Mediafax
Despre Agârbiciu se pot spune multe atunci când vine vorba de vechile cetăţi săseşti, iar în satul aflat la aproape 40 de kilometri de Sibiu şi alţi 20 de Mediaş, şi acum se mai ştie de vremurile în care fanfara cânta, în nopţile de Crăciun şi Anul Nou, din turnul Bisericii Evanghelice.
După pandemie, lumea a început să vorbească şi despre „brânzeturile dumnezeieşti” produse la o fermă din sat, de nimeni altul decât de preotul greco-catolic, căruia Cel de Sus i-a rânduit cinci copii şi o soţie care vorbeşte fluent în patru limbi.
Ioan Nicolae Mădăraş este originar Alba, însă viaţa l-a adus în judeţul vecin: „Am absolvit liceul din Aiud, profilul veterinar, iar apoi am urmat Institutul Teologic din Blaj. Pentru o perioadă scurtă de timp, am fost preot în Rădeşti, lângă Ciumbrud, apoi, în 1998, am preluat parohia greco-catolică din Agârbiciu”, spune el.
Devenit sibian, părintele Mădăraş a ajuns să se îngrijească de comunitatea greco-catolică din sat şi de mica biserică aflată la marginea şoselei care leagă Sibiul de Mediaş.
Casa îi este plină: alături de soţia sa Gabriela, educatoare în sat, au cinci copii: „Cel mai mare împlineşte 26 de ani, iar mezinul are 17. Toţi sunt băieţi muncitori fiindcă viaţa nu ne-a fost tocmai uşoară”.
„Din salariile noastre nu ne permiteam să cumpărăm laptele şi brânza de care aveam nevoie, aşa că ne-am luat o vacă”, spune părintele despre un moment care ilustrează perfect o veche povaţă: „celui flămând nu-i da un peşte, ci învaţă-l să pescuiască”.
Încet-încet, numărul vacilor a început să crească, iar părintelui să i se alăture, rând pe rând, cei cinci băieţi, în munca deloc uşoară de la fermă: „Am construit de la zero un grajd şi o casă exact pe locul unde odinioară se spune că ar fi fost vatra satului. Apoi, am adus o rasă aparte de vaci, <bruna de Maramureş>, care dau un lapte bogat în cazeină, o proteină benefică sistemului imunitar.”
„Sunt foarte blânde, nu au coarne, iar laptele le este foarte gras, numai bun de făcut smântână sau brânză”, spune părintele în timp ce mângâie o văcuţă venită să-şi salute vizitatorii.
Despre ceea ce muşteriii le numesc „brânzeturi dumnezeieşti”, aluzie la gust, dar şi la statutul său în fruntea enoriaşilor, părintele Mădăraş nu ţine nimic secret: „Hrana trebuie să fie bogată, curată şi diversificată. Avem culturi de porumb şi lucernă pe Valea Buii şi în zona Agârbiciului. Apoi, când facem brânză, nu utilizăm sare iodată, ci doar din aceea mare, la sac. În rest, trebuie să ai răbdare şi pasiune pentru tot ceea ce faci”.
Din mâinile părintelui, cele cu care dă binecuvântări enoriaşilor, ies delicatese alb-gălbui: telemea untoasă, unt vârtos, smântână cremoasă, caşcaval cu crustă semi-tare, sau brânză frământată. „Cea mai migăloasă este brânza topită: trebuie să o amesteci vreo două ore, la foc scăzut. Recunosc că soţia mea o face cel mai bine”, recunoaşte părintele sprijinul dat de preoteasă, cea care vorbeşte fluent în română, engleză, italiană şi franceză.
La ferma familiei Mădăraş găseşti ceva cu totul neaşteptat pentru un astfel de loc: într-o încăpere, părintele şi fiii săi au amenajat o capelă. „Petrec mult timp aici, mă rog şi îi mulţumesc Domnului pentru tot ce avem. Până la urmă, Dumnezeu este oriunde, chiar şi la o fermă de vaci”.
O biblie veche şi groasă, o cruce, icoane, un tablou vechi reprezentându-l pe Iisus răstignit, o masă acoperită cu o ţesătură albă cu fire aurii, mobilează micuţa încăpere de rugăciune.
De doi ani, părintele-fermier a renunţat la televizor, preferând o izolare ce-i ţine mintea limpede: „Vedem cum toată lumea se ceartă cu toată lumea. Cum să-i dau dreptate cuiva, fără să fiu sigur că nu greşesc? Am decis să mizez pe Hristos, căci doar alături de El nu am cum să greşesc”.
„Principala diferenţă între ortodocşi şi greco-catolici este legată de recăsătoria în biserică a celui divorţat. La greco-catolici, preotul nu te recăsătoreşte pentru că ai jurat o dată iubire în faţa lui Dumnezeu. Şi ai jurat că doar moartea te va despărţi şi nu omul, fie el notar sau judecător. Dacă bărbatul ar şti cât de scurtă este viaţa, ar săruta mâna soţiei sale în fiecare zi”.
Pe porţiunea sa din „Terra Saxonum”, Via Transilvanica străbate o bună bucată din judeţul Sibiu, trecând şi pe lângă ferma părintelui Mădăraş. Drumeţii sunt conduşi spre Copşa Mică sau Axente Sever, localităţi bogate în mărturii istorice legate de comunităţile săseşti care au întemeiat aceste aşezări.
Articolul Satul „brânzeturilor dumnezeieşti”: Un preot din judeţul Sibiu şi-a făcut fermă şi altar apare prima dată în Mediafax.