În 18 aprilie/1 mai 1917 a avut loc la Odesa o mare adunare populară, la care au participat peste 10.000 de persoane şi ulterior, la Chişinău s-a desfăşurat un congres al preoţilor şi învăţătorilor, unde s-a cerut un mitropolit român, autonomie şi formă de guvernământ proprie.
Tot în aprilie se înfiinţează Partidul Naţional Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu, cu concursul fruntaşilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Hertza şi a transilvăneanului Onisifor Ghibu, al cărui obiectiv era cel de coordonare al mişcării de autodeterminare şi în programul căruia se prevedea ca Basarabia să îşi „cârmuiască singură viaţa ei dinăuntru ţinând seama de drepturile naţionale al tuturor locuitorilor ei”.
Însă, încă din aprilie 1917, reprezentanţi ai românilor basarabeni s-au întrunit pentru a vota o moţiune prin care se cerea autonomia administrativă, economică şi religioasă a Basarabiei. Astfel, se dorea o republică moldovenească autonomă, în cadrul statului federativ rus, în contextul destrămării imperiului ţarist.
În 18 aprilie/1 mai 1917 a avut loc la Odesa o mare adunare populară, la care au participat peste 10.000 de persoane şi ulterior, la Chişinău s-a desfăşurat un congres al preoţilor şi învăţătorilor, unde s-a cerut un mitropolit român, autonomie şi formă de guvernământ proprie.
Tot în aprilie se înfiinţează Partidul Naţional Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu, cu concursul fruntaşilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Hertza şi a transilvăneanului Onisifor Ghibu, al cărui obiectiv era cel de coordonare al mişcării de autodeterminare şi în programul căruia se prevedea ca Basarabia să îşi „cârmuiască singură viaţa ei dinăuntru ţinând seama de drepturile naţionale al tuturor locuitorilor ei”.
În luna august a aceluiaşi an s-a înfiinţat Partidul Naţional Ţărănesc din Basarabia, cu un program social-economic destinat ţărănimii.
Un moment critic
Un moment critic s-a înregistrat în vara lui 2017, după constituirea Ucrainei ca republică independentă de Rusia, când Rada de la Kiev a revendicat Basarabia.
Între 8/21 şi 14/27 septembrie 1917 a avut loc la Kiev Congresul Popoarelor din Rusia, unde s-a statuat dreptul la autodeterminare al tuturor popoarelor din fostul imperiu şi unde Basarabia a participat cu o delegaţie de şase membri.
La Chişinău a avut loc o tentativă nereuşită de organizare a unui congres militar moldovenesc, guvernul revoluţionar rus refuzând să aprobe reuniunea. S-a luat în considerare impunerea autodeterminării pe cale „revoluţionară” şi se decide convocarea congresului Ostaşilor Moldoveni la Chişinău 20 octombrie/2 noiembrie 1917.
La acest congres au participat 989 delegaţi, ofiţeri români şi circa 200.000 de militari, adunarea asumându-şi rolul de reprezentativitate pentru întreaga Basarabie şi luăndu-şi dreptul de proclamare a autonomiei politice şi administrative, în baza principiului autodeterminării şi a considerentelor de cultură, naţionalitate şi istorie proprie.
De asemenea, congresul a decis convocarea Sfatului Ţării, în calitate de adunare aleasă şi reprezentativă.În urma alegerilor pentru reprezentanţii în Sfatul Ţării au fost aleşi 150 de deputaţi, forul începându-şi activitatea la 21 noiembrie/decembrie 1917. Primul preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales în unanimitate Ion Inculeţ.
La 25 septembrie/8 octombrie 1917, Sfatul Ţării proclama autonomia Basarabiei.
Succesiv, la 2/15 decembrie 1917, s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească, ca stat federativ legat de Rusia. Noua entitate era condusă de un „Consiliu al Directorilor” al cărui lider era Petre Erhan.
După preluarea puterii de către bolşevici în Rusia, la 24 ianuarie 1918 se decide declararea independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti. Preşedintele republicii a fost ales Ion Inculeţ, iar şeful guvernului devine doctorul Daniel Ciugureanu.
Pe fondul unei stări de anarhie întreţinută de bolşevici , a reţinerii de către aceştia a unor deputaţi din Sfatul Ţării, la cererea Consiliului Directorilor, guvernul Brătianu trimite peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie.
La 13/26 ianuarie 1918, armata română, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău şi a restabilit ordinea. Unităţile bolşevice s-a retras la Tighina, fără a opune rezistenţă şi sunt neutralizate pe 7 februarie.
La 25 februarie/5 martie s-a semnat Protocolul de la Buftea, care prelungea cu 14 zile armistiţiul cu Puterile Centrale.
În luna martie s-a conturat evident soluţia de unire a Basarabiei cu România ca unică alternativă pentru Republica Democratică Moldovenească, mai ales că Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni pentru anexarea unor părţi ale Basarabiei, precum Ţinutul Hotinului şi Cetatea Albă.
S-a decis ca unirea să se facă în urma unei deliberări în Sfatul Ţării. În 27 martie 1918 s-a deschis şedinţa Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preşedintele Ion Inculeţ şi prim-minstrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. Unirea se aprobă cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri.
Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România
La 28 octombrie 1920 România a semnatat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia care prevedea: „Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România”, părţile contractante recunoşteau „suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest hotar”.
După 22 de ani, în anul 1940, efectele unirii au fost anulate, când în urma pactului secret Ribbentrop-Molotov, Rusia sovietică a anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.
Personalităţi ale Unirii
-Vasile Stroescu – primul preşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc
-Pantelimon Halippa sau Pan Halippa – publicist şi om politic basarabean. A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918. A fost ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
-Paul Gore sau Pavel – istoric român basarabean, membru de onoare (1919) al Academiei Române, preşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc.
– Onisfor Ghibu – profesor de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române, politician.
– Vladimir Hertza – jurist şi politician, primul primar al oraşului Chişinău după Marea Unire din 1918.
– Teofil Ioncu – politician, membru al Sfatului Ţării.
-Gherman Pântea – director general al apărării în guvernul Basarabiei, membru al Sfatului Ţării, primar al oraşului Chişinău şi primar general al Odesei.
– Ion Inculeţ – preşedintele Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru, membru titular al Academiei Române.
-Petre Erhan – preşedintele Consiliului Directorilor al Republicii Democratice Moldoveneăti.
– Daniel Ciugureanu – medic, politician, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne ale României Mari.
– generalul Ernest Broşteanu
– Constantin Stere – politician, jurist, scriitor.
-Alexandru Marghiloman – prim-ministru al României în 1918.