Președintele Volodimir Zelenski a declarat duminică că un acord al Statelor Unite privind garanțiile de securitate pentru Ucraina este finalizat, iar Kievul așteaptă stabilirea datei și locului semnării.

„Pentru noi, garanțiile de securitate sunt în primul rând garanții de securitate din partea Statelor Unite. Documentul este 100% gata și așteptăm ca partenerii noștri să confirme data și locul în care îl vom semna”, a spus Volodimir Zelenski într-o conferință de presă la Vilnius, capitala Lituaniei.

„Documentul va fi apoi trimis pentru ratificare la Congresul SUA și la parlamentul ucrainean”, a adăugat el, conform Reuters.

Un sondaj realizat de Grupul de Studii Avangarde arată că 44% dintre români cred că România ar fi trebuit să se alăture Consiliului pentru Pace propus de președintele Donald Trump.

În același timp, 36% dintre respondenți se opun acestei idei, iar 20% nu au oferit un răspuns clar sau nu au știut ce să răspundă.

Rezultatele diferă în funcție de nivelul de educație. Dintre persoanele cu studii superioare, 38% au răspuns cu „Da”, 40% cu „Nu”, iar 22% nu au ales o variantă.

În rândul celor cu studii medii, 44% susțin aderarea, 38% se opun, iar 18% nu au exprimat o opinie. Pentru respondenții cu un nivel de educație sub liceu, procentul celor favorabili urcă la 49%, în timp ce 30% sunt împotrivă, iar 21% nu au un răspuns.

Sondajul mai arată că majoritatea românilor consideră că era necesară participarea președintelui Nicușor Dan la Forumul Economic de la Davos.

Astfel, 69% dintre cei intervievați cred că prezența sa ar fi fost oportună, 22% susțin contrariul, iar 9% nu au răspuns sau nu știu.

Printre persoanele cu studii superioare, 66% au ales „Da”, 24% „Nu”, iar 10% nu au oferit un răspuns. În cazul celor cu studii medii, 70% au spus „Da”, 20% „Nu”, iar 10% nu știu.

Dintre respondenții cu studii sub nivelul liceului, 74% susțin că era importantă participarea, 18% se opun, iar 8% nu au răspuns.

Evaluarea activității externe a președintelui Nicușor Dan este, în general, critică, arată datele sondajului Avangarde. Doar 2% dintre români se declară foarte mulțumiți, iar 14% mulțumiți.

Un sfert dintre respondenți se consideră nici mulțumiți, nici nemulțumiți. În schimb, 34% sunt nemulțumiți, iar 21% foarte nemulțumiți. Alți 4% nu au oferit un răspuns.

Și aici apar diferențe legate de educație. Dintre cei cu studii superioare, 22% sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți, 49% nemulțumiți sau foarte nemulțumiți, 22% neutri, iar 7% nu au răspuns.

În rândul persoanelor cu studii medii, doar 14% sunt mulțumiți, 25% au o poziție neutră, 60% sunt nemulțumiți, iar 1% nu au răspuns. Pentru cei cu studii sub liceu, 4% sunt mulțumiți, 28% neutri, 40% nemulțumiți, 25% foarte nemulțumiți, iar 3% nu au oferit un răspuns.

La întrebarea „În cazul în care România ar fi atacată militar de către Rusia, credeți că NATO ne va apăra?„, 60% dintre respondenți au răspuns afirmativ, 27% negativ, iar 13% nu au știut sau nu au răspuns.

Procentul celor care cred într-o reacție a NATO este de 55% în rândul persoanelor cu studii superioare, 61% pentru cei cu studii medii și 67% în cazul celor cu studii sub nivelul liceului.

În ceea ce privește încrederea în instituții internaționale, NATO se bucură de cea mai mare susținere, cu 62% dintre români care declară că au încredere în alianță.

ONU și Uniunea Europeană au fiecare câte 50% încredere, însă nivelul de neîncredere rămâne ridicat. Parlamentul European și Comisia Europeană sunt percepuți, per total, negativ, majoritatea respondenților declarând că au mai degrabă puțină încredere în aceste instituții.

Sondajul Avangarde a fost realizat în perioada 22-23 ianuarie, prin interviuri telefonice de tip CATI. Eșantionul a inclus 820 de persoane cu vârsta de peste 18 ani, iar marja maximă de eroare este de plus sau minus 3,3%, la un nivel de încredere de 95%.

