Mediafax
Fidel Castro are un nepot influencer. Nu unul cu veleități militare, ci unul priceput la reels. Nu poartă uniforma verde-oliv, ci tricouri cu Real Madrid. „Omul nou” al Revoluției este acum creator de conținut, cu aproape 115.000 de urmăritori pe Instagram. Postează provocări virale, ascultă muzică de tip „reparto”, iubește pisicile și berea Cristal, scrie El Pais.
Unii spun că el este, la peste 60 de ani de la triumful Revoluției, o caricatură a castrismului. Alții cred că reprezintă cursul firesc al eșecului proiectului social cubanez. Sunt și voci care susțin că el ar putea fi supapa prin care Cuba va exploda și se va transforma. Singurul lucru cert e că Sandro Castro, cu telefonul – și nu cu macheta – în mână, este astăzi cel mai discutat Castro în viață din Cuba.
Sandro, în vârstă de 33 de ani, s-a născut când Fidel avea 66 – un Fidel aflat atunci încă în forță, care își concentra întreaga retorică în a le explica cubanezilor că urmau vremuri grele, dar că țara va ști să iasă din criză. Tocmai pierduseră URSS ca principal partener comercial, iar Cuba intra în lunga noapte a „Perioadei Speciale” din care, practic, nu a mai ieșit.
Ascultă Bad Bunny și conduce un Mercedes-Benz
Sandro, care se mândrește că fumează trabucuri cubaneze, conduce un Mercedes-Benz și se plimbă cu avionul, s-a născut și a crescut în țara cu pene de curent, puțină mâncare, criza „balseros”, revolta din 11 iulie și miile de prizonieri politici. Și-a văzut o mare parte din generație emigrând în cel mai mare exod de după Revoluție.
Ascultă Bebeshito și Bad Bunny și, într-unul dintre multele sale reels, a folosit un vers din artistul portorican: „Un aplauso para mami y papi, porque en verdad rompieron” (Aplauze pentru mami și tati, pentru că s-au despărțit). La care urmăritorii i-au răspuns: „Și aplauze pentru bunicul, ăla chiar a distrus țara”.(n.r. Fidel Castro).
Fidel Castro și-a ținut mereu familia ascunsă
Este fiul Rebeccăi Arteaga și al lui Alexis Castro Soto del Valle, inginer în telecomunicații, unul dintre cei cinci fii ai lui Fidel cu Dalia Soto del Valle – femeia care i-a fost alături comandantului până la moartea sa. Despre familie se știe foarte puțin. Fidel a căutat dintotdeauna să mențină secretul privilegiilor sale.
Se spune chiar că familia lui nu prea avea legături cu cea a fratelui său, Raúl Castro. Sergio López Rivero, profesor de istorie a Cubei și cercetător al fenomenului castrist, spune că „hermetismul extrem care a înconjurat familia Castro este una dintre notele fundamentale ale mitului revoluționar în Cuba”. Scopul, spune Rivero, nu a fost doar protecția, ci și întărirea „legitimității regimului”, construit pe „încredere și certitudine”.
Puțini cubanezi știu cum arată Cuba din interiorul complexului Punto Cero, dar majoritatea o pot imagina: este o rețea de proprietăți în cartierul Playa din Havana, unde locuiește familia Castro – și, deci, și Sandro. Idalmis Menéndez López, fosta parteneră a unchiului său Álex Castro, a povestit presei din Miami, după ce a rupt legătura cu familia, că Sandro – nepotul favorit al Daliei – a crescut împreună cu părinții săi într-un apartament vecin cu casa bunicilor. Acolo, Idalmis a descoperit că există mai multe tipuri de brânză și vin și a gustat pentru prima dată somon.
Descendeții lui Fidel nu s-au sfiit să-și afișeze traiul îmbelșugat
Se povestește că Fidel Castro, în timp ce se răsfăța în paradisul său privat de la Cayo Piedra, refuza să-și schimbe Mercedesul 500 SEL. Scriitorul Norberto Fuentes, care a frecventat familia, își amintește că l-a văzut odată cu o gaură în talpa cizmei. Cubanezii l-au cunoscut pe Fidel în verde-oliv, declarând că are un salariu de 900 de pesos pe lună. „Își proteja viața de restul țării și de realitate”, spune Fuentes.
Dar descendenții săi s-au ocupat, treptat, să-l demitizeze: fiul său Antonio a fost surprins pe un iaht în insulele grecești, nepoata Mariela Castro mânca homari și purta genți Louis Vuitton. Alți membri ai familiei – precum Raúl Guillermo „El Cangrejo”, nepot și șeful gărzii personale a lui Raúl – nu s-au sfiit să își afișeze petrecerile, excursiile sau vilele de lux. Nimic din toate acestea nu ar fi atât de revoltător dacă nu ar fi vorba de o familie construită pe discursul austerității, care a cerut poporului să suporte criza, să se sacrifice și să normalizeze mizeria.
Sandro nu ascunde cât de bine trăiește în fața poporului sărac
Sandro este, probabil, cea mai apropiată fereastră pe care o are poporul cubanez pentru a vedea cum trăiește familia Castro. În ultimii ani, nu s-a sfiit să își afișeze mașinile de lux, să organizeze petreceri private în plină pandemie, sau să se dea în spectacol la barul EFE, localul său din cartierul Vedado.
Nu s-a ascuns când și-a sărbătorit ziua de naștere în timp ce aproape toată Havana era în beznă, nici când a băut whisky sau a făcut duș cu bere Cristal (pe care a rebotezat-o și viralizat-o drept „Cristach”, aluzie la personajul său de vampir de pe rețelele sociale). Nu ascunde nici faptul că are rezervorul plin într-o țară cu lipsă acută de combustibil, și nici că și-a promovat petrecerea când întreaga Cuba era în doliu național după moartea a 13 tineri recruți.
