând să (re)povestesc filmele (din 1963 și 2025) și cu atât mai puțin cartea care le-a inspirat. Celor care nu ați făcut-o deja, vă recomand, în mod evident, să le acordați atenția cuvenită, în ordine cronologică: începeți cu cartea lui Lampedusa (care are multiple traduceri în limba română), continuați cu filmul lui Visconti din 1963 și terminați cu ecranizarea Netflix din 2025. Vă asigur că este o experiență culturală și intelectuală magnifică.
Dar o mare idee trebuie subliniată aici: recenta ecranizare Netflix ne arată că marile capodopere ale umanității (din toate domeniile, nu doar din literatură și cinematografie) sunt perene, iar o reinterpretare a lor, o dată la câțiva zeci de ani, este nu doar binevenită, dar și necesară. Prin comparație cu capodoperele devenite clasice, toate celelalte producții considerate a fi la modă, într-un moment istoric sau altul, sunt efemere și se sting destul de repede, adesea precum muștele de-o zi. De aceea, instituții precum Academia, Opera, Filarmonica sau Cinemateca trebuie să fie nemuritoare: căci ele (re)transmit fiecărei generații valorile clasice și standardele consacrate ale umanității în științe și arte.

Scriu această cronică cinematografică pentru a prezenta câteva scene fabuloase din ecranizarea Netflix, care realmente m-au impresionat profund, prin alăturarea minunată și suprapunerea inspirată dintre muzică, imagine, context istoric și amprentă culturală. Dar, cheia majoră în care comentez filmul este de natură muzicală. Acest fapt mi-a amintit, încă o dată, ceea ce aproape uitasem: cinematografia europeană este, totuși, o grandioasă formă de artă, iar nu doar o scălâmbăială grotescă. Iar contemporaneitatea poate produce capodopere situate la înălțimea înaintașilor: este o idee în care eu cred și care mă determină să rămân optimist.

Afiș Ghepardul, serialul Netflix creat după capodopera italiană „Ghepardul”

Și încă un lucru vreau să fie clar de la început: nicio ecranizare nu relatează, în mod perfect, cartea care a inspirat-o (există, în mod necesar, o reinterpretare cinematografică a acesteia făcută de regizor). Așadar, să fim înțeleși: ambele versiuni cinematografice (1963 și 2025) expun o versiune incompletă, oarecum denaturată a cărții, ceea ce – trebuie să admitem – este firesc.

Principala motivație pentru care scriu această cronică este că, după părerea mea, ecranizarea din 2025 a Ghepardului făcută pentru Netflix de Tom Shankland este dacă nu excepțională, oricum nesperat de bună. Și aceasta dintr-un motiv foarte simplu: este înfricoșător pentru un regizor și o echipă de actori să se înhame la un nou proiect cinematografic, în contextul în care precedentul (regizat de Visconti) este o capodoperă indiscutabilă cu o distribuție remarcabilă (din care fac parte monștri sacri ai cinematografiei universale, precum Alain Delon și Claudia Cardinale). Moștenirea trecutului poate fi uneori extrem de apăsătoare, ca o piatră de moară. Iar echipa Netflix era conștientă că toată lumea îi va compara cu ecranizarea Visconti: ceea ce este, deopotrivă, corect și incorect. Rezultatul din 2025 este însă absolut remarcabil, după părerea mea.

Așadar, care sunt, din punctul meu de vedere, scenele absolut fabuloase – interpretate în primul rând din punct de vedere muzical, iar mai apoi istoric și cultural – pe care le-am reținut pe seama acestui proiect cinematografic?

1. În Episodul 1, una dintre fetele principelui de Salina cântă la pian și interpretează vocal atât de melancolica arie de soprană 𝑳𝒂𝒔𝒄𝒊𝒂 𝒄𝒉’𝒊𝒐 𝒑𝒊𝒂𝒏𝒈𝒂 (𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̧𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒑𝒍𝒂̂𝒏𝒈) a compozitorului George Frideric Handel. Versurile în limba română – într-o traducere literară – sunt cam acestea și se repetă: Lăsați-mă să-mi plâng soarta crudă/ Și să suspin după libertate./ Durerea va sfărâma aceste lanțuri/ Ale chinurilor mele, măcar din milă,/ Lăsați-mă să-mi plâng soarta crudă/ Și să suspin după libertate. Scena începe să curgă din interiorul palatului principelui de Salina – superb decorat cu fresce de epocă, tablouri vechi și mobilă din lemn nobil (tipic pentru o reședință siciliană barocă) –, pentru ca, mai apoi, să fie filmată terasa somptuoasă (unde admirăm, printre palmieri, gradina mediteraneeană și relieful insular).