Cariera sportivă a lui Lucian Bute, multiplu campion mondial la box profesionist, a durat 22 de ani. De la momentul în care a făcut primii pași în box în comuna lui natală, Pechea, din județul Galați, îndrumat de antrenorul Felix Păun și până la momentul retragerii, cariera lui a fost asemenea unei scări care se înălța de la o zi la alta. Firesc, după ce a agățat mănușile în cui, au început să apară și întrebările, de genul: pe când o academie de box, Lucian Bute? Răspunsul foarte direct vine chiar acum.

„Faptul că nu am deschis încă o sală sau o academie de de box cu numele meu e pentru că am ținut să fiu aproape de familie, de copii. Cum ei erau foarte mici, m-am dedicat – alături de soția mea – creșterii lor. Pentru a deschide o sală de box trebuie să petreci cam toată ziua acolo. Știți cum se spune: tu deschizi primul ușa, tu o închizi ultimul. Totuși, nu am renunțat la ideea de a-mi deschide o astfel de sală. Cred că este doar o chestiune de timp ca acest lucru să se întâmple. Când voi deschide o sală de box, voi fi prezent tot timpul acolo pentru că iubitorii boxului vor dori să mă vadă pe mine, să se antreneze cu mine”, a explicat Bute.

Nu s-a văzut în postura de antrenor

Ideea de a continua în lumea boxului ca antrenor nu i-a surâs deloc fostului mare pugilist.

„Din punctul meu de vedere nu este îndeajuns să fii fost mare sportiv pentru a putea deveni un bun antrenor. E nevoie de mult mai mult. Cred că trebuie să dai dovadă de multă răbdare, de timp, să fii un foarte bun pedagog. Am dat doar câteva exemple fără de care nu ai cum să reușești în lumea antrenoratului. Asta este o chestiune valabilă nu doar în box”, a mai explicat Bute.

Are în plan și deschiderea unui mini-muzeu „Lucian Bute”

De-a lungul celor 22 de ani de activitate pugilistică, Lucian a strâns numeroase lucruri, echipamente pe care le-a folosit în acești ani, pe care și-ar dori să le expună într un muzeu.

„În primul rând, aș expune în acest mini-muzeu centurile pe care le-am cucerit. Sunt peste zece la număr. Ar putea reprezenta principala atracție pentru cei care vor veni la sala mea. Apoi, echipamentele, ghetele, badajele, mănușile. Am în gând și un astfel de mini muzeu”, a adăugat el.

Traseul de mare viteză Madrid-Andaluzia a fost inaugurat acum 33 de ani. De atunci, s-au efectuat lucrări de renovare la șine, dar numai pe secțiunile considerate defecte, nu pe întreaga linie. Tocmai la această joncțiune, la sudura dintre șinele reînnoite în 2022 și altele datând din 1989, trenul  a deraiat  pe 18 ianuarie, înainte de a se ciocni cu un tren Renfe Alvia care circula în direcția opusă, potrivit El Mundo, citat de Le Figaro.

Această îmbinare a profilelor de oțel separate de câteva decenii a fost realizată folosind o tehnică specializată de sudare care, potrivit Adif, administratorul infrastructurii feroviare, a trecut toate controalele de calitate. Ministerul Transporturilor din Spania a reiterat săptămâna aceasta investiția de peste 700 de milioane de euro alocată renovării liniei în 2022. La acea vreme, Adif începuse lucrările la secțiunea afectată de accident, între Guadalmez și Córdoba. Lucrările au fost finalizate în luna mai a anului trecut, dar renovarea nu a inclus toate materialele necesare.

„Această sudură a conectat șina existentă, despre care nu pot garanta că datează din 1992 sau din renovări ulterioare, înainte de a continua renovarea macazului în luna mai, folosind noua șină instalată pentru această deviere”, a explicat sâmbătă președintele Adif, Luis Pedro Marco de la Peña, într-o conferință de presă alături de ministrul Oscar Puente.

„Dar este adevărat că într-adevăr sudura din partea dreaptă este cea care conectează șina preexistentă la noua șină”, a recunoscut el, referindu-se la punctul de joncțiune dintre materiale de vârste și utilizări diferite.

Ziarul El Mundo a dezvăluit, de asemenea, imagini ale locului exact al accidentului, unde numărul „89”, corespunzător anului de fabricație, este clar vizibil pe șină. Acest lucru indică faptul că acestea sunt secțiuni originale ale primului tren de mare viteză din Spania, inaugurat în 1992, acum mai bine de 33 de ani. Aceste șine mai vechi coexistă pe această secțiune cu altele care poartă numărul „23”, și tocmai în acest punct s-a rupt șina.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a avut o întrevedere la Vilnius cu președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, pe tema atacurilor rusești asupra infrastructurii ucrainene.

