Mediafax
Dependențele anului 2025 depășesc aria cunoscută până acum și pun stăpânire pe viețile copiilor și adolescenților tăcut, pas cu pas, de cele mai multe ori sub supravegherea părinților, a educatorilor, a adulților din jur, dar într-o manieră ireversibilă. În cazul unei adicții, nu există buton de STOP, pe care să se poată apăsa brusc și cu rezolvare imediată. Când realizăm că un obicei a devenit o dependență, ce semne din comportamentul copiilor arată că s-a depășit limita, cine pune diagnosticul de adicție, încotro o apucăm când apare o problemă reală de adicție în viața copiilor?
Dr. Alin Popescu, medic primar de medicină sportivă, cu competență în management sanitar, trainer medical World Rugby pentru cursuri de prim-ajutor, preocupat constant de probleme legate de lifestyle și adicții, doctorand în Științe Medicale, atrage atenția asupra pluridependențelor existente în societatea de astăzi și semnalează necesitatea unei hărți clare, reale și personalizate de prevenție și de intervenție pentru părinți.
Interviu dr. Alin Popescu, medic primar Medicină Sportivă, despre adicții
- Se spune că “măsura” este cheia în orice acțiune. Când și în ce condiții se transformă un obicei într-o adictie? La ce etape/limite sa fie atenti oamenii sau parintii, in cazul copiilor, pentru ca o acțiune repetată să nu se transforme în ceva nociv care ajunge să fie definită drept dependență?
Transformarea unui obicei într-o adicție este relativ rapidă și de foarte multe ori nici nu ne dăm seama că s-a întâmplat. Este o transformare care vine pe nesimțite pentru persoana în cauză. Cei din afară observă că ajunge să fie vorba de o adicție, că intensitatea obiceiului respectiv a intrat în zona de dependență. Depinde foarte mult de zona în care plasăm adicția. Dacă vorbim de timpul în exces petrecut cu ochii în ecrane, între 8-10 ore pe zi, dacă vorbim de jocuri de noroc, de alcool în exces zilnic, dacă vorbim de tutun, de diverse tulburări alimentare care și ele pot intra în sfera de adicții, fiecare în parte lansează niște semnale de alarmă, dar pe care persoana în cauză le subestimează. „Diagnosticul” de adicție nu este pus de un cadru medical, de un profesionist în sănătate, ci pur și simplu de cei din jur, de părinți, de mamă, de iubit, de soț, uneori, atenție, chiar de copii atunci când ei cresc și devin conștienți de lumea din jur. Apoi apare diagnosticul oficial, pus de specialist și cel mai important, tratamentul, etapele terapeutice pentru tratarea dependenței.
Important este să diagnosticăm adicția rapid, să o tratăm cât mai eficient și să nu uităm că dacă nu putem scăpa de ea, trebuie să minimizăm riscurile. Ideea de bază apropo de măsură, care chiar este cheia în orice acțiune, dacă încercăm să menținem un echilibru, nu ajungem la adicție, dacă am ajuns la adicție trebuie să o tratăm, să o eliminăm într-un interval de timp scurt, iar dacă nu o putem elimina complet, trebuie neapărat să reducem riscurile.
- La copii și tineri putem vorbi de prevenție în caz de adicții, cum se poate face eficient un astfel de plan de către școala, de către părinți, de către profesorii de sport sau instituțiile abilitate?
La copii și adolescenți ar trebui să vorbim în primul rând de prevenție care este vitală pentru viitorul societății. Așa cum Agenția Națională Anti-doping are o mulțime de acțiuni de prevenire a dopingului, așa și Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor va avea din ce în ce mai multe programe privind prevenirea adicțiilor. L-am avut invitat la unul din episoadele podcastului meu „Noi să fim sănătoși”, pe Rareș Petru Achiriloaie, președintele ANPCDDA și chiar am vorbit de elementele de prevenție care trebuie pornite pe mai multe paliere, de către școală, din clasele mici, de către familie și familia extinsă și de către instituțiile abilitate, pornind de la Agenția nou înființată de la București care va avea puncte de intervenție în fiecare capitală de județ. Agenția a trecut de sub jurisdicția Ministerului de Interne în jurisdicția Ministerului Sănătății, ceea ce este foarte bine, pentru că mai eficient se vorbește de prevenție în cadrul acesta medicalizat decât într-un mediu militarizat.