Toate personajele din această scenă suspină după o anumită libertate (cântată de Handel), dar structural diferită: Tancredi suspină garibaldian după viitoarea libertate politică de factură revoluționară și tânjește la potențiala prosperitate economică pe care speră să o regăsească în noua Italie (pe cale să se nască), principele de Salina suspină bourbonic și este nostalgic după vechea libertate politică (înțeleasă ca privilegiu aristocratic) recunoscută familiei sale prin titlul princiar conferit în Regatul celor Două Sicilii (monarhie care acum se stinge și își trăiește ultimele clipe de istorie), iar Concetta plutește între cele două lumi (cea veche și cea nouă) și suspină după libertatea în dragoste (care, deocamdată, este, încă, supusă unor constrângeri de natură conservatoare).

Așadar, toate personajele de pe teresa palatului princiar de Salina sunt melancolice și îndurerate din motive diferite, suspină după aceeași idee generică de libertate, dar pe care o înțeleg în moduri complet diferite și își deplâng propria soarta. Aria 𝑳𝒂𝒔𝒄𝒊𝒂 𝒄𝒉’𝒊𝒐 𝒑𝒊𝒂𝒏𝒈𝒂 (𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̧𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒑𝒍𝒂̂𝒏𝒈) de Handel, suprapusă peste această scenă, structurează mesajul cinematografic al întregului film (care se bazează pe contradicția dintre omul vechi și omul nou, dintre moralitatea conservatoare și cea progresistă, dintre vechea aristocrație și noua burghezie, dintre loialitatea nouă față de Regatul Sardiniei și cea veche față de Regatul celor Două Sicilii, dintre unioniștii italieni și separatiștii sicilieni).

Concetta si principele de Salina (captură „Ghepardul”, Netflix)

2. Episodul 2 se deschide cu imaginea fabuloasă a trupelor garibaldiene care defilează prin Palermo după cucerirea Siciliei și înglobarea acesteia în Regatul Sardiniei (urmând să dea naștere, în curând, Regatului Italiei). Fundalul muzical este asigurat de aria 𝑵𝒐𝒊 𝒔𝒊𝒂𝒎𝒐 𝒛𝒊𝒏𝒈𝒂𝒓𝒆𝒍𝒍𝒆 (𝑾𝒆 𝒂𝒓𝒆 𝒈𝒚𝒑𝒔𝒊𝒆𝒔) din La Traviata (actul II) de Verdi. Pentru doritori, traducerea libretului în limba engleză este disponibilă aici. În scena respectivă, Verdi sugerează o mascaradă: o petrecere tematică în care participanții se costumează în haine colorate și exotice (specifice pentru o comunitate nomadă). Indicațiile explicit-vestimentare din libretul verdian sunt 𝑙𝑎𝑑𝑖𝑒𝑠 𝑑𝑖𝑠𝑔𝑢𝑖𝑠𝑒𝑑 𝑎𝑠 𝑔𝑦𝑝𝑠𝑖𝑒𝑠. Trebuie înțeles că regăsim adesea în opera de secol XIX această temă recurentă a personajelor exotice pentru spațiul cultural occidental. Nu este nimic neobișnuit aici. De pildă, în opera Cosi fan Tutte, pentru Mozart, costumația exotică pe care o regăsim într-o scenă similară face trimitere la alte personaje, cum sunt turcii sau valahii din Europa Orientală: Despina fra sé, ridendo/ Che sembianze! Che vestiti!/ Che figure! Che mustacchi!/ Io non so se son Valacchi/ O se Turchi son costor. Într-o situație identică cu La Traviata de Verdi este personajul Carmen de Bizet.