Informația a fost transmisă de liderul ucrainean, duminică, relatează Kyiv Independent.

Vizita a avut loc în contextul atacurilor puternice asupra Ucrainei, din partea Rusiei. Au fost vizate rețelele de energie, care au lăsat mii de persoane fără electricitate, apă și încălzire.

În capitala Kiev, peste 1.600 de blocuri se confruntă în continuare cu lipsa căldurii.

Volodimir Zelenski a precizat că discuțiile cu omologul său lituanian au vizat sprijinul pentru sistemul energetic ucrainean și întărirea apărării aeriene.

Totodată, Lituania intenționează să trimită aproape 100 de generatoare către orașe și comunități din Ucraina.

Pe agenda întâlnirii s-au aflat și teme legate de cooperarea militară, proiecte comune în domeniul apărării și propunerea Lituaniei de a crea la Vilnius o platformă pentru exportul de armament.

De asemenea, cei doi lideri au abordat sprijinul pentru inițiativa Prioritized Ukraine Requirements List (PURL) și colaborarea în cadrul Security Action for Europe (SAFE).

Inițiativa PURL, lansată în august 2025, oferă statelor NATO posibilitatea de a achiziționa armament american avansat pentru Ucraina.

SAFE reprezintă un mecanism de împrumut al Uniunii Europene, creat pentru susținerea industriei de apărare prin finanțarea achizițiilor de arme.

La aceste consultări urmează să participe și președintele Poloniei, Karol Nawrocki, în cadrul formatului Lublin Triangle.

Aceasta este o platformă de cooperare lansată în 2020 de Lituania, Polonia și Ucraina, potrivit agenției Baltic News Service.

„Astăzi, la Vilnius, ne coordonăm cu partenerii noștri din regiune – Lituania și Polonia. Colaborăm cu fiecare lider pentru a consolida Ucraina. Toată lumea trebuie să înțeleagă clar amenințarea venită din partea Rusiei, iar națiunile noastre sunt cele care înțeleg cel mai bine acest lucru”, a declarat Volodimir Zelenski.

Lituania se numără printre cei mai activi susținători ai Ucrainei în fața agresiunii rusești.

Datele Institutului Kiel pentru Economia Mondială arată că sprijinul acordat de Vilnius se află printre cele mai ridicate la nivel global raportat la produsul intern brut.

Toată lumea știe că termenul „ciorbă” vine din turcescul çorba, care înseamnă, pur și simplu, supă. Termenul a fost preluat în limba română în perioada dominației otomane din secolele XV – XVIII, alături de altele, însă e de reținut un lucru: turcii au venit doar cu substantivul, românii au venit cu identitatea culinară.

Înainte de dominația otomană, aveam niște fierturi, zeamă sau borș, în strict sensul său de „fiertură”: mâncăruri apoase făcute la disperare, că eram săraci, cu ce mai găseam prin curte: legume, ierburi, cereale, rareori, carne.

Vine un moment pentru orice ciorbă

Se obișnuia acrirea, chiar dacă nu era un standard gastronomic, iar pentru asta se folosea zer, oțet, aguridă, zeamă de varză.

Dar vine un moment în istoria fiecărei ciorbe și momentul ăla se numește acrire.

Restul Europei mergea pe ciorbe îngroșate, cu gust cumva neutru, fără pitoresc, dar la români se merge tare pe acrire.

Așa se introduce și borșul fermentat, oțetul, zeama de varză și, mult, mult mai târziu, lămâia.

Compromisul dintre sărăcie și gastronomie

Ciorba devine un ceva elaborat, bun, menit să împace, cumva, resursele limitate ale țăranului român cu munca fizică, grea, care cere calorii multe, suficiente.

Ciorba capătă funcție culturală – ea e atât de densă, că ține de foame și nu-ți mai trebuie nimic altceva, timp de multe ore.

Ciorba e compromisul natural între „sărăcie și nevoi și neam” – cu legume și ingrediente fără pretenții (oase, organe, resturi), hrănești guri multe, ține mult timp și se reîncălzește bine.

Nu e ciorbă, e capodoperă

Plus că anotimpul și pământul îți pun la dispoziție o varietate de ingrediente. Doar creativitate să ai.