În funcție de incidența adicțiilor pe zone și pe grupe de vârstă de aici practic ar trebui să pornim și să vedem cumva cum putem să fim cât mai customizați și adaptați în fiecare zonă. Prevenția este măsura de aur, într-o lume ideală nici nu ar trebui să tratăm adicții, ci doar să facem prevenție. Din pacate, în 2025, România și lumea în general se află departe de această lume ideală. Și cred că e mult mai greu și constisitor efortul de a trata adicțiile în rândul populației decât de a face prevenție, însă se pare că oamenii acționează și reacționează când ajung să trăiască pe pielea lor o problemă și nu la amenințarea iminentă a ei.
- Spuneați că rareori oamenii au o singură dependență, că dependențele de obicei sunt înlănțuite. Ce-i face pe oameni atât de vulnerabili la obiceiuri nocive? Și care este explicația mixului de dependențe?
Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage și pe alta. Abuzul de internet, jocuri de noroc în exces, abuz de alcool, fumat excesiv, acestea sunt aspecte din viața reală. Să ne gândim că se intră într-un cerc vicios din care omul iese extrem de rar singur și destul de greu chiar cu ajutor. Sunt foarte multe studii care arată că pluriadicția este dominantă în zilele noastre. Este o realitate. Instalarea se face relativ insidios, dar privind retrospectiv putem identifica pașii succesivi făcuți în luni, ani care au dus la o situație delicată.
Prevenția rămâne măsura de aur! Dacă nu ai obiceiuri cu potențial adictiv, nu te apuca. Cei care rezistă tentațiilor chiar trebuie felicitați. Însă, dependența trebuie privită serios. Probabil în viitorul apropiat, odată cu instalarea ubicuitară a Internetului, aproape gratuită, o să apară alte și alte probleme, inclusiv obezitatea care ajunge să fie o problemă uriașă. Statul excesiv la calculator diminueaza timpul dedicat mișcării și implicit este un factor obezogen. Oamenii care petrec mult timp la calculator, ajung să se și joace mult online, ajung să parieze, să strea treji toată noaptea, să consume alcool și așa se cumulează problemele, se intră într-un cerc vicios extrem de periculos. Să ne obișnuim cu realitatea că există multe adicții, nu doar consumul de droguri. Problema e globală, interdependențele extrem de prezente, iar agresivitatea adicțiilor clar crește prin cumularea lor.
- Care sunt cei mai mari dușmani ai mișcării și ai sănătății în zilele noastre?
Aș pleca în argumentație pe două direcții.
Mișcarea categoric este extrem de afectată de dezvoltarea economică și de progresul tehnologic prezent în viața noastră: de la existența mașinii de spălat vase, la aspiratoare, până la curierii care îți aduc totul acasă. Dacă nu ești foarte conștient de importanța mișcării, foarte multe lucruri din jurul tău concură la instalarea sedentarismului care are efecte nocive asupra sănătății. Sedentarismul, obezitatea, bolile cardio-vasculare, sindromul metabolic, dislipidemia, diabetul de tip 2 și iată un cerc vicios uriaș și nociv. Da, ne putem găsi mereu scuze precum traficul îngreunat, lipsa de timp, de parcuri sau de săli de sport, însă scuzele nu ne feresc de boli, ci doar ne încarcă de vină conștiința atunci când ne îmbolnăvim.