Cuba lui Sandro nu este Cuba bunicului său. Țara lui Fidel a interzis reggaetonul, în timp ce Sandro a profitat de versiunea locală – „reparto” – și a făcut-o virală. Fidel a demonizat cultura americană, dar Sandro se costumează în Batman și sărbătorește Halloweenul. Sandro trăiește în Cuba internetului, nu în cea care a privat cetățenii de conexiune zeci de ani, împiedicându-i să înțeleagă cum arată lumea reală. Sandro, în linii mari, este tot ceea ce bunicul său nu voia ca un cubanez să devină. Unii spun că, poate, Cuba și-a găsit în el calul troian.
Sursa foto: X
Trădare față de numele său?
Sandro a mers mai departe, aproape ca o trădare față de propriul său nume. În unele dintre videoclipurile sale, a strecurat critici voalate la adresa creșterii tarifelor la internet: „O să-mi îmbăt prietena ETECSA cu Cristach, poate se zăpăcește și începe să dea date gratis”, a spus el. A menționat și penele constante de curent: „Dacă te prind, îți dau ca UNE [Uniunea Electrică din Cuba], din patru în patru ore și de luni până luni”; a spus că „nu există pui”; a folosit ca fundal steagul Statelor Unite și chiar a îndrăznit să-i ceară lui Donald Trump să ofere „oportunitate și viață emigrantului” în vremurile celui mai mare exod cubanez.
Sandro, care câștigă urmăritori pe zi ce trece, i-a derutat pe utilizatorii cubanezi. Unii au început să spună că, dintre toți Castro, îl preferă pe Sandro ca viitor președinte al Cubei. Alții îl simt mai apropiat decât pe oricare altul cu acel nume, mai apropiat de popor decât de familia sa. Unii îl întreabă ce vor crede despre el unchiul său Raúl Castro sau actualul lider Miguel Díaz-Canel. Iar alții i-au spus: „Dacă te-ar vedea bunicul tău…”
Nu puțini sunt cei care se simt ofensați de atitudinea sa arogantă. „Sandro e viral pentru că este un Castro, dar asta n-ar trebui să mire pe nimeni”, afirmă cubaneza Anay González Figueredo.
„În timp ce cetățeanul de rând se confruntă cu pene de curent, lipsă de medicamente și cenzură, acest vlăstar al elitei se poziționează ca influencer post-revoluționar, protejat de un aparat care incriminează dizidența, dar care abia dacă se sinchisește de insolența sa semnată cu sânge nobil.”
Sandro, considerat o sinteză a regimului Castro
Juan Pablo Peña, un tânăr cubanez care spune că s-a născut între lozinci, crede că Sandro „nu este o greșeală a regimului, ci sinteza lui”. „Este chipul moștenit al unei caste care și-a însușit limbajul justiției sociale pentru a-și construi propriul privilegiu dinastic”, susține el. Recent, Juan Pablo a avut o discuție despre situația țării cu tatăl său, un fost militar de 60 de ani.
„Mi-a spus ceva ce m-a marcat: Cuba a devenit ceea ce Fidel n-ar fi dorit niciodată să fie. Când l-am auzit, am înțeles că în adâncul sufletului încă încearcă să apere ceva ce era putred încă de la început.” Tânărul crede că Sandro reprezintă caricatura convalescentă a Revoluției cubaneze.
„Nepotul dictatorului transformat în influencer este faza terminală a unui discurs care promitea salvare și a ajuns să fie parazitar. Sandro nu este doar un privilegiat: este o satiră grotescă a castrismului. Sandro este produsul unui experiment social eșuat, dar care refuză să moară”, afirmă el.
Paradoxul Sandro: Își bate joc de popor, dar în același timp trădează regimul
Sandro Castro îi deranjează atât pe cei care resping guvernul, cât și pe cei loiali acestuia. Pe primii, pentru că „își bate joc” de popor; pe ceilalți, pentru că trădează castrismul. Sandro, care nu are funcții politice, ci se definește drept „antreprenor”, „un băiat obișnuit” și „un tânăr cubanez revoluționar”, și care a transpus Versurile Scurte ale lui José Martí în limbajul videoclipurilor de tip „reel”, a fost deja remarcat de mai mulți purtători de cuvânt ai regimului, care îl văd ca pe o armă cu două tăișuri.
„Sandro nu simte afecțiune pentru bunicul său și nici nu-i respectă memoria”, a spus intelectualul oficialist Ernesto Limia. Alții l-au catalogat drept „imbecil” sau „dușman ideologic”.
Oamenii cred că Sandro există pentru că bunicul său nu mai există. Sau, mai bine spus, că Sandro este dovada că bunicul său nu mai este, și, în consecință, că Raúl Castro, în vârstă de 94 de ani, curând nu va mai fi, și, prin urmare, că numele – ajuns deja la a treia generație – este tot mai departe de Cazarma Moncada, de faptele din 1959 și, în general, de narațiunea Revoluției. Ca și cum Sandro ar fi mai puțin Castro, ca și cum numele s-ar dizolva, iar Cuba ar începe să fie locuită de alte nume. Unii se întreabă dacă acesta este sfârșitul. Dar încă nu există un răspuns.
Articolul Sandro Castro, nepotul „influencer” al lui Fidel Castro: „calul troian” al regimului lăsat moștenire de bunicul său apare prima dată în Mediafax.