În timp, ciorba devine o capodoperă: de lobodă, de salată, de ștevie, de fasole, de cartofi… „după posibilități”.

Prin secolele XVIII – XIX ciorba capătă specificități în funcție de regiuni.

În Moldova se merge pe acrire cu borș și pe verdețuri, în Muntenia – pe legume și oțet, în Ardeal – pe smântână și afumătură, pe model maghiar și în Dobrogea – pe ciorba de pește, acră și limpede.

Comunismul a ajutat ciorba, dar și ciorba i-a ajutat pe români

În perioada interbelică, ciorba își câștigă locul de onoare în meniurile restaurantelor.

Ea este introdusă în cărți de bucate și apar forme, dacă vreți, „canonizate”: ciorba de perișoare, ciorbă rădăuțeană, ciorbă de burtă, ciorbă de văcuță.

Starea economică precară din perioada comunismului a ajutat-o pe ciorbă să reziste timpului, căci era hrănitoare și sățioasă, personalizabilă și ieftină.

Ciorba e cicăleala mamei („trebuie să mănânci ciorbă”), vorbă de spirit de la bunica („ciorba e sănătoasă”), trecută în Constituție de tata („toată lumea mănâncă ciorbă – este o stare de fapt”).

Europa și ciorba

Așa cum  „nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Mine”, tot astfel, nimeni nu ajunge la desert decât numai prin ciorbă.

Dar nu numai România iubește ciorba, toată Europa iubește ciorba și, așa cum noi am regionalizat-o și am pus-o în canoane gastronomice, tot astfel au făcut și grecii, și sârbii, și francezii, spaniolii.

Francezii excelează la supe simple, pur și simplu perfecte, ireproșabile. Supa cu ceapă caramelizată, concentrată și cu brânză gratinată e decadență pură.

Bouillabaisse este o supă de pește, complexă, atât de atent construită, că zici că-i ritual.

Żurek – o lingură de ciudățenie, trei de genialitate

Spaniolii au dezvoltat o supa castellana, cu usturoi, boia și ou – o chestie rustică, simplă și profundă. Aici nu mai e despre gastronomie, aici e despre identitate culturală, să ne-nțelegem!

Italienii fac așa niște supe, că zici că-i tocăniță ceva mai fluidă, dar sunt sățioase și satisfăcătoare – Minestrone – un echilibru cosmic între legume, fasole, paste. Ribolitta din Toscana e atât de densă, că poți s-o mănânci cu furculița.

În Ungaria, Gulyásleves e o adevărăciune densă, intensă, cu carne gătită lent și boia – probabil una dintre supele cu cea mai puternică personalitate – ușor de recunoscut dintr-o mie.

Polonia are Żurek – e făcută cu maia fermentată, cârnați și ou – o ciudățenie la prima lingură, genială la  a treia.

Cea mai scumpă ciorbă din România

Grecia are supe vindecătoare. Ele tămăduiesc și alină, te învie și din morți. Avgolemono – cu ou și cu lămâie are un gust de proaspă-acru de mori și înviezi la loc.

România e foarte bine reprezentată la capitolul ciorbe. La români, ciorba e de bază, un protocol sfânt al mesei tihnite. Nu e fiță, e bază și nu e declarație identitară, e comandă.

Unele restaurante din București au dus-o până mai departe.

Până acolo unde românii săraci din secolul al XVI-lea nici cu gândul nu s-ar fi gândit.

Un restaurant de fine-dining din București a reinventat, vezi Doamne, ciorba de vită, numai că în loc de vita banală, folosește vita Wagyu, preferată pentru marmorație și frăgezimea superioară, măritată cu legume bio, din ferma proprie a localului.

Ciorba este împachetată fancy și prietenos cu snobii, cu un preț calculat și satisfăcător pentru clientela cu pretenții: 110 lei.

Pretti a lucrat ca asistent medical la Terapia Intensivă la Centrul Medical VA din Minneapolis timp de aproximativ cinci ani, potrivit unui coleg care a vorbit anonim, potrivit CNN.

„Alex a fost un suflet bun la suflet care ținea profund la familia și prietenii săi, precum și la veteranii americani pe care i-a îngrijit ca asistent medical la terapie intensivă la spitalul VA din Minneapolis. Alex a vrut să facă o diferență în această lume”, au declarat părinții săi, Michael și Susan Pretti, într-un comunicat. „Din păcate, nu va fi printre noi pentru a-și vedea impactul.”