Pe de altă parte, serviciul celor mai multe persoane din ziua de astăzi este sedentar, mulți stau câte 8 ore la birou, lucrul în IT, în firme unde totul este automatizat și mecanizat reprezintă o majoritate. Și ce nu iau în calcul oamenii care au un astfel de serviciu este că în lipsa efortului fizic de la muncă, trebuie să faci ceva să compensezi în timpul liber. Prin urmarea practicarea unei activități fizice de genul mersului pe bicicletă, alergatului în parc, înotulului, este absolut necesară după serviciu.
- Dacă ar fi să faceți un TOP 5 sfaturi de aur pentru prevenirea adicțiilor și pentru menținerea sănătății care ar fi acestea?
- Hrăniți-vă întotdeauna curiozitatea intelectuală, spiritul iscoditor, dorința de a ști, de a înțelege, de a percepe riscurile lumii în care trăiești!
- Respectați-vă întotdeauna corpul! Gândiți-vă că trebuie să ai grijă de acest corp toată viața, nu există piese de schimb pentru el, iar orice intervenție asupra lui îl afectează intr-o măsură mai mare sau mai mică.
- Respectați-vă somnul – somnul este cel mai bun mijloc de refacere pasivă, nu există balsam mai bun pentru mintea și corpul nostru decât orele de somn. Un mediu de dormit confortabil și relaxant realizat prin aerisirea camerei și menținerea unei temperaturi ideale de 16-19 grade Celsius, utilizarea unei saltele și perne confortabile, evitarea cofeinei în partea a doua a zilei, a alcoolului și meselor grele înainte de culcare, precum și stabilirea unei rutine de culcare reprezintă premisele extraordinare pentru un somn terapeutic.
- Înconjurați-vă de prieteni asemeni vouă, cu aceleași principii de viață – nu vă lăsați manipulați de persoane care vă pot duce într-o direcție total greșită. Există un proverb românesc – „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”. Este foarte important și din punctul de vedere al prevenirii adicțiilor, dar și din punctul de vedere al menținerii unei stări bune în general, să vă înconjurați de oameni care să vă aducă un plus valoare în viață, care să vă ofere un echilibru pe termen mediu și lung.
- Fiți organizați! De foarte multe ori organizarea este cheia succesului. Nu vă sfiiți într-o epocă digitală să puneți mâna pe un creion, pe un pix, pe un stilou, chiar să vă organizați pe hârtie când începe o săptămână, o lună, o etapă nouă. Organizările macro, dar și organizările micro determină succesul pe plan profesional și personal.
- Unul dintre cei mai mari sportivi ai României, David Popovici, a declarat la un moment dat că în viitor, își dorește să facă în România un centru pentru persoanele cu adicții, deoarece aceștia nu au unde să se trateze la noi în țară. Cum vedeți această perspectivă?
David Popovici este un sportiv foarte mare al României care a apărut într-un moment de declin al sportului românesc, dând o flacără de speranță, o energie pozitivă altor participanți la mișcarea sportivă, fie ei amatori sau profesioniști și pe acest fond el merită salutat cu multă căldură. Planul lui de a înființa un centru de tratare a adicțiilor ar fi un lucru benefic și un gest extrem de util, cu o mare putere a exemplului, într-o falie socială și medicală în care organizarea este incipientă atât la sectorul prevenție, cât și la cea de diagosticare și tratament. Nu știu dacă el s-a gândit detaliat, dincolo de exprimarea unui plan pentru viitorul apropiat sau îndepărtat, însă speranța mea este aceea ca acest centru să fie într-o zonă accesibilă, să fie o frumoasă colaborare stat-privat, ca să se bucure de toate serviciile și specialiștii de care ar avea nevoie și desigur, sa fie un centru pluriadicții, pentru că toate adicțiile au nevoie de un suport terapeutic.
- Există un fenomen printre părinții din ziua de astăzi. De multe ori, ei listează neputincioși pericolele din viețile copiilor și temerile pe care le simt în fața posibilelor probleme și adicții care pot apărea, de la dependențele de ecrane, tehnologie, pariuri, droguri, tutun și alcool, până la anturaj sau influențe negative de pe rețele. Ce-i poate transforma pe părinți din spectatori pasivi în persoane cu inițiativă și eficienți în a preveni?
