Uneori ai nevoie de privirea altora ca să înțelegi cu adevărat ce ai acasă. Iar când o publicație precum Corriere della Sera scrie despre Mircea Lucescu, acesta nu e doar un articol, e o reverență – editorialul jurnalistului italian Paolo Condò, apărut în prestigioasa publicație oferă o perspectivă pe care poate că noi, cei de lângă maestrul Lucescu, am uitat-o, anume aceea că dragostea e mai presus de sănătate.
De altfel, așa și-a intitulat jurnalistul Italian editorialul: „Lucescu și România. Dragostea e mai presus de sănătate” – un text despre românul atât de pasionat de echipa sa, încât a ignorat toate indicațiile medicilor și s-a dus pe teren.
„El nu avea chef să lase sarcina în seama altora”
„Pe lângă discuția cu Azzurri, privirea ne-a căzut și pe chipul îmbătrânit și emaciat al lui Mircea Lucescu, care la 80 de ani a părăsit spitalul unde este tratat pentru probleme de sănătate nespecificate – dar nu minore, după cum se pare – pentru că România urma să înfrunte prima rundă a playoff-ului din Turcia, iar el nu avea chef să lase sarcina de a-i conduce în seama altora. Românii au pierdut cu 1-0 pe terenul încins al lui Beșiktaș din Istanbul , o echipă pe care Lucescu o cunoaște bine pentru că a antrenat clubul turc.
Însă, în loc să se întoarcă la tratament, Mircea a rămas alături de jucătorii săi, pentru că cine pierdea semifinala playoff-ului ar fi trebuit să joace un amical împotriva celeilalte echipe care pierdea. Iar duminică, în ajunul meciului Slovacia-România, Lucescu a leșinat pe teren în timpul antrenamentului”, scrie Paolo Condò, care privește respectuos înspre noblețea omului care s-a dat jos din patul de spital pentru că „România îl chema”.
„Dragostea cea mai presus decât sănătatea”
Aici nu mai e vorba nici de contracte, nici de glorie, nici de ego.
Ce a fost de demonstrat s-a demonstrat de mult.
Aici e vorba de „dragostea cea mai presus decât sănătatea”, ca să folosim întocmai cuvintele jurnalistului italian Paolo Condò.
Jurnalistul italian insistă cu respect și eleganță pe un detaliu esențial, despre care notează că scapă presei de la noi: imaginea lui, slăbit, ieșind din spital pentru un meci pierdut la Istanbul, apoi rămânând lângă echipă și, în final, prăbușindu-se la antrenament, nu este o știre despre „demitere”, ci despre o despărțire impusă de sănătate.
„Au circulat știri prost scrise”
„Veți găsi oameni din întreaga lume care îl țin pe Lucescu, care a muncit peste tot și adesea cu rezultate excelente, care s-a eliberat foarte devreme de fotbalul închis al Europei de Est datorită celor șase limbi străine pe care le-a învățat în copilărie și care a adăugat întotdeauna cultură și umanitate măiestriei sale fotbalistice.
Ieri au circulat știri prost scrise despre despărțirea sa forțată de România, vorbindu-se despre demitere când este clar pentru toată lumea că starea sa de sănătate a fost cea care a forțat încetarea relației sale”.
„Dar la baza tuturor acestora se afla inima”
Textul jurnalistului Italian se încheie în aceeași notă de admirație cu care a început: ideea că maestrul Lucescu a pus inimă în tot ceea ce a făcut, iar acum această inimă stă, suferindă, pe un pat de spital:
„Sperând în recuperarea rapidă a lui Mircea, cei care l-au urmat în perioada petrecută la Brescia, în România – prima jumătate a anilor 1990 – au fost Hagi, Sabău și Răducioiu – nu va putea niciodată să explice o retrogradare atât de bine executată.
A fost, însă, o ocazie de a-l cunoaște pe Mircea, iar abilitatea lui de a „antrena jurnaliști” – în sensul de a se face interesant și distractiv, obținând astfel o presă bună – este cu siguranță adevărată. Dar la baza tuturor acestora se afla inima, așa cum am văzut zilele acestea când s-a dat jos din pat în ciuda opoziției medicilor, pentru că România îl chema.
Și acum sperăm cu toții cu nerăbdare că consecințele atâtor iubiri nu sunt atât de grave”.