Dr. Dimitri Drekonja, șeful Secției de Boli Infecțioase de la Departamentul pentru Veterani din Minneapolis, a scris pe Bluesky că a fost „o persoană bună și amabilă, care a trăit pentru a ajuta”. Drekonja a spus că Pretti a sprijinit veteranii aflați în stare critică la spital. Colegul a spus că Pretti a cercetat cum să prevină moartea veteranilor din cauza cancerului de colon.

Pretti a fost împușcat mortal în timp ce agenții de imigrări îl țineau la pământ în Minneapolis; Departamentul de Securitate Internă a declarat că ofițerii i-au luat un pistol lui Pretti la fața locului și au tras în autoapărare. Analiza CNN a înregistrării video arată că un agent federal a scos arma chiar înainte de împușcături. „Ofițerii au încercat să-l dezarmeze pe suspect, dar suspectul înarmat s-a opus violent”, a declarat agenția într-un comunicat.

În cazier…doar amenzi pentru parcare

Poliția din Minneapolis a declarat că Pretti era un deținător legal de armă cu permis, iar dosarele instanței arată că nu avea nicio acuzație în stat, ci doar infracțiuni rutiere și de parcare.

Părinții săi, în declarația lor, au contestat afirmațiile DHS conform cărora acesta reprezenta o amenințare pentru agenți atunci când a fost ucis. Ei au spus că acesta încerca să protejeze o femeie aflată în apropierea agenților la momentul respectiv.

Compania feroviară franceză SNCF reușește performanța rară de a enerva pe toată lumea, după ce a anunțat că are de gând să lanseze o zonă „premium” pe trenurile de mare viteză în care copiii sub 12 ani nu au acces.

Potrivit publicației clubferoviar.ro, noua clasă Optimum Plus, introdusă pe anumite curse TGV InOui le promite pasagerilor „maximum de confort”, dar are o regulă de la care nu are de gând să se abată: accesul copiilor sub 12 ani este strict interzis.

Suficient pentru ca Franța să ia foc!

Optimum Plus nu înlocuiește întreaga clasă I. Ea reprezintă, mai degrabă, o subcategorie mai cu pretenții a acesteia. Optimum Plus este disponibilă pe anumite trenuri din timpul săptămânii și este gândită special pentru călătorii în interes de afaceri și navetiști frecvenți, care-și doresc liniște, mai multă intimitate și, după cum precizează SNCF, „o experiență de călătorie liniștită”.

Pentru asta, în descrierea oficială a categoriei Optimum Plus, copiii nu au voie, iar vagonul este amplasat la capătul trenului, astfel încât să nu fie tranzitat de alți pasageri.

Comisarul francez pentru Copii: o decizie „șocantă”

Dar această formulare i-a iritat pe mulți francezi.

În presă și pe rețelele de socializare, măsura a fost interpretată ca o formă de excludere, iar podcastul LesAdults de demain a acuzat compania că a ales varianta simplă – excluderea copiilor, în loc să investească în spații mai bine adaptate familiilor.

Controversata decizie a ajuns și îîn mediul politic, unde Comisarul francez pentru Copii, Sarah El Haïry, a catalogat decizia de-a dreptul „șocantă” și a criticat ideea că liniștea adulților depinde de absența celor mici.

Copiii – bau-baul spațiilor publice?

Potrivit acesteia, călătoria cu copii nu este o problemă care trebuie „rezolvată”, ci o realitate care ar trebui sprijinită, motiv pentru care a anunțat o discuție directă cu conducerea SNCF.

Unii comentatori au mers chiar mai departe, legând subiectul de discuțiile mai largi despre scăderea natalității în Franța și schimbările culturale recente.

Economistul Maxime Sbaihi a sugerat că astfel de decizii reflectă o societate în care prezența copiilor devine tot mai greu de tolerat în spațiile publice.

SNCF a încercat să calmeze spiritele

SNCF a încercat să tempereze spiritele, explicând că Optimum Plus reprezintă mai puțin de 8% din capacitatea totală a unui tren TGV InOui și este disponibil exclusiv de luni până vineri.

Cu alte cuvinte, 92% dintre locuri în timpul săptămânii și toate locurile din weekend rămân accesibile tuturor pasagerilor.

Reprezentanții companiei au subliniat și că interdicția nu este o noutate, Optimum Plus înlocuind vechea clasă Business Première, care funcționa după reguli similare.

