Războiul care poate zgudui planeta / Prețul barilului de petrol ar putea sări de 100 de dolari / Ce urmează la pompă

Cotațiile futures la petrol au crescut puternic la deschiderea tranzacțiilor, după ce Statele Unite și Israelul au lansat atacuri împotriva Iranului în weekend, potrivit unei analize recente a CNN.

Creșterea prețului barilului de petrol era anticipată, dar — spun analiștii — nu neapărat surprinzătoare.

Creșteri abrupte la deschidere

West Texas Intermediate (WTI), referința pentru petrolul american, a urcat cu aproximativ 5 dolari pe baril, adică 8%, până la aproximativ 72 de dolari.

Brent Crude, etalonul internațional, a crescut inițial cu peste 12%, atingând aproximativ 82 de dolari pe baril.

La câteva minute după deschiderea tranzacțiilor, prețul a coborât ușor sub 80 de dolari. Vineri, Brent se stabilise la puțin peste 73 de dolari pe baril.

Creșterea, deși abruptă față de o zi obișnuită de tranzacționare, se încadra în intervalul anticipat de analiști pentru o piață tensionată, dar nu dominată de panică.

De altfel, prețurile urcaseră deja în zilele anterioare, pe fondul anticipării unui posibil atac asupra Iranului.

Scăderi generale pe piețele bursiere. Energia și Apărarea au crescut

În timp ce petrolul a crescut, contractele futures pentru acțiuni au scăzut. Indicii principali — S&P 500, Nasdaq și Dow Jones — au pierdut aproximativ 1% fiecare.

În schimb, companiile din energie au avut de câștigat. Acțiunile ExxonMobil și Chevron Corporation au crescut cu aproximativ 2%.

Titlurile din sectorul apărării, precum Northrop Grumman și Lockheed Martin, au înregistrat creșteri marginale.

Traderii par să mizeze, pentru moment, pe ideea că perturbările vor fi relativ scurte.

Totuși, există incertitudine majoră privind amploarea și durata conflictului, despre care președintele Donald Trump a sugerat că ar putea dura săptămâni.

Scenariul extrem: 100 de dolari pe baril?

Analiștii avertizează că o escaladare serioasă — tulburări interne majore în Iran, atacuri asupra infrastructurii petroliere sau închiderea unei rute esențiale de transport — ar putea împinge prețul petrolului la 100 de dolari pe baril sau chiar mai sus.

Piața, deocamdată, nu pariază pe acest scenariu. Dar riscurile sunt reale.

De ce contează atât de mult Iranul?

Iranul este al șaselea cel mai mare producător de petrol din lume și deține a treia cea mai mare rezervă dovedită de petrol, potrivit OPEC.

În plus, controlează o rută maritimă vitală pentru transportul petrolului către piețele globale, inclusiv către China.

Duminică dimineață, OPEC și aliații săi au anunțat că vor crește producția cu 206.000 de barili pe zi, după ce în trimestrul al patrulea majoraseră deja producția cu 137.000 de barili pe zi.

Această creștere ar putea atenua parțial presiunea asupra prețurilor, însă experții nu se așteaptă ca măsura să fie suficientă pentru a compensa eventuale perturbări majore.

Strâmtoarea Hormuz, punctul critic al energiei mondiale

Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime din lume pentru transportul petrolului.

Aproximativ 20 de milioane de barili de petrol — adică o cincime din producția globală zilnică — tranzitează zilnic această strâmtoare, potrivit U.S. Energy Information Administration, care o numește un „punct critic de blocare a petrolului”.

Iranul a amenințat în trecut că ar putea închide această rută.

În timpul conflictului de 12 zile dintre Iran și Israel, de anul trecut, banca Goldman Sachs a estimat că o perturbare extinsă ar putea împinge petrolul peste 100 de dolari pe baril.

Bob McNally, președintele Rapidan Energy Group, a avertizat că închiderea strâmtorii ar declanșa o criză energetică.

Și mai grav ar fi dacă infrastructura saudită ar fi scoasă din funcțiune, cum s-a întâmplat în 2019 la instalația de la Abqaiq — unde echipamentele specializate nu pot fi înlocuite rapid.