Pornind de la exemplele anterioare, să revenim acum la filmul Ghepardul: prin această muzică (aria Noi siamo zingarelle din La Traviata de Verdi) suprapusă peste defilarea prin Palermo a trupelor victorioase și cuceritoare garibaldiene, regizorul dorește să sugereze o butaforie de entuziasm unionist în rândul sicilienilor, un fel de bal mascat la care participă toată populația insulară, o prefăcătorie politică (căci muzica lui Verdi induce exact ideea de a te comporta și a te arăta celorlalți complet diferit față de cum ești în realitate). Regizorul Tom Shankland alege – într-o manieră pe care aș califica-o strict genială – să inducă în rândul sicilienilor ideea de entuziasm contrafăcut sau de bucurie de paradă. Mai cu seamă pentru principele de Salina este valabilă această zbatere interioară întrucât asistă, cu inima strânsă, de la balcon, la defilarea trupelor cuceritoare garibaldiene într-un Palermo care tocmai își pierduse statutul de capitală regală. De fapt, principele de Salina explică cu altă ocazie – când refuză funcția de senator – obișnuința naturală a sicilienilor de a se preface: Nouă sicilienilor ne place ospitalitatea nesinceră. Scena este monumentală sub toate aspectele. Decodarea corectă se face prin înțelegerea fundalului muzical (care sugerează ideea perisabilă de prefăcătorie dansantă): aria Noi siamo zingarelle din La Traviata de Verdi.

Principele de Salina la bal (Captură „Ghepardul”, Netflix)

3. Sfâșietoare este scena din Episodul 2, în care colonelul Bombello (devenit comandantul garnizoanei palermitane a trupelor garibaldiene), într-o vizită pe care i-o face principelui de Salina, îl invită pe acesta (cu întreaga familie), la Balul Eliberării Siciliei care, desigur, pentru Salina, este Balul Ocupării Siciliei. Principele de Salina exprimă rezerve puternice în legătură cu participarea la un bal, care pentru el este al ocupării, iar nu al eliberării. : Pe fundal, corul 𝑽𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒔𝒊𝒆𝒓𝒐 din 𝑵𝒂𝒃𝒃𝒖𝒄𝒐 de Verdi (care este interpretat, deopotrivă, de ofițerii lui Bombello și de fetele principelui). Nu există muzică mai potrivită pentru situația în care se găsește principele de Salina acum: precum evreii din 𝑵𝒂𝒃𝒃𝒖𝒄𝒐 de Verdi aflați în captivitatea babiloniană la fel se simte și principele de Salina (rămas fără patrie, întrucât Regatul celor Două Sicilii tocmai a fost cucerit, desființat și înglobat în noua Italie). Scena este grandioasă și muzica încă o dată ne ajută de decodăm starea de spirit a personajelor. Pe de altă parte, din perspectivă unionistă, pentru colonelul garibaldist Bombello (sau pentru ofițerii care îl însoțesc), muzica lui Verdi face trimitere la o Italie renăscută. Această dublă interpretare poate părea auto-contradictorie în funcție de cum își definește patria fiecare personaj: Regatul celor Două Sicilii (pentru Salina și separatiștii nostalgici) sau Regatul Sardiniei (pentru garibaldieni și unioniști).

Principele de Salina (captură Netflix)

4. Balul Eliberării Siciliei din Episodul 2 se deschide cu 𝑽𝒂𝒍𝒛𝒆𝒓 𝒅𝒂 𝑰 𝒗𝒆𝒔𝒑𝒓𝒊 𝑺𝒊𝒄𝒊𝒍𝒊𝒂𝒏𝒊 compus de Paolo Buonvino: Atenție: aproape toată muzica filmului – care este absolut fabuloasă – cu rarele excepții comentate de mine, este compusă special pentru 𝑮𝒉𝒆𝒑𝒂𝒓𝒅𝒖𝒍 de Paolo Buonvino: toate cele 37 de compoziții muzicale, rulate de-a lungul celor 6 episoade, sunt disponibile aici. Așadar, Balul Eliberării Siciliei începe cu acest vals, dar la care nimeni nu dansează. Tancredi îl întreabă pe unchiul său: de ce nu dansează nimeni? Răspunsul principelui de Salina este absolut monumental: e una să accepți invitația, alta să te bucuri sincer. Balul este deschis, în cele din urmă, de cea mai prestigioasă familie din Sicilia, cea a principelui de Salina. O mică precizare: Stella, principesă de Salina, poartă o tiară din diamante și arată ca o mare aristocrată siciliană, extrem de distinsă, iar nu ca în varianta Visconti (unde personajul este aproape burlesc). Tot cu această ocazie, Concetta și Bombello dansează 𝑷𝒐𝒍𝒌𝒂 𝒅𝒆𝒍𝒍𝒂 𝑳𝒊𝒃𝒆𝒓𝒂𝒛𝒊𝒐𝒏𝒆 (compusă tot de Paolo Buonvino).