„Area de Silenzio” nu e un concept chiar nou

În plus, SNCF susține că a refuzat constant ideea unor trenuri complet „fără copii” și că oferă în continuare reduceri pentru familii, zone dedicate copiilor și servicii precum Junior & Compagnie, prin care sunt transportați anual sute de mii de minori.

Controversa interzicerii copiilor nu este însă una izolată.

Mai multe țări europene testează concepte de „zone de liniște”, destinate pasagerilor care vor să călătorească în liniște.

În Italia, de exemplu, Trenitalia oferă pe anumite rute un Area de Silenzio, fără a preciza explicit dacă accesul copiilor este sau nu restricționat.

Diferența care a făcut părul măciucă francezilor a fost formularea directă, aproape sentențioasă, provocând reacții pe măsură.

Papa Leon al XIV-lea a transmis, duminică dimineață, un mesaj privind conflictul din Ucraina, în contextul atacurilor rusești care afectează populația civilă, mai ales în sezonul rece.

Suveranul Pontif a vorbit în discursul său despre cât de mare este suferința oamenilor expuși lipsei de căldură și condițiilor dure de iarnă, scrie Reuters.

După rugăciunea Angelus, Papa a vorbit despre efectele dramatice ale războiului asupra civililor.

„Ostilităţile prelungite… au implicaţii din ce în ce mai grave pentru civili”, a spus Papa Leon.

El a declarat că simte o înțelegere față de victimele conflictului și a exprimat că oferă sprijin spiritual pentru cei afectați.

„Urmăresc cu tristeţe ceea ce se întâmplă, sunt aproape de cei care suferă şi mă rog pentru ei”, a mai afirmat acesta. A adăugat, de asemenea, că războiul produce „consecinţe din ce în ce mai grave pentru civili, adânceşte ruptura dintre popoare şi îndepărtează şi mai mult o pace dreaptă şi durabilă”.

Ministerul Sănătății, împreună cu Consiliul Județean Vâlcea au dotat secția de Terapie Intensivă și de Anestezie a Spitalului Județean de Urgență Vâlcea cu aparatură medicală de ultimă performanță.

Managerul spitalului, medicul Dan Ponoran:

„Țin să-mi exprim mulțumirile atât Ministerului Sănătății, cât mai ales președintelui Consiliului Județean Vâlcea, pentru sprijinul neîncetat, pe care îl acordă dotării cu aparatură medicală de ultimă performanță din spital. Vorbim de o secție de ATI, care este unică în județ, pentru că, la ora actuală, în niciun spital din județul Vâlcea, nu există o secție de Anestezie și Terapie Intensivă, punctul zero al unui spital, care să funcționeze 24/24”.

„Acest lucru ne încântă, dar ne și obligă”

Potrivit medicului Ponoran, „dotările sunt mult peste nivelul unui spital de urgență”.

Au fost achiziționate 5 ventilatoare mecanice Draeger Savina 300, care vor îmbunătăți actul medical în secțiile de terapie intensivă.

Acestea sunt folosite, în primul rând, la pacienții în stare critică, fără suport respirator.

„Aparatura de astăzi nu poate decât să ne aducă la zi în ceea ce privește laparoscopia, colonoscopia, terapia intensivă. Acum, acest lucru ne încântă pe noi ca medici, pe de o parte, dar ne și obligă să fim oarecum la curent cu evoluția medicinei. Cu sprijinul Consiliului Județean, la cerințele medicilor din bloc operator, au fost achiziționate mai multe aparaturi, printre care acest laparoscop nou, de ultimă generație, 4K 3D, care pe noi ne ajută foarte mult intraoperator, prin scurtarea timpului intervenției chirurgicale și printr-o mai bună manipulare a penselor, care au fost achiziționate împreună cu aparatul”, a spus Florin Emil Ghiță, medic primar chirurgie generală.

Un aparat de sigilare vasculară și unul de anestezie

Spitalul are acum un aparat de sigilare vasculară, folosit atât în intervențiile deschise, cât și în cele laparoscopice.

Medicii spun că acesta îi ajută să controleze mult mai bine sângerarea din timpul operației.

De asemenea, spitalul a mai primit un endoscop digestiv, „o premieră în blocul operator”. „Ne ajută atât în diagnosticarea preoperatorie cât și intraoperator”.

Tot la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea a fost adus și un aparat nou de anestezie, despre care medicii sunt deosebit de încântați.

Ei spun că acesta oferă o siguranță mai mare și parametri în plus față de aparatul vechi.