Impact global: o perturbare oriune în lume afectează prețurile peste tot

Economiile asiatice, în special China și India, ar fi puternic afectate de o eventuală închidere a Strâmtorii Hormuz.

Potrivit lui Clayton Seigle, cercetător senior la Center for Strategic and International Studies, petrolul este o marfă globală și fungibilă — ceea ce înseamnă că o perturbare oriunde în lume afectează prețurile peste tot.

Dacă exporturile iraniene ar fi blocate, China ar căuta rapid surse alternative, crescând competiția pentru barili disponibili și, implicit, prețurile la nivel mondial.

Ce înseamnă asta pentru benzină?

Orice conflict militar cu Iranul ar însemna, spun experții, creșterea prețurilor la petrol, scumpirea benzinei și presiuni inflaționiste.

Tom Kloza, analist în domeniul petrolului și consilier la Gulf Oil, estimează că prețurile en-gros la benzină ar putea crește imediat cu 25 de cenți. La pompă, acest lucru s-ar putea traduce într-o creștere de 5–10 cenți pe zi pentru o perioadă.

În prezent, prețul mediu național al benzinei în SUA este de 2,98 dolari pe galon, potrivit American Automobile Association. După ce scăzuseră sub 3 dolari în decembrie — pentru prima dată în patru ani — prețurile riscă acum să urce din nou.

Lecția de anul trecut – Brent a avut cea mai mare creștere într-o singură zi

Când Israelul a atacat Iranul în iunie anul trecut, Brent a înregistrat cea mai mare creștere într-o singură zi din martie 2022. Prețurile au urcat și mai mult după implicarea SUA, apoi au scăzut brusc odată cu anunțarea unui armistițiu.

Istoria recentă arată că piața reacționează rapid la escaladări — dar și că se poate calma la fel de repede.

Deocamdată, piețele par să creadă că perturbarea va fi limitată. Dar miza este uriașă: Iranul este un actor-cheie în producția și transportul global de petrol, iar orice blocaj major ar putea declanșa un nou șoc energetic.

Pentru consumatori, întrebarea esențială rămâne simplă: cât de mult va dura conflictul — și cât va ajunge să coste un plin de benzină?

De ce atacă Iranul obiective civile în țările din Golf

Reprezentanții guvernului iranian neagă public implicarea în agresiuni împotriva statelor învecinate. Conform spuselor lui Ali Larijani, figură prominentă în conducerea de la Teheran, acțiunile militare vizează strict facilități americane privite drept „pământ al SUA”, nu teritoriile care le găzduiesc, scrie Il Post.

Realitatea din teren contrazice însă aceste afirmații. Proiectile și aparate de zbor fără pilot (drone) au lovit construcții civile situate la mare distanță de bazele militare ale Statelor Unite. Bucăți din drone au fost descoperite chiar lângă repere celebre, cum ar fi hotelul Burj Al Arab din Dubai.

Iranul și intenția principală: escaladarea confruntării

Scopul central pare a fi destabilizarea unei zone extinse din Orientul Mijlociu. Atunci când conflictul încetează să fie privit ca o dispută restrânsă între Teheran, Israel și Washington, transformându-se într-o criză regională, cerințele pentru o reglementare diplomatică urgentă se intensifică.

Atacarea țărilor care adăpostesc baze militare americane transmite și un semnal politic puternic. Practic conducerea iraniană le percepe ca fiind excesiv de aliniate cu interesele americane ori insuficient de vocale împotriva operațiunilor desfășurate de SUA și Israel.

Obiective mai puțin apărate decât cele israeliene

O rațiune practică justifică și aceste acțiuni. Israelul posedă un sistem defensiv antiaerian și antirachetă de înaltă performanță, capabil să neutralizeze majoritatea amenințărilor. Comparativ, națiunile precum Emiratele Arabe Unite, Qatar sau Bahrain se află la distanțe mai mici geografic și prezintă, în anumite situații, vulnerabilități mai ridicate.

Lovirea acestor state permite obținerea unor rezultate vizibile imediat. Se pot observa coloane de fum deasupra parcurilor industriale, evacuarea vizitatorilor din unități hoteliere și anularea curselor aeriene. Ecourile în mass-media pot declanșa îngrijorare globală și pot forța comunitatea internațională să solicite urgent încetarea focului.