Am fost uimit să citesc concluziile unui studiu recent realizat de CURS, la inițiativa Asociației „Eu te-am făcut, eu te iubesc” despre percepțiile și experiențele mamelor din România în legătură cu educația, siguranța, adicțiile, sănătatea mintală și violența domestică, studiu care scoate în evidență o realitate complexă, în care adicțiile, sănătatea emoțională și lipsa sprijinului instituțional se întrepătrund. Rezultatele arată o tensiune constantă între frica declarată la nivel social (unde drogurile sunt percepute ca cel mai mare pericol) și frica trăită în familie (unde dependențele digitale și burnout-ul parental domină). Drogurile domină discursul public, dar adicțiile digitale (telefon 70%, TV 55%) sunt problema zilnică, tinerele mame se tem de droguri, cele mature de ecrane, orașele se tem de TikTok și internet, satele de anturaj și Facebook, mamele sunt copleșite, epuizate, triste și fără timp personal și cu toate acestea, doar 5% merg la specialist și 18% nu apelează la nimeni. Cele mai multe nu cunosc care sunt instrumentele oficiale de care se pot folosi în caz de probleme sau adicții apărute. Grav, foarte grav. Încă există destul de multe diferențe în România între rural și urban, există temeri peste tot, indiferent de pătura socială. Rămânem tributari acestei temeri referitoare la adicții pe care o putem însă materializa în acțiune prin comunicare, dialog, informare, echilibru, punct pe I când apare se activează butonul roșu. Așa cum adicțiile sunt înlănțuite între ele, așa și discuțiile, una după alta, creează un fenomen care sperăm să aducă liniștea în locul temerilor, acțiunea în locul pasivității, harta în locul derivei.
Ipoteză-context
Un sondaj de opinie la nivel național realizat în iunie-iulie 2025 de către CURS, la inițiativa Asocieției „Eu te-am făcut, eu te iubesc”, despre Percepțiile și experiențele mamelor din România în legătură cu educația, siguranța, adicțiile, sănătatea mintală și violența domestică scoate în evidență o realitate complexă, în care adicțiile, sănătatea emoțională și lipsa sprijinului instituțional se întrepătrund. Rezultatele arată o tensiune constantă între frica declarată la nivel social (unde drogurile sunt percepute ca cel mai mare pericol) și frica trăită în familie (unde dependențele digitale și burnout-ul parental domină).
Concluzii generale ale sondajului realizat de CURS pe un eșantion de 1000 de mame de peste 30 de ani, care au cel puțin un copil sub 18 ani, rezidente în România
- Adicțiile: drogurile domină discursul public, dar adicțiile digitale (telefon 70%, TV 55%) sunt problema zilnică.
- Shift generațional: tinerele mame se tem de droguri, cele mature de ecrane.
- Urban vs. rural: orașele se tem de TikTok și internet, satele de anturaj și Facebook.
- Educația ca filtru: mamele cu studii superioare recunosc hiperactivitate și anxietate, cele cu studii liceale anxietate și tristețe, iar cele cu studii subliceale impulsivitate și concentrare.
- Probleme emoționale majore: 29% dintre copii prezintă dificultăți, mai ales în urban.
- Burnout parental: mamele sunt 61% copleșite, 64% epuizate, 58% triste; 23% fără timp personal.
- Sprijin fragil: doar 5% merg la specialist; 18% nu apelează la nimeni.
- Instituții slabe: 35% cunosc victime de violență, dar 34% nu știu de servicii și doar 7% cred în eficiența campaniilor.
- Rolul tatălui marginal: doar 42% considerați „foarte implicați”, față de 77% mame.
- Educație cu două viteze: urban dotat (83% spațiu de studiu), rural deficitar (61%).
Articolul Dr. Alin Popescu: „Adicțiile sunt înlănțuite! Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage pe alta și foarte greu mai poate fi oprit acest cerc vicios.” apare prima dată în Mediafax.