Tancredi si principele de Salina (captură „Ghepardul”, Netflix)

5. 𝑻𝒂𝒓𝒂𝒏𝒕𝒆𝒍𝒍𝒂 𝑫𝒊 𝑫𝒐𝒏𝒏𝒂𝒇𝒖𝒈𝒂𝒕𝒂 compusă de Paolo Buonvino acompaniază în Episodul 3 – pe cunoscutele ritmuri siciliene – petrecerea populară din Donnafugata, la care participă și familia princiară de Salina. Aceasta deținea castelul din localitatea în care își petrecea aridele veri siciliene. Bucuria dezlănțuită de această petrecere populară este indescriptibilă: îți vine să-ți cumperi chiar acum un bilet de avion și să zbori spre Sicilia (mai ales că avem curse operate la prețuri decente de companii aeriene low-cost: atât către Palermo, cât și către Catania).

Angelica Sedara (captură „Ghepardul”, Netflix)

6. Scena plebiscitului din Donnafugata pentru unificarea Siciliei cu Regatul Sardiniei din Episodul 3 este, după părerea mea, o capodoperă cinematografică absolută. Este grandioasă și conține profunde semnificații politice. Regizorul recurge la nemuritorul cor 𝑽𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒔𝒊𝒆𝒓𝒐 din 𝑵𝒂𝒃𝒃𝒖𝒄𝒐 de Verdi în vreme ce coruptul și duplicitarul primar Calogero Sedara din Donnafugata rostește grandilocvent precum personajele grotești ale lui Caragiale (Calogero Sedara mă trimite cu gândul la Agamemnon Dandanache): Poporul italian dorește să devină parte integrantă a Italiei unice și indivizivbile sub conducerea lui Vittorio Emanuele monarhul lor constituțional. Când principele de Salina votează (𝑎̀ 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑒𝑐𝑜𝑒𝑢𝑟) favorabil unificării Siciliei cu Regatul Sardiniei și introduce în urnă buletinul cu DA este interpretată sublima secvență muzicală: 𝑂ℎ 𝑚𝑖𝑎 𝑃𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑠𝑖̀ 𝑏𝑒𝑙𝑙𝑎 𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑑𝑢𝑡𝑎. Suprapunerea dintre imagine și muzică este absolut copleșitoare și sugestia regizorală este lipsită de orice echivoc: chiar dacă votul principelui de Salina este DA, patria acestuia (Regatul celor Două Sicilii) tocmai era pierdută, desființată și anexată de Italia (exact cum spune muzica lui Verdi). Secvența în care primarul, purtând încă banderola Regatului celor Două Sicilii și arborând baniera bourbonică la balconul primăriei din Donnafugata, anunță unanimitatea în favoarea unificării, dar este contestat în stradă de cel puțin un sicilian care votase NU, este demnă de Caragiale. În plus, scena votului pentru plebiscit se deschide cu un sicilian în primărie care dorea să voteze NU, dar își schimbă imediat votul în DA sub uitătura aspră de Donald Trump a primarului din Donnafugata. Scena referendumului de unificare din Donnafugata se termină cu urarea de 𝑽𝒊𝒗𝒂 𝒍’𝑰𝒕𝒂𝒍𝒊𝒂 𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂! Primarul schimbă banderola bourbonică cu cea tricoloră italiană și baniera cu stema Regatului celor Două Sicilii este înlocuită de steagul Italiei. Scena este absolut monumentală sub toate aspectele, inclusiv prin loialitatea friabilă a primarului și demascarea fraudării votului. Vocea omului din popor care se întreabă 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑟𝑎𝑢𝑑𝑎𝑡̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑒𝑙𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟𝑎𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑙𝑎𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑧𝑒𝑟𝑜 𝑣𝑜𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑐𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑢𝑚 𝑐𝑎̂𝑠̦𝑡𝑖𝑔𝑎𝑡̦𝑖 𝑑𝑒𝑡𝑎𝑠̦𝑎𝑡 rămâne un strigat al demnității siciliene. De ce să se nască Italia astfel: coruptă și necinstită? Corul 𝑽𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒔𝒊𝒆𝒓𝒐 din 𝑵𝒂𝒃𝒃𝒖𝒄𝒐 de Verdi se termină cu această întrebare magnifică.