În deceniile recente, țările din Peninsula Arabică au devenit hub-uri critice pentru comerțul internațional, aviație și circuite financiare. Întreruperea funcționării aeroporturilor din Dubai sau a activității portuare locale produce unde de șoc care depășesc cu mult frontierele naționale.

De asemenea, chiar și amenințările speculative privind siguranța navigației prin strâmtoarea Hormuz pot destabiliza piețele energetice internaționale. Se periclitează livrările de petrol și transportul mărfurilor. Prin vizarea acestor centre economice vitale, Iranul mărește amploarea mondială a disputei.

Riscurile asumate de conducerea iraniană

Această abordare comportă însă riscuri semnificative. Agresiunile au stimulat o mai strânsă colaborare militară și politică între monarhiile arabe din Golf și Administrația americană. Ele pot duci chiar și la o normalizare accelerată a relațiilor cu Israelul.

Convertirea vecinilor în dușmani declarați riscă să îngusteze și mai mult izolarea internațională a Iranului într-o perioadă de vârf al crizei. Deși potențialul militar al țărilor arabe nu rivalizează cu cel al SUA sau Israelului, deschiderea unui front regional extins ar îngreuna considerabil ecuațiile strategice ale conducătorilor de la Teheran.

Vizarea țintelor civile din monarhiile Golfului nu apare deloc ca o acțiune accidentală, ci ca element al unei tactici ce îmbină avantajele tactice militare, manipularea mediatică și șantajul economic.

Un avion de vânătoare s-a prăbușit în Kuweit, în apropierea unei baze militare americane

Imaginile analizate de CNN surprind un avion cuprins de flăcări, aflat într-o cădere necontrolată, care se prăbușește în spirală. Potrivit geolocalizării realizate de jurnaliștii americani, aeronava s-ar fi prăbușit la mai puțin de 10 kilometri de baza americană  Ali Al Salem din Kuweit. 

Analiza CNN sugerează că ar fi vorba despre un avion de vânătoare cu două motoare, tip F-15.  

Pilotul a reușit să se catapulteze, însă cauza prăbuțirea nu a fost încă anunțată. 

În dimineața zilei de luni, Kuweitul a respins un val de drone, marcând a treia zi de lovituri de represalii iraniene asupra statelor din Golf, ca răspuns la atacurile lansate de Statele Unite și Israel împotriva Iran.

Șeful securității iraniene, Ali Larijani, respinge negocierile cu SUA și îl acuză pe Trump de haos

„Nu vom negocia cu Statele Unite”, a scris fostul consilier al liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, care a fost ucis în atacurile demarate de Israel și SUA, respingând rapoartele potrivit cărora ar intenționa să reia negocierile cu Washingtonul, notează CNBC. 

Într-o postare anterioară, oficialul de la Teheran a scris: „Trump a aruncat regiunea în haos cu «speranțele sale false» și acum este îngrijorat de noi victime în rândul trupelor americane”.

Pentagonul a confirmat că trei soldați americani au fost uciși. Trump a precizat că națiunea îi va jeli, însă a spus că probabil nu vor fi ultimele decese, după cum a declarat el într-un videoclip filmat la sediul clubului său exclusivist, Mar-a-Lago, publicat de Casa Albă.

Dacă numărul deceselor va crește în rândul soldaților americani, remarca lui Trump, alături de un alt comentariu anterior dintr-un interviu în care acesta spunea: „ne așteptăm la victime, dar în final va fi un lucru foarte bun pentru lume”, s-ar putea întoarce împotriva lui, remarcă BBC. 

Conflictul din Orientul Mijlociu ajunge la a treia zi de război. Conflictul se extinde și în Kuweit. 

Ioana Lazăr, Secretar General în Ministerul Educației, devine reprezentantul legal al instituției

Secretarul General Adjunct în cadrul Ministerului Educației, Ioana Lazăr, devine principalul coordonator de credite și reprezentant legal al ministerului, după 45 de zile în care premierul Bolojan nu a reușit să găsească un înlocuitor pentru Daniel David, fostul ministru al acestei instituții, care și-a dat demisia la sfârșitul anului trecut.

