Mediafax
14 octombrie este, în fiecare an, zi de mare bucurie pentru credincioșii creștin-ortodocși de pretutindeni din lume.
În chip deosebit, însă, este această zi cinstită în Moldova, acolo unde, de mai bine de 350 de ani, sunt păstrate cu mare cinste moaștele sfintei.
Să nu nesocotim, însă, cinstea pe care i-o acordă și creștinii din celelalte părți ale țării, nu doar prin închinăciune la cuvioasa, ci și prin botezarea copiilor cu numele ei.
Loc de pelerinaj pentru creștinii de peste tot
În fiecare an, la Catedrala Mitropolitană a Iașilor, zeci de mii de pelerini din toată țara și din lume vin în mod special ca să se închine la moaștele sfintei mult și grabnic-ajutătoare.
Nu puțini sunt cei ce pot depune mărturie pentru intervenția miraculoasă a sfintei în viața lor, ca o mijlocitoare între om și Dumnezeu.
Evlavia pe care poporul român (și, de fapt, ortodocșii de pretutindeni) i-o acordă sfintei nu este altceva decât unitatea de credință care străbate tot trupul creștin, de pretutindeni.
Familia
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în anul 1025, fix acum o mie de ani, în satul Epivata (actualul Selimpașa) – o localitate în nord-vestul Turciei, în apropiere la 50 de km de Constantinopol.
Părinții ei, o familie înstărită: mama – Sofia, tatăl – Nechita, fratele – Eftimie (care se va fi nevoit și el într-o mânăstire din Constantinopol și va fi ajuns episcop de Madit – Turcia).
Deși nu sunt cunoscute detalii despre studiile Paraschivei, este de presupus că, dat fiind faptul că provenea dintr-o familie înstărită și că era aproape de un marele centru cultural al Constantinopolului, aceasta va fi avut parte de o educație aleasă.
Monahismul
De mic copil își împărțea hainele cu cei săraci – mereu venea acasă cu hainele ponosite ale săracilor pentru că pe ale ei, cele bune, le-a împărțit celor nevoiași, deci natura milostivă a Paraschevei s-a manifestat de mică.
Pentru că părinții ei au vrut s-o căsătorească, Parascheva a plecat la mânăstire undeva prin Heracleea Pontului (acum, locul se numește Karadeniz Ereğli), unde s-a nevoit cinci ani.
De aici, a plecat să se închine la Locurile Sfinte din Ierusalim, de unde n-a mai plecat.
Într-o noapte de nevoință, un înger i s-a arătat în vis, spunându-i să lase pustia și să se întoarcă în patria sa. Pe atunci, avea în jur de 25 de ani.
Activitățile filantropice și trecerea la Domnul
Ajunsă înapoi în Epivata, Sfânta Parascheva s-a dedicat cu totul activităților filantropice de tot felul.
A întemeiat un cămin pentru săraci, orfani, văduve și suferinzi, ducând mai departe eforturile sale de până atunci – Parascheva li s-a dedicat mereu celor mai năpăstiți ai sorții, aceasta a fost preocuparea ei permanentă.
La numai 27 de ani, Sfânta Parascheva s-a mutat la cele veșnice. A fost înmormântată pe malul Mării Marmara, nu departe de Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Kallicrateia, acolo unde și-a continuat nevoințele după întoarcerea de la Ierusalim, neștiută de nimeni.
I-au aflat trupul nestricăcios
După mai mulți ani de la trecerea sa la cele veșnice, în apropierea mormântului sfintei a fost îngropat și un marinar, adus de valurile mării la țărm.
În noaptea următoare, niște oameni evlavioși ai locului au visat-o pe sfânta spunându-le să-i dezgroape trupul de lângă acel om, pentru ca, dezgropând-o, să-l afle nestricat de vreme și mirosind a bună mireasmă.
Preotul care îi însoțea pe cei doi a vrut, inițial, să îngroape trupul sfintei în cimitirul satului, dar patriarhul Constantinopolului, Mihail Cerularie (1043 – 1058) a dispus ca trupul sfintei să fie îngropat cu mare cinste în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, unde au odihnit vreme de două sute de ani.
Strămutată în mai multe locuri
În 1238, Mitropolia din Târnovo a fost ridicată la rang de Patriarhie, în timpul lui Ioan Assan al II-lea (1218 0 1241).
Atunci, sfintele moaște ale Cuvioasei au fost strămutate la Târnovo, unde au rămas până în 1393, an în care sultanul Baiazid al II-lea Fulgerul (Ilderim) a distrus orașul, iar Patriarhia a fost desființată.
Moaștele sfintei au fost mutate la Vidin, unde au rămas între 1393 și 1398, după cum scrie Grigorie Țamblac, biograful Sfintei Parascheva, într-un panegiric rostit în Serbia în 1422.
Din Vidin, sfintele moaște au fost aduse la Belgrad, unde au stat 125 de ani, oferite fiind de sultanul Baiazid cneaghinei Serbiei, Militza, care le-a așezat în biserica ridicată în cinstea cuvioasei.
În 1521, otomanii au ocupat Serbia, iar moaștele sfintei au fost aduse la Constantinopol, dar nu într-o biserică, după cuviință, ci în palatul sultanului Soliman Magnificul.