7. În Episodul 4, muzica funebră 𝑷𝒆𝒏𝒔𝒂𝒏𝒅𝒐 𝒂 𝑩𝒆𝒍𝒍𝒊𝒏𝒊 de Paolo Buonvino care însoțește înmormântarea moștenitorului principelui de Salina este copleșitoare. Vocea feminină interpretată de Rossella Ruini este răscolitoare. Cu această ocazie tristă (înmormântarea fratelui mai mare), Concetta se întoarce de la mânăstire și revine în sânul familiei sale.

8. În Episodul 6, către sfârșit, aria de soprană 𝑳𝒂𝒔𝒄𝒊𝒂 𝒄𝒉’𝒊𝒐 𝒑𝒊𝒂𝒏𝒈𝒂 (𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̧𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒑𝒍𝒂̂𝒏𝒈) de Handel este reluată pentru a închide filmul, după ce l-a deschis în Episodul 1. Aria este fabulos interpretată, pe fundal, când principele de Salina zace muribund, iar la căpătâiul acestuia stau Concetta și Tancredi, care își împreunează mâinile peste cea a principelui muribund. Concetta denunță logodna cu Bombello și își asumă funcția de a duce mai departe moștenirea principelui, ghidându-și fratele mai mic, care urmează să moștenească titlul după moartea tatălui său.

9. Am lăsat la sfârșit principala orchestrație care reprezintă magnifica coloană sonoră a filmului: 𝑰𝒍 𝒗𝒂𝒍𝒛𝒆𝒓 𝒅𝒆𝒍 𝑮𝒂𝒕𝒕𝒐𝒑𝒂𝒓𝒅𝒐 compus de Paolo Buonvino. Pe această superbă compoziție, se consumă cântecul de lebădă al principelui de Salina în Episodul 6. Ultimul vals de la ultimul bal al aristocrației siciliene la care principele de Salina participă înainte să moară este dansat în compania superbei Angelica. În cele din urmă, personajul care răstoarnă ordinea veche, doar printr-o privire – când de înger, când de demon – este Angelica Sedara. Față de Claudia Cardinale (1963), Deva Cassel în serialul Netflix este nu doar (extrem de) fermecătoare și (puțin) vulgară, ci și lascivă, extrem de ambițioasă, insidioasă și provocatoare (caracteristici ceva mai estompate în versiunea Luchino Visconti).

Acum ar trebui să urmeze o analiză comparativă a personajelor din cele două filme, dar trebuie să mă opresc, căci nu doresc să abuzez de răbdarea dumneavoastră. Dar o idee o enunț totuși în concluzie: mi-a plăcut enorm la varianta Netflix faptul că personajele (toate cele feminine) sunt mult mai bine conturate ca personalitate. Mai ales Concetta, care în versiunea Luchino Visconti este ștearsă complet. Aș pune semnul relativ de egalitate la acest capitol între cele două versiuni cinematografice pentru personajele masculine.

Articolul O sociologie muzicală și istorică a Ghepardului sicilian apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

Potrivit DIICOT, începând cu anul 2018, pe raza judeţului Timiş, doi suspecţi, administratori ai unei firme, împreună cu alţi suspecţi angrenaţi într-un proiect dedicat energiei regenerabile, derulat în cadrul firmei, au constituit o grupare de criminalitate organizată în scopul obţinerii unor importante sume de bani.

Liderii au acţionat în mod coordonat şi specializat, punând în aplicare un mecanism infracţional de însuşire şi folosire cu rea credinţă a fondurilor societăţii care ulterior au fost supuse procesului de spălare a banilor.

La grup au aderat şi alţi suspecţi, specialişti în domeniile informatic, contabil şi fiscal, care au constituit eşalonul secund al reţelei infracţionale.

În perioada 2018 – 2020, la diferite intervale de timp, membrii grupării şi-au însuşit şi au folosit din patrimoniul firmei, în interesul lor şi pentru alţii, prin mai multe transferuri către portofele virtuale, a peste 25000 de unităţi ale unei criptomonede atrase în cadrul proiectului energetic. Prejudiciul produs depăşeşte 66.000.000 lei ( 17.700.000 USD).