Potrivit unei analize EduPedu, un precedent de acest fel s-a mai petrecut în Guvernul Dăncilă, care a și modificat, prin Ordonanță de Urgență, Codul Administrativ tocmai pentru a preveni o situație de acest tip.

Cu ce se ocupă Ioana Lazăr în minister

În noua sa calitate, de ordonator de credite, Secretarul de Stat are dreptul legal de a angaja și de a aproba cheltuieli din bugetul public și răspunde pentru modul în care sunt cheltuiți banii publici.

Acesta se asigură, de asemenea, că plățile se încadrează în limita bugetului aprobat.

Deși el nu face plățile efective, semnătura lui este vitală pentru ca o cheltuială să poată fi angajată legal.

Este secretar de stat în minister din 2020

În mod normal, ministrul e ordonatorul de credite al unui minister, iar secretarii de stat pot deveni ordonatori secundari dacă primesc delegare.

Ioana Lazăr este Secretar General Educație din 27.12.2020, potrivit CV-ului său publicat pe portalul ministerului.

Potrivit descrierii jobului, aceasta s-a ocupat, printre altele, de „proceduri de elaborare avizare, emitere acte normative, coordonarea întregului personal al ministerului”.

Israel lansează o campanie ofensivă împotriva grupării militante Hezbollah

„Am început o campanie ofensivă împotriva Hezbollah. Nu suntem doar în defensivă, acum trecem la atac. Trebuie să ne pregătim pentru câteva zile de luptă, multe. Avem nevoie de o pregătire defensivă puternică și de o pregătire ofensivă continuă, în valuri”, a  declarat Eyal Zamir, șeful Statului Major al Forțelor Armate Israeliene, citat de The Times of Israel 

În noaptea de duminică spre luni, gruparea militantă libaneză și IDF s-au atacat reciproc. Primele atacuri au fost lansate de Hezbollah care a anunțat că operațiunea este „un răspuns la uciderea liderului suprem iranian, Ali Khamenei”. Operațiunea a vizat o bază militară din apropierea orașului Haifa. 

Ca ripostă, armata israeliană a desfășurat mai multe valuri de lovituri aeriene asupra unor obiective ale Hezbollah din Beirut și din sudul Libanului.

În urma atacurilor israeliene, ministerul libanez al Sănătății a anunțat că cel puțin 31 de  persoane și-au pierdut viața și alte 149 au fost rănite, bilanțul fiind unul provizoriu, notează Al Jazeera. 

Atac cu dronă asupra unei baze britanice din Cipru. Londra ridică nivelul de alertă

„Forțele noastre armate răspund la un presupus atac cu dronă asupra RAF Akrotiri. Nivelul de protecție al trupelor noastre din regiune este la cel mai înalt grad, iar baza a reacționat pentru a-și apăra personalul. Situația este în desfășurare și vom furniza informații suplimentare în timp util”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării, citat de Sky News.

Guvernul cipriot a confirmat că este vorba despre „o dronă fără pilot care a provocat daune minore”.

Întăriri militare „strict defensive”

În ultimele zile, Marea Britanie a trimis întăriri în Cipru: sisteme anti-dronă (echipamente care detectează și neutralizează aparatele fără pilot), avioane F-35 și radare suplimentare. Ministerul Apărării a subliniat că aceste măsuri sunt „strict defensive”, adică menite doar să protejeze baza și personalul militar.

Atacul a avut loc la câteva ore după ce premierul britanic, Keir Starmer, a declarat că Regatul Unit a permis Statelor Unite să folosească anumite baze britanice pentru lovituri asupra unor situri iraniene de rachete. Printre acestea se numără RAF Fairford din Gloucestershire și baza din Diego Garcia, în Oceanul Indian.

Conflictul s-a intensificat după moartea lui Khamenei.

Opoziția liberal-democrată a avertizat că decizia ar putea reprezenta „o pantă alunecoasă”, care riscă să atragă Marea Britanie într-un nou conflict prelungit în Orientul Mijlociu.

Deși Cipru nu face parte din Orientul Mijlociu, insula este situată în estul Mediteranei, foarte aproape de zona de conflict, și găzduiește baze militare britanice importante pentru operațiunile din regiune.