Dar slujitorii palatului amenințau să le distrugă, din cauza multeor minuni săvârșite de sfânta, întărindu-i pe mulți în credința creștină, astfel că patriarhul ecumenic Teolipt (1513 – 1522)le-a răscumpărat pentru 12.000 ducați de aur și le-a așezat în biserica Pammakaristos – Catedrala Patriarhală, unde au rămas până în 1586, când biserica a fost transformată în moschee, iar moaștele sfintei au fost mutate la biserica din Vlaherne, apoi, după un timp, la biserica „Sfântul Dimitrie” (1597), pentru patru ani, apoi la biserica „Sfântul Gheorghe” (1601), aceasta din urmă fiind noul sediu al Patriarhiei Ecumenice.
Odoarele de mult preț au ajuns la mânăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” au ajuns în Moldova prin domnitorul Vasile Lupu
În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Patriarhiile de Constantinopol şi Ierusalim se aflau în mare strâmtorare, nereuşind să plătească birul anual impus de Poarta Otomană şi abia asigurându-şi existenţa.
Cele două instituţii au beneficiat de sprijinul domnului Moldovei Vasile Lupu (1634-1653), acesta plătind datoriile pe care le acumulaseră timp de mai mulţi ani.
Astfel, în semn de recunoştinţă pentru binefacerile domnului moldovean, patriarhul Partenie I (1639-1644) a dăruit moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, pentru a fi aşezate în mănăstirea ctitorită de domn în Iaşi (1639) şi închinată Sfinţilor Trei Ierarhi.
Astfel că, în ziua de 13 iunie 1641, mitropolitul Varlaam (1632 – 1653), însoțit de episcopii Evloghie al Romanului (1641 – 1644) și Gheorghe al Hușilor (1634 – 1645), în prezența domnului Vasile Lupu, a primit moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe care le-a așezat în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.
Inscripția din firida în care au stat moaștele istorisește pe scurt firul evenimentelor.
Sfânta a mai părăsit Catedrala doar în trei rânduri
În anul 1888, în timpul lucrărilor de restaurare a bisericii, lucrări începute încă din 1884, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate în paraclisul amenajat în Sala gotică.
Dar, în noaptea de 26 spre 27 decembrie a aceluiaşi an, paraclisul a luat foc de la o lumânare rămasă aprinsă, moaştele fiind mutate la începutul lui ianuarie 1889 în Catedrala Mitropolitană, unde se află şi astăzi.
Din însemnările istorice aflăm că, de la acea dată, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au părăsit Catedrala numai în trei rânduri.
Prima dată s-a întâmplat în 1944, în luna martie, când, din cauza războiului, moaştele au fost duse la Mănăstirea Govora, cu o oprire pentru şase luni la Mănăstirea Sămurcăşeşti, de lângă Bucureşti, ctitoria Vornicului Constantin Sămurcaş şi a soţiei sale Zoe, după care au fost readuse la Iaşi.
A doua oară, plecarea a avut loc în vara anului 1947, între 10 iunie şi sfârşitul lunii august, când moaştele Sfintei Parascheva au fost purtate prin satele încercate de secetă şi foamete din judeţele Iaşi, Vaslui, Bacău, Neamţ şi Suceava. Procesiunea a fost coordonată de arhimandritul Teoctist Arăpaşu, participant şi el în alai, care a fost ales mai târziu mitropolit şi patriarh.
A treia oară, moaştele Sfintei Parascheva au părăsit Catedrala Mitropolitană în primăvara acestui an – 2020 – în timpul pandemiei, fiind însoţită în judeţele Iaşi, Neamţ şi Botoşani de Părintele Mitropolit Teofan.
Trupul sfintei este păstrat intact
De reţinut este faptul că nicio biserică din ţară – şi nu numai – nu a primit părticele din moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, ele păstrându-se intacte, fiind învelite într-o pânză de in, sigilate, încă din 1641, de însăşi mâna mitropolitului Varlaam, în prezenţa domnului Vasile Lupu. Despre cele câteva fragmente care se află în Catedrala Episcopală din Roman, istoricii susţin că au fost aduse de Petru Rareş înainte ca trupul Cuvioasei să fi fost aduse în ţară.
Despre minunile săvârșite de sfânta Parascheva pot da mărturie mii de credincioși. Familii care nu puteau să dobândească copii au dobândit copii, oameni care s-au însănătoșit de boli cumplite, rezolvări minunate ale unor probleme ce păreau de nerezolvat, despre toate acestea pot da mărturie miile de credincioși care s-au rugat cu credință la sfânta.
Mai sunt, însă, și multe alte minuni, despre care nu se mai știe nimic, trăite, în tainică bucurie, de oameni neștiuți de nimeni.
O parte dintre aceste mărturisiri se găsesc în cartea „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, publicată la Editura Doxologia, Arhiepiscopia Iașilor.
După cum spun sfinții părinți, să nu uite nimeni că sfânta răspunde în mod tainic tuturor rugăciunilor ce sunt adresate cu zdrobire de inimă și cu credința nestrămutată în puterea Celui Preaînalt, căruia și sfânta, și noi toți, I ne închinăm, după cuvântul troparului:
„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi, lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
Articolul O mie de ani cu Sfânta Cuvioasă Parascheva / O fată născută în secolul al XI-lea ajunge luminătoarea Moldovei și a întregi lumi creștine apare prima dată în Mediafax.