Însuşirea şi folosirea valorilor societăţii s-a realizat prin transferul monedelor virtuale din portofelul societăţii către portofelele controlate de către membrii grupului infracţional sau persoane şi societăţi afiliate structurii de criminalitate organizată.

„În paralel cu externalizarea frauduloasă a fondurilor societăţii, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a bunurilor sau valorilor delapidate, în perioada 2018 – 2024, membrii grupării au procedat la schimbarea de monede virtuale în monedă fiduciară pe care au transferat-o în conturi bancare. Ulterior membrii grupului infracţional, precum şi persoane sau societăţi apropiate de aceştia, au efectuat retrageri din conturi şi de la ATM-urile cu criptomonede, utilizând valorile astfel obţinute la achiziţionarea de bunuri ( imobile, autoturisme, excursii), creditarea societăţilor, acordarea unor sume de bani cu împrumut apropiaţilor şi angajaţilor unităţii care aveau cunoştinţă de provenienţa ilicită a banilor precum şi raportări fictive cu privire la obţinerea de câştiguri din tranzacţionarea de criptomonedă”, arată procurorii.

15 persoane vor fi duse la audieri.

Articolul 66 de percheziţii într-un dosar de delapidare cu un prejudiciu de peste 17 milioane de dolari apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

Diterpenele sunt compuşi produşi de plante care au o varietate de efecte asupra organismului uman. Două dintre acestea – cafestolul şi kahweolul – au fost legate de creşterea nivelului de colesterol lipoproteic cu densitate scăzută (LDL). Niveluri ridicate ale acestor compuşi au fost găsite în cafea, dar oamenii de ştiinţă au descoperit că acest lucru depinde de modul în care o extragi.

Cercetătorii suedezi au măsurat nivelurile de diterpene din cafeaua preparată cu o serie de aparate de cafea şi tehnici comune. Aceştia au descoperit că fierberea cafelei este cea mai rea variantă, dar consumatorii pot compensa cu uşurinţă aceste niveluri ridicate prin filtrarea băuturii.

Aparatele de cafea obişnuite din locurile de muncă din întreaga lume au produs, de asemenea, ceşti de cafea cu niveluri relativ ridicate de diterpene.

„Am studiat 14 aparate de cafea şi am putut observa că nivelurile acestor substanţe sunt mult mai ridicate în cafeaua de la aceste aparate decât în cea de la aparatele obişnuite de cafea cu filtru de picurare”, spune David Iggman, nutriţionist clinic la Universitatea Uppsala. „De aici deducem că procesul de filtrare este crucial pentru prezenţa acestor substanţe care cresc colesterolul în cafea”, adaugă el.

Echipa a calculat beneficiile pentru o persoană care bea trei ceşti de cafea pe zi, cinci zile pe săptămână. Schimbarea cafelei de la maşină cu una făcută la un aparat cu filtru de hârtie ar putea reduce colesterolul LDL suficient pentru a minimiza riscul de boli cardiovasculare aterosclerotice cu 13% în decurs de 5 ani şi cu 36 % în decurs de 40 de ani.

Articolul Studiu. Modul în care vă preparaţi cafeaua poate afecta nivelul colesterolului apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

„Mecanismul psihologic din spatele acestei influenţe este subtil, dar puternic. Suntem expuşi zilnic la un flux de informaţii atent selectate, ceea ce creează iluzia că trebuie să ţinem pasul, să ne aliniem la trenduri sau să luăm decizii rapid”, explică Laura Cristina Hijal, psiholog în cadrul clinicii Alegria. Astfel, fie că ne influenţează în mod conştient sau inconştient, social media poate altera modul în care luăm decizii.

Cu toate acestea, există strategii prin care pot fi limitate influenţele şi poate fi păstrată autonomia în alegerile fiecăruia.

1. Dezvoltarea gândirii critice şi a alfabetizării digitale

Unul dintre cele mai eficiente moduri de a ne proteja de influenţa social media este să ne îmbunătăţim gândirea critică şi capacitatea de a evalua informaţiile pe care le consumăm.

„Trebuie să învăţăm să filtrăm conţinutul şi să ne întrebăm mereu: cine beneficiază de această informaţie? Este o opinie obiectivă sau o formă de persuasiune mascată? Înţelegerea acestui proces ne ajută să ne dezvoltăm o atitudine mai echilibrată faţă de ceea ce vedem online”, explică Laura Cristina Hijal. În plus, alfabetizarea digitală implică şi verificarea surselor, evitarea ştirilor senzaţionaliste şi conştientizarea faptului că algoritmii social media creează o bulă informaţională care ne poate întări convingerile deja existente, fără să ne ofere o imagine completă asupra realităţii.

2. Evitarea conţinutului care declanşează decizii impulsive

Un alt pericol major al social media este generarea unui sentiment de urgenţă în procesul de luare a deciziilor. Reclamele personalizate, postările influenţatorilor şi fluxul continuu de conţinut pot induce nevoia de a acţiona imediat. „Sentimentul de FOMO (fear of missing out) este un factor puternic care ne poate determina să facem alegeri pripite. Fie că este vorba de o achiziţie, o decizie personală sau profesională, presiunea de a nu rămâne în urmă ne poate împinge spre alegeri pe care, în mod normal, nu le-am fi luat”, explică psihologul Laura Cristina Hijal.

Pentru a combate acest efect, este important să ne impunem un timp de reflecţie înainte de a lua decizii, mai ales cele majore. O strategie eficientă este regula celor 24 de ore: dacă după o zi de gândire decizia ni se pare în continuare una bună, atunci este probabil să fie într-adevăr cea potrivită.

3. Echilibrarea interacţiunilor online cu experienţele offline

Reţelele sociale ne expun la o realitate filtrată, unde viaţa altora pare mereu mai interesantă, mai reuşită şi lipsită de probleme. Acest fenomen poate duce la comparaţii nerealiste, influenţând modul în care ne stabilim obiectivele şi valorile.

„Suntem fiinţe sociale şi avem tendinţa de a ne raporta la ceilalţi, dar trebuie să fim conştienţi că ceea ce vedem pe social media este doar o versiune editată a realităţii. Timpul petrecut offline, interacţiunile reale şi experienţele autentice ne pot ajuta să ne calibrăm mai bine percepţiile şi să luăm decizii bazate pe ceea ce contează cu adevărat pentru noi”, recomandă Laura Cristina Hijal. Reducerea timpului petrecut pe reţelele sociale, implicarea în activităţi care nu necesită prezenţă digitală şi dezvoltarea relaţiilor interpersonale din viaţa reală sunt paşi esenţiali în menţinerea unui echilibru sănătos.

Prin dezvoltarea gândirii critice, evitarea impulsivităţii şi echilibrarea interacţiunilor online cu cele offline, ne putem proteja autonomia şi putem lua decizii mai informate şi mai autentice. „Social media este un instrument puternic, dar depinde de noi cum îl folosim. Dacă reuşim să ne păstrăm un grad sănătos de scepticism şi să nu lăsăm algoritmii să decidă în locul nostru, putem transforma experienţa digitală într-una benefică, nu într-o capcană”, concluzionează psihologul Laura Cristina Hijal.

Articolul Psiholog: Cum să te fereşti de influenţa social media când iei o decizie apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

Este vorba de Spania, Germania, Anglia, Țările de Jos, Norvegia, Danemarca, Muntenegru și România.

Potrivit FRF, cele opt echipe vor fi distribuite prin tragere la sorți, organizată pe 15 aprilie la Casa Fotbalului, în două grupe, urmând ca primele două clasate din fiecare grupă să meargă în semifinalele turneului. Toate partidele Euro U19 se vor disputa pe stadioanele Giulești, CSN „Arcul de Triumf”, „Anghel Iordănescu” din Voluntari și „Ilie Oană” din Ploiești.

Începând cu data de 24 aprilie, fanii fotbalului vor putea achiziționa bilete pentru turneul din luna iunie. Prețurile biletelor sunt accesibile, de 4 euro pentru faza grupelor, 5 euro pentru semifinale și 7 euro pentru finală.

România va organiza în perioada 13-26 iunie 2025 ediția cu numărul 72 a Campionatului European Under 19, naționala noastră fiind calificată astfel direct la turneul final.