Conflictul a intrat în cea de-a treia zi, iar tensiunile rămân extrem de ridicate după moartea liderului suprem iranian, Ali Khamenei. Evenimentul a declanșat noi lovituri și amenințări cu represalii, iar schimburile de atacuri cu rachete dintre Iran și statele din regiune continuă.

„Scenariul de coșmar” al statelor din Golf devine realitate: atacurile Iranului împing țările arabe spre război

După ofensiva comună a SUA și Israelului împotriva Iranului, Teheranul a răspuns cu sute de rachete balistice, rachete de croazieră și drone, direcționate către Bahrain, Qatar, Kuweit, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, dar și către Iordania și Irak, potrivit Breaking Defense.

Interceptări masive în statele din Golf

În Emiratele Arabe Unite, Ministerul Apărării a anunțat că forțele aeriene și sistemele de apărare antiaeriană au interceptat 165 de rachete balistice, două rachete de croazieră și 541 de drone iraniene de la începutul atacurilor. Totuși, 35 de drone au căzut pe teritoriul țării, provocând pagube materiale.

Kuweitul a raportat interceptarea a 97 de rachete balistice și 283 de drone, Bahrainul – care găzduiește Flota a 5-a a SUA – a doborât 45 de rachete și nouă drone, inclusiv modele Shahed-136. De asemenea, Qatarul a anunțat că a interceptat 18 rachete balistice, rachete de croazieră și drone, precizând că operațiunile au fost realizate atât cu avioane de luptă, cât și cu sisteme de apărare antiaeriană de la sol.

Arabia Saudită a confirmat că a fost vizată, fără să publice cifre detaliate.

Scenariul de coșmar al statelor din Golf

Deși oficial țintele au fost bazele americane din regiune, mai multe proiectile au lovit infrastructura civilă, inclusiv aeroporturi și clădiri urbane, amplificând tensiunea politică în capitalele din Golf.

„Pentru prima dată în istorie, toate statele Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC) au fost vizate de același actor în decurs de 24 de ore. Scenariul lor de coșmar, vechi de mult timp, a devenit realitate”, a explicat Sinem Cengiz, specialistă în politica statelor din Golf la Universitatea din Qatar.

Ea a subliniat că, deși se anticipa un răspuns iranian în cazul unui atac american, amploarea operațiunii „a șocat atât elitele politice din Golf, cât și opinia publică”.

Iranul „depășește o linie periculoasă”

Lovirea infrastructurii civile, intenționat sau nu, marchează o schimbare de prag strategic. „Iranul a depășit o linie periculoasă. Scopul poate fi creșterea tensiunilor în Golf pentru a pune presiune pe SUA, dar acest calcul se poate întoarce împotriva sa. Există riscul de a împinge statele GCC mai aproape de tabăra americană în acest război”, avertizează Cengiz, referindu-se la alianța regională care reunește Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain și Oman.

Fără front comun

Răspunsul la valul de rachete și drone iraniene a însemnat o mobilizare amplă a autorităților din statele din Golf. Au fost dispersate aeronave militare, a fost consolidată infrastructura critică, au fost activate centre alternative de comandă și control, iar la nivel civil au fost emise alerte de adăpostire, școlile au fost închise și circulația publică a fost restricționată.

Cu toate acestea, conflictul a scos la iveală limitele sistemelor de apărare din regiune. „Conflictul a arătat vulnerabilități structurale. În ciuda deceniilor de cheltuieli masive pentru apărare, statele din Golf rămân extrem de expuse războiului cu rachete și drone. Sistemele de apărare pot intercepta, dar nu la scară largă și nu la costuri reduse. Atacurile de saturare rămân o preocupare serioasă”, afirmă analiștii.

În același timp, „coordonarea colectivă între statele din Golf rămâne limitată și, din punct de vedere operațional, aproape inexistentă dincolo de declarațiile publice”.

Riad și Abu Dhabi, tot mai aproape de o implicare directă

Toate guvernele din Golf și-au rezervat public dreptul de a răspunde agresiunii iraniene, iar experții în securitate avertizează că actuala strategie de interceptare ar putea să nu fie suficientă pe termen mediu: „Dacă atacurile iraniene continuă pe parcursul săptămânii, mă aștept ca statele arabe din Golf să participe, în cele din urmă, la contraatacuri împotriva Iranului”.