Articolul Echipele calificate la Euro U19 găzduit de România în această vară apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

„La mulţi ani, domnule Călin Georgescu, La mulţi ani, domnule Călin Georgescu, să vă ţină Dumnezeu sănătos şi puternic în tot ceea ce stă înaintea dumneavoastră şi învingător în misiunea pe care v-a dat-o Dumnezeu. Dragi români, vă felicit pentru iniţiativa de a fi astăzi în Piaţa Victoriei în Bucureşti. Este un eveniment organizat de voi, din dorinţa voastră de a sărbători ziua domnului Călin Georgescu în unitate, unii cu alţii şi noi toţi cu Dumnezeu. Bucuraţi-vă şi fiţi recunoscători pentru fiecare om care a venit. Eu, din păcate, nu voi putea fi acolo astăzi, însă parlamentarii pot vor fi prezenţi în piaţă în această după amiază. Astăzi este foarte important să ne amintim ce stă în faţa noastră. Este foarte important să ne amintim că această mişcare a noastră, o mişcare de eliberare de corupţie, de mafie politică, de subminare a interesului şi securităţii naţionale de către un grup care a dat luvitura de stat prin anularea alegerilor prezidenţiale, această mişcare a noastră câştiga aceste alegeri prezidenţiale”, spune Anamaria Gavrilă.

Ea afirmă că George Simion, candidatul AUR la prezidenţiale, „el trebuie să câştige în numele acestei mişcări aceste alegeri”.

„Să nu uităm că noi avem un candidat pe numele său, George Simion, şi el trebuie să câştige în numele acestei mişcări aceste alegeri. Pentru că nu ne permite nici măcar o zi, dar ne permite 5 ani cu încă un preşedinte de al lor. Noi, cei de la POT şi eu, Ana Maria Gavrilă, am dat totul ca să ne asigurăm că această mişcare şi acest candidat, domnul George Simion, are toate şansele să câştige pentru a restabili ordinea constituţională şi turul 2 al alegerilor anulate pe nedrept”, încheie Gavrilă.

Susţinătorii lui Călin Georgescu sunt chemaţi, miercuri, în Piaţa Constituţiei, la o acţiune de susţinere a fostului candidat la Preşedinţie.

Jandarmeria anunţă că acţiunea nu este autorizată.

„Începând cu ora 12:00, adunare publică de susţinere a unui fost candidat la alegerile prezidenţiale (anunţată în spaţiul public), în Piaţa Constituţiei. Subliniem faptul că această manifestaţie nu a fost declarată şi asumată conform cadrului legal în vigoare, ceea ce este regretabil în actualul context internaţional de securitate”, potrivit unui comunicat de presă.

Articolul Anamaria Gavrilă anunţă că nu merge la mitingul de susţinere a lui Călin Georgescu apare prima dată în Mediafax.

Mediafax

Macron va vizita Monaco alături de Regele Albert al II-lea. Călătoria de stat este programată pentru weekendul 7-8 iunie, iar pregătirile sunt în curs de desfăşurare.

Sâmbătă, 7 iunie, este planificat un dineu la Palatul Princiar, înainte de diversele ceremonii de duminică, 8 iunie. Preşedintele se va deplasa apoi în capitala de pe Coasta de Azur în cursul zilei pentru deschiderea summitului internaţional co-organizat de Franţa şi Costa Rica, care reprezintă unul dintre ultimele evenimente majore ale celui de-al doilea mandat de cinci ani al său.

Pe lângă experţi şi oameni de ştiinţă din întreaga lume, summitul va reuni aproximativ 100 de şefi de stat, inclusiv preşedintele brazilian Lula, care a confirmat că va participa. De asemenea, Lula l-ar putea însoţi pe Emmanuel Macron la Monaco.

Această vizită de stat în Principat ar fi prima efectuată de un preşedinte francez de la François Mitterrand, în ianuarie 1984, în timpul domniei suveranului Rainier al III-lea. De atunci, alţi preşedinţi au vizitat Monaco, dar în interes de serviciu şi nu de stat, o nuanţă diplomatică care ţine de protocol. Jacques Chirac (iulie 1997), Nicolas Sarkozy (aprilie 2008) şi François Hollande (noiembrie 2013) au vizitat şi ei Principatul.

Articolul Emmanuel Macron plănuieşte o vizită de stat la Monaco apare prima dată în Mediafax.