„În special Emiratele Arabe Unite ar trebui urmărite în acest sens, dar și Arabia Saudită. Ele trebuie să restabilească un anumit nivel de descurajare, iar simpla adoptare a unei poziții pasive și consumarea apărării antiaeriene nu va fi suficientă”.

Primul test pentru apărarea coordonată din Qatar

Actuala criză este primul test real pentru sistemul regional de apărare coordonat de SUA, după deschiderea, în ianuarie, a centrului de coordonare pentru apărare aeriană și antirachetă de la baza Al Udeid din Qatar.

Dacă interceptările nu vor reuși să oprească valurile următoare de atacuri iraniene, statele din Golf ar putea fi nevoite să treacă de la o strategie strict defensivă la una ofensivă, spun specialiștii în apărare.

Alegerea Papei Leon al XIV-lea: Ultima surpriză a Papei Francisc

Cartea, semnată de jurnaliștii Gerard O’Connell, corespondent al Vaticanului și Elisabetta Piqué, și colaboratoare CNN la conclavul din 2025, descrie o confruntare tensionată în interiorul Colegiului Cardinalilor: continuarea reformelor începute de Papa Francisc ori alegerea unui papă care să imprime o altă orientare Bisericii.

Potrivit autorilor, citați de CNN, cardinalul Robert Prevost, un călugăr augustinian discret din Chicago, a acumulat sprijin în mod constant încă din primele zile ale conclavului, fără a fi perceput inițial drept favorit. Alegerea sa a surprins inclusiv figuri importante din Vatican, în condițiile în care, timp de ani de zile, ideea unui papă american fusese considerată improbabilă din cauza influenței globale a Statelor Unite.

Primul tur: avantaj pentru conservatori

În primul scrutin, cardinalul Péter Erdő, susținut de tabăra conservatoare, a obținut cel mai mare număr de voturi, dar fără o majoritate clară. Potrivit relatărilor, peste 30 de cardinali au primit voturi, însă doar trei candidați au depășit pragul de 20.

În tururile următoare, sprijinul pentru Prevost a crescut rapid, în timp ce candidatul conservator a pierdut teren. În al patrulea tur de scrutin, Prevost a obținut 108 voturi și a fost ales papă. Cartea menționează că votul final a trebuit repetat după ce un cardinal a introdus accidental două buletine de vot lipite între ele, situație similară celei din conclavul din 2013.

Favoriții care au pierdut teren

Înaintea conclavului, doi cardinali erau considerați favoriți: Pietro Parolin, secretarul de stat al Sfântului Scaun, și Luis Antonio Tagle, responsabil de oficiul pentru evanghelizare.

Parolin era perceput drept o figură moderată, capabilă să aducă stabilitate după anii marcați de reformele lui Francisc. Totuși, lipsa unei experiențe pastorale directe și un discurs critic rostit de unul dintre susținătorii săi la adresa unei reforme promovate de Francisc i-ar fi afectat candidatura.

Tagle, considerat carismatic și reprezentant al unei Biserici dinamice din Asia, ar fi fost perceput de unii cardinali drept insuficient de ferm din punct de vedere administrativ, iar atacurile din mediul online i-au slăbit sprijinul.

„Cel mai puțin american dintre americani”

Peste 20 de cardinali l-au identificat din timp pe Prevost drept o opțiune solidă pentru a continua linia trasată de Francisc. Experiența sa misionară în Peru și activitatea din fruntea departamentului vatican responsabil cu numirea episcopilor i-au consolidat profilul internațional.

În contextul în care alegerea unui papă american fusese mult timp considerată improbabilă, Prevost ar fi fost perceput drept „cel mai puțin american dintre americani”, iar cardinalii din America Latină l-ar fi considerat „unul de-al lor”.

Episoade din interiorul conclavului

Cartea oferă și detalii despre atmosfera din Capela Sixtină. În prima zi, votul ar fi fost amânat după detectarea unui semnal de telefon mobil, provenit din buzunarul unui cardinal care uitase să-l predea. În lipsa telefoanelor, Vaticanul a distribuit ceasuri deșteptătoare pentru a evita întârzierile la sesiunile de vot.

Volumul, intitulat „The Election of Pope Leo XIV: The Last Surprise of Pope Francis”, va apărea în limba engleză la finalul